Uneori viata este o
ceasca plina cu cafea fierbinte, o cafea pe care ne-o dorim de cand am deschis
ochii si pana cand apucam strans ceasca de tortita.
Uneori viata este o ceasca plina cu cafea fierbinte, o cafea pe care ne-o dorim de cand am deschis ochii si pana cand apucam strans ceasca de tortita. Prelungim placerea de a o pregati: clatim ibricul de impuritati sau praf, asa cum aruncam la cosul memoriei tot ceea ce ne-a ranit sau ne-a suparat cumva. Pe indelete clatim si ceasca, aducem zaharnita mai aproape si borcanul in care am pus cafeaua pretioasa a sentimentelor noastre proaspat rasnite si parfumate sau mai vechi, dar cu o aroma inconfundabila.
Avem si lapte proaspat
pentru a o purifica cu albul celest, dar ne place uneori chiar si o picatura de
whisky fin. Sau cognac cand vrem sa ne intensificam emotia... Apoi punem apa la
fiert pe aragaz, adaugam doua ligurite din pudra cea frumos mirositoare si o
lingurita de zahar sa ne fie viata si mai dulce. Cand vrem o aroma mai
deosebita, presaram cu cateva granule de scortisoara, asa cum zambim in treacat
unui chip frumos ce ne-a atras privirea ...
Focul timpului ne
fierbe licoarea magica si ne asezam cu fata spre soarele diminetii sau spre
ochii negrii ai iubitului ciufulit si inca nebarbierit ce ne saluta grabit
asezandu-se.
Fiecare isi ia propria
ceasca a vietii in maini. Unii o beau flamanzi cu repezeala si trec prin viata
precum un tren de mare viteza. Altii o beau incet si o simt profund pana in
varful firelor de par. Daca nu suntem atenti, o bem prea repede si ajungem la
zatul amar al finalului total nepregatiti sa incheiem aceasta placuta
experienta. Si, ca un facut, ultima inghititura e cea mai buna si esti pe
deplin constient ca se termina si ai da orice ca sa-o lungesti putin.
Nu ne place sa o bem
singuri, ci alaturi de cel drag! Bucurati-va de aroma intensa si faceti-o sa
merite a fi savurata pana la ultima picatura...
* de Maria
Gabriela Ionescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu