S-a intamplat ceva cu
noi… Teama de suferinta din fiecare ne face sa fugim de oameni atunci cand ei
sunt vulnerabili. Ne face sa fugim de noi insine. Teama de suferinta ne face sa
recunoastem doar fericirea ca o emotie valida pe acest Pamant.
“Dar sa ne dezvoltam inteligenta emotionala, sa fim constienti de emotiile variate, ale noastre si ale celor din jur este acea lectie de viata pe care nu o primim, dar care ar fi esentiala. <<Hai, nu fi asa emotional/a>>, implica faptul ca in mod normal nu am fi asa. Dar noi avem reactii emotionale pe parcursul fiecarei zile. Emotiile noastre nu ne coplesesc adesea, dar ne afecteaza mereu – ne coloreaza perceptiile si opiniile despre noi insine sau despre lumea noastra. (- David Cain, autorul blogului Rapture.)
Pentru ca suntem
cufundati in emotiile noastre, acest lucru ne influenteaza fiecare moment al
vietii si, din pacate… avem tendinta de a vorbi despre emotii doar cand sunt
exceptional de puternice.
Cand suntem copii
invatam ca doar daca suntem “buni”, “cuminti”, “linistiti”, meritam iubire si
asta ne face sa ne ingropam fricile, sa ne ingropam durerea si dezorientarea,
pentru ca trebuie sa pozam mereu in altceva decat ceea ce suntem, ca sa nu ii
suparam pe cei de la care asteptam iubirea neconditionata.
Sigur, ar fi
intr-adevar superb daca am reusi sa fim tot timpul “perfecti”, tot timpul la un
nivel de vibratie pozitiva inalt, daca am putea sa emanam tot timpul magnetica incredere de sine. Dar, din pacate, adevarul este altul:
acela ca viata noastra interioara este populata de o sumedenie de trairi si de
emotii fara nume, fara identitate. Emotii pe care le strangulam si
le inabusim, pe care vrem sa nu le vedem si sa nu le stim, pentru ca ne sperie
si pe noi, dar si pe cei din jur.
Ele ies uneori la
iveala, sub forma de atacuri de panica, de reprosuri, de furie si in cazuri
extreme, sub forma de boli… Erup precum vulcanii, semnaland rani adanci. Si
nici macar atunci nu vrem sa le luam in seama. Nu vrem sa ne luam in seama
ranile deschise care se afla in noi si ne fac sa fim vulnerabili si confuzi.
Si pe tot parcursul vietii, rareori se intampla sa fim cu adevarat acceptati exact asa cum suntem: veseli sau tristi.
·
“Primul
moment in care spui ca vrei sa fugi de ceea ce simti acum, este de fapt
momentul cand, in esenta iti spui: <<Am sa fiu cu mine numai cand ma simt
bine>>. Dar ce ar fi daca as fi complet prezent/a cu mine chiar si daca
ma simt total mizerabil. Asta iti doreai de la parintii tai. Ceea ce iti doreai
de la parintii tai era dragostea lor neconditionata. Dar ceea ce primim noi de
la ei este: <<Nu te vom iubi decat daca te simti bine>>. Cati
dintre voi ati avut, cu onestitate, parinti care v-au iubit chiar si cand
simteati emotii negative? Majoritatea dintre noi am fost condamnati pentru
emotiile negative. Cum ar fi, daca pentru prima data in viata ta, vei fi prima
persoana care e cu tine, indiferent de situatie?” – Teal Swan
Chiar si cand nu este
evident, emotiile sunt forta din spatele a tot ceea ce facem. Sunt singurul
motiv pentru care experientele noastre conteaza, pana la urma. Sunt lentila
prin care noi interpretam lumea. De aceea este important sa stai cu
emotiile tale. Sa le recunosti si sa nu le judeci. Fii cu tine!
Cand putem sa ne
identificam cea mai proeminenta emotie pe care o simtim chiar acum, este mai
putin probabil ca noi sa proiectam caracteristicile emotiei asupra situatiei in
sine, sau asupra lumii, in general. Daca simti agitatie, si nu esti neaparat
constienta/ de acest fapt, oamenii din jurul tau ar putea sa iti para mai
insensibili si apatici decat de obicei. Dar, cu cat reflectezi mai mult asupra
acestor stari prin care treci, cu atat mai mult inveti despre emotii, ajungi sa
le integrezi si mai ales, ajungi sa te iubesti pe tine exact asa cum esti, in
orice moment al vietii, lasand lumina sa iti patrunda in suflet si, aducand in
mod firesc in lumea ta, mai multa fericire, mai mult zambet.
Si, la fel de
important ar fi ca toti sa invatam ca acel crestinesc "cu tine la bine si
la rau”, este de departe, cel mai frumos dar pe care il putem face atat noua,
cat si oamenilor pe care ii iubim. Este darul acceptarii, prezentei, blandetii
si al intelegerii… Seminte ale unei lumi mai pline de iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu