Catalin Manea-Suntem cu totii unul!

Totul ESTE si suntem cu totii Unul!

Pentru ca tot ceea ce oferi, de fapt iti daruiesti tie. Pentru ca nu exista separare intre noi. Pentru ca Totul are legatura cu Totul. Pentru ca nu ai nevoie de nimic, deoarece ai Totul, fiind Totul. Pentru ca intre tine si Dumnezeu nu exista separare. Suntem cu totii Unul.

SUNTEM CU TOTII UNUL

Lumea nu se sfarseste la limitele cunoasterii noastre constiente. Ceea ce noi gandim prin mintea constienta este rezultatul unei perceptii formate in urma cumulului de convingeri anterioare. Fiecare idee asimilata, a fost crescuta chiar de tine si ingrijita asemenea unui copil. Tu esti parintele ideilor tale. Tu esti creatorul gandurilor tale, iar gandurile se manifesta necontenit in realitatea fizica, sub forma de experiente.

Tot ceea ce ai experimentat pana in aceasta clipa te-a adus Aici, Acum. Si, intr-adevar, existi intr-un perfect si atotprezent Aici si Acum. Iar magia care iti sustine existenta este insasi Esenta Atotcreatoare Omniprezenta. Vezi tu, dincolo de aparentele lumii fizice nu exista nimicul. Dincolo de forme, dincolo de proiectii si de etichete, se afla Natura Noastra.

Poate ca in dese randuri, societatea te-a instruit sa crezi doar ceea ce poti sa vezi, insa in interiorul tau ai stiut intotdeauna ca exista mai mult decat ceea ce pot percepe ochii fizici. Fiecare element fizic exista in echilibru, contrabalansat de contrarul sau. Aceasta lume a formelor tangibile este o interpretare a Esentei, iar aceasta interpretare este construita chiar de perceptia mintii tale constiente.

Si aici incepe distractia. Acelasi element existential poate fi perceput in mai multe moduri de mai multe perceptii. Adica, o manifestare fizica este perceputa de fiecare dintre noi in functie de cumulul de convingeri acumulate pana in acest Acum. Iar viata noastra depinde intr-o terta masura de perceptia din fiecare Acum, asupra fiecarui Aici. Prin perceptia noastra, construim samburele care va manifesta o experienta fizica, manifestata intr-un viitor Acum.

Si, pentru a percepe mecanismul universal de creare a experientelor, este necesar sa intelegem ca nimic nu este “rau” sau “bun”. Totul Este. Pentru ca fiecare element existential este traversat de Unica si Aceeasi Esenta Atotprezenta. Iar aceasta Esenta este Tot Ceea Ce Exista. Este Scanteia Divina care face posibila existenta Totului. Iar Totul face parte dintr-un Intreg, iar Intregul este Tot Ceea Ce Exista si Ceea Ce Nu Exista. Nimic nu este in afara Lui. Deci, daca doresti, poti spune ca Esenta Omniprezenta este Dumnezeu, iar Dumnezeu este prezent in toti si in toate.

Odata ce am ajuns la aceasta relatie, putem concluziona o serie de adevaruri care ne va schimba radical perceptia asupra vietii. Daca Dumnezeu este Esenta Atotcreatoare, atunci inseamna ca El este prezent in orice manifestare. Ei bine, acum hai sa observam ceva: in clipa in care afirmi despre un anumit element existential ca este “rau”, atunci, de fapt, tu il etichetezi pe… Dumnezeu! Este un Adevar care are menirea de a te elibera de povara etichetarii. Si nu ca etichetarea ar fi ceva “rau”. Nu. Nimic nu este “rau” sau “bun”. Nimic nu este in vreun fel sau altul. Totul Este. Totul Exista.

Iar noi, prin perceptia noastra, nu facem altceva decat sa interpretam Ceea Ce Exista, adica sa Il interpretam pe Dumnezeu. Insa, ce s-ar intampla daca am percepe Totul in Esenta? Ce s-ar intampla daca am merge dincolo de aparentele fizice si am percepe Esenta din Tot Ceea Ce Exista? Iata raspunsul: am trai Raiul pe Pamant. Am trai constienti de Cine Suntem Cu Adevarat si am percepe Totul ca fiind manifestarea Noastra. Pentru ca daca Aceeasi Esenta se afla in toti si in toate, inseamna ca si noi ne aflam in toti si in toate, fiind Tot Ceea Ce Exista, fiind Unica si Aceeasi Esenta.

Iar atunci s-ar elimina orice urma de neintelegeri si conflicte, pentru ca astfel s-ar dizolva aceasta separare fictiva care alimenteaza si face posibile toate diferentele sociale si interesele ascunse. Daca tu realizezi ca Esti cel de langa tine, de ce i-ai mai provoca vreo suferinta? Daca tu te regasesti in privirea celui de langa tine, atunci intre voi nu ar mai exista nimic, pentru ca v-ati uni si in mod constient.

Chiar daca acum ajungi din ce in ce mai des la cunoastere si autocunoastere, inca mai exista momente in care confuzia te viziteaza si uiti Cine Esti Cu Adevarat. Si este perfect potrivit. Pentru Acum. Nimic nu este “bun” sau “rau”. Totul Este. Totul este exact asa cum trebuia sa fie. Fiecare clipa a vietii tale a fost creata chiar de tine, prin intermediul gandurilor si a sentimentelor tale. Fiecare alee a vietii tale a fost modelata de alegerile Sufletului tau, pentru a trai ceea ce este necesar pentru a-ti reaminti Cine Esti. Si, chiar daca unele experiente iti provoaca durere si suferinta, accepta acest Adevar: totul face parte din Tine, pentru ca nimic nu este in afara Ta. Pentru ca Esenta este in tine, fiind Tu.

Totul se manifesta pentru a te ghida catre Casa Ta, catre Iubirea Atotprezenta, deoarece Dumnezeu este Iubire. Iubirea Infinita Atotcreatoare. Nu te teme de viata, caci viata este manifestarea Esentei, iar Esenta este Dumnezeu. Daca Dumnezeu este Totul, cine poate fi impotriva ta?

Primeste fiecare clipa ca pe un cadou Divin si trimite pace, iubire si fericire catre Tot Ceea Ce Exista. Ofera zambet si provoaca bucurie, pentru ca tot ceea ce oferi se va intoarce la tine. Si nu oferi pentru a primi, pentru ca aceasta actiune se naste din conditionare. Ofera. Doar atat. Neconditionat. Iar in acest fel viata ta iti va oferi liberate si neconditionare. De ce? Pentru ca primesti ceea ce oferi.

Pentru ca tot ceea ce oferi, de fapt iti daruiesti tie. Pentru ca nu exista separare intre noi. Pentru ca Totul are legatura cu Totul. Pentru ca Dumnezeu se iubeste, iubindu-te automat pe tine, ca parte integranta din El. Pentru ca nu ai nevoie de nimic, deoarece ai Totul, fiind Totul. Pentru ca intre tine si Dumnezeu nu exista separare. Suntem cu totii Unul.

Un articol de CATALIN MANEA, Expert Garbo

www.totuldinintreg.com

 http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/11723/suntem-cu-totii-unul

Ritualul ceaiului: O ceasca-o portie de sanatate

Motivele pentru a savura o ceasca de ceai sunt numeroase. Servit fierbinte sau rece, cu gheata, ceaiul este combinatia perfecta intre gust, parfum si sanatate.

In zilele toride de vara, un ceai cu gheata racoritor este cea mai buna optiune pentru a scapa de caldura de afara.

Istoria ceaiului dateaza de mai bine de 5000 de ani. Chinezii au fost primii care au baut ceai, consumandu-l in fiecare zi ca medicament. Ulterior, s-a raspandit in Japonia, iar in Europa a fost adus de catre comerciantii portughezi din Estul Asiei in secolul al XV-lea. In anul 1657 ceaiul a fost servit pentru prima data in cafenelele din Marea Britanie; cu timpul englezii au transformat consumul de ceai intr-o adevarata traditie, devenind bautura nationala a Angliei. In urmatoarele secole, ceaiul s-a raspandit si in alte tari din Europa, transformandu-se intr-o bautura apreciata in intreaga lume. Astazi sunt produse aproximativ 3.3 milioane de tone de ceai pe an, cele mai mari producatoare fiind India, China, Japonia si Indonezia.

Un ceai este o combinatie perfecta intre sanatate si noutate. Consumul de ceaiuri in general este recomandat mai ales pentru faptul ca aduce beneficii si mentine sanatatea corpului. Printre cele mai importante avantaje si beneficii ale consumului de ceai, se numara:
1/ Reducerea riscurilor de imbolnavire cardiaca, protejand impotriva cheagurilor de sange, care se formeaza datorita nivelului ridicat de colesterol in organism;
2/ Intarirea sistemului imunitar, ajutand organismul sa lupte mai bine impotriva infectiilor;
3/ Imbunatatirea functionarii metabolismului, ajutand la arderea mai rapida a caloriilor si imbunatatind digestia;
4/ Continutul ridicat de antioxidanti, care mentin corpul tanar, previne imbatranirea si protejeaza organismul de efectele poluarii;
5/ Continutul de cofeina, care ofera un plus de energie persoanelor cu un stil de viata foarte activ.

Exista ceaiuri delicioase din numeroase alte plante, unele mai putin cunoscute, dar cu efecte extrem de benefice pentru organism, care au inceput sa capete notorietate in urma sporirii interesului pentru un stil de viata sanatos si natural.

Ceaiul de lavanda este recunoscut ca fiind in special util pentru tratarea afectiunilor sistemului nervos, aroma specifica a lavandei avand proprietatea de a relaxa mintea si trupul. Ceaiul poate fi consumat pentru a trata insomniile sau pentru a calma starile de anxietate si nervozitate. Poate ajuta la tratarea migrenelor, a infectiilor urinare, sau a afectiunilor sistemului respirator (tuse, astm, bronsita).

Ceaiul de iasomie este o imbinare perfecta intre aroma florala, naturala, delicata si sanatate. Beneficiile pe care le poate avea consumul ceaiului de iasomie sunt continutul puternic de antioxidanti, care ajuta la prevenirea imbatranirii celulelor si mentinerii vitalitatii; in plus, favorizeaza scaderea in greutate, reduce nivelul colesterolului si are efect calmant. Un alt ceai mai putin cunoscut, dar la fel de benefic pentru organism este ceaiul din rubarba.

Originara din Asia, rubarba este folosita si in gastronomie, avand un continut bogat de vitamine, magneziu, potasiu, fier. Ceaiul de rubarba poate ajuta la tratarea constipatiei si poate stimula apetitul. In acelasi timp, este recunoscut si pentru proprietatile sale antibacteriene.

Exista nenumarate motive pentru a savura o ceasca cu ceai. Aroma naturala si placuta a plantelor din care este preparat, caldura aburilor de ceai intr-o dimineata friguroasa de iarna sau senzatia racoritoare a ceaiului cu gheata, intr-o zi torida de vara; adaugand si beneficiile pentru sanatate pe care le ofera, ceaiul este o bautura ideala pentru oricine in orice moment. In Bucuresti, locul ideal pentru a savura un ceai de calitate si de a petrece cateva ore de linsite si relaxare este una dintre ceainariile Rendez-Vous.

Situate in zone accesibile ale Bucurestiului, ceainariile Rendez-Vous ofera clientilor sai mai mult decat o gama variata de ceaiuri, le ofera posibilitatea de a vedea lumea dintr-o alta perspectiva, o lume mai sanatoasa si mai linistita, o lume in care savoarea unei bauturi poate sa iti faca ziua mai placuta si mai frumoasa. Dupa primii pasi pe care ii faci de la intrarea in ceainaria Rendez-Vous, o multitudine de parfumuri si arome iti invadeaza corpul si mintea si te invita parca sa ramai acolo in atmosfera placuta si intima si sa incerci unul dintre ceaiurile sau prajiturile din meniu.

Asa cum o spune si numele, ceainaria Rendez-Vous este un loc al intalnirilor si discutiilor, al linistii si al bunei-dispozitii, un refugiu in mijlocul unui oras agitat si zgomotos. Gama de ceaiuri care poate fi gasita la ceainariile Rendez-Vous este foarte variata. Aceasta include peste 200 de tipuri de ceaiuri aromate si parfumate, specialitati din diferite regiuni ale lumii, fiind prima ceainarie din Bucuresti care ofera clientilor sai posibilitati atat de vaste de alegere a ceaiului potrivit.

Pentru fiecare moment al zilei, pentru fiecare persoana in parte, exista un tip de ceai ideal. Spre exemplu, din combinatia de iasomie, lavanda si bergamota se prepara un ceai cu proprietati de calmare si antistres, potrivit pentru cei care doresc sa petreaca o seara linistita si sa se elibereze de grijile cotidiene.

Din meniul ceainariei nu lipsesc nici specialitati de ceai negru, verde, rosu sau alb, ceaiuri parfumate – cu scortisoara, vanilie, mar verde, rubarba, citrice, vanilie sau trandafir, ceaiuri cu proprietati specifice benefice pentru organism sau specialitatile casei. Un ceai ideal pentru relaxare, care se gaseste numai in ceainariile Rendez-Vous, este ceaiul Jardin de Camille, preparat din portocale, lamaita, menta, hibiscus si musetel. O alta alegere parfumata si sanatoasa este Restre Calme, ceai care ajuta la tratarea hipertensiunii, facut din ceai verde de Yunnan, maces, salvie, portocale, pere, vanilie, mandarine.

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/11688/ritualul-ceaiului-o-ceasca-o-portie-de-sanatate.html?

Catalin Manea-Pacea din tine

 

In liniste, totul se aude mai clar – Pacea din Tine

In liniste, totul se aude mai clar. Aminteste-ti clipele in care ai cerut Ghidare Divina. Aminteste-ti inocenta copilului din tine in momentele in care iti ridicai privirea catre Cer si spuneai: 'Ajuta-ma, Tata!'. Aminteste-ti ca pana si atunci cand te afli in mijlocul haosului, linistea este cu tine. In tine.

De cele mai multe ori, omul nu constientizeaza ce inseamna pacea si ce rol fundamental joaca aceasta in viata lui. Insa, cand in viata noastra intervine o situatie nedorita, care ne provoaca agitatie interioara, atunci tindem sa apreciem si sa intelegem cu adevarat ceea ce ne ofera pacea. Si, intr-adevar, pacea ne ofera totul. Pacea ne ofera viata. Linistea interioara ne mangaie asemenea unei adieri blande a vantului intr-o zi torida de vara.

In ceea ce priveste parcursul vietii tale, te asigur ca odata ce ai descoperit pacea, in adevaratul sens al cuvantului, atunci practice ti-a oferit ocazia de a incepe o noua viata. Si nimic nu va mai fi la fel. Totul se va schimba in realitatea ta cand vei active pacea din interiorul tau.

Si vei multumi.Si vei plange asemenea unui copil. Si vei trai intr-o profunda apreciere pentru acest dar Divin, care te hraneste neincetat. Pentru ca linistea este prietenul pe care l-ai cerut intotdeauna, chiardaca nu intr-un mod constient. Pentru ca pacea este partenerul de viata la care ai visat si pe care il iubesti neconditionat si fara indoieli.

Cum poti sa dobandesti aceasta stare de pace?

Insa, cum poti sa dobandesti aceasta stare de pace? In primul rand, recunoscand ca intre tine si ea nu exista nicio separare. Nu vei trai niciodata o stare daca percepi acea stare ca fiind separata de tine. Pacea esti Tu, pentru ca nu exista separare in Tot Ceea Ce Exista.Totul este interconectat, intr-un Camp Energetic, pe care mie imi place sa il numesc Taramul Fantastic.

Pacea este in tine, fiind Tu. Pacea, asemenea oricarui element existential, este manifestarea Esentei Infinite, care traverseaza Tot Ceea Ce Exista. Iar aceasta Esenta este Unica. Este Aceeasi. Si este in toti si in toate. Este, daca vrei, “Dumnezeu”. Ei bine, in clipa in care te percepi ca fiind Una cu Totul, atunci vei realize ca intre tine si ceea ce iti doresti, nu exista separare, iar in acest fel se va dizolva dorinta si vei trai exact elemental pe care il doreai, pentru ca intre tine si visul tau, exista doar dorinta, care nu te lasa sa traiesti ceea ce visezi.

In clipa in care iti doresti, inseamna ca nu te regasesti in ceea ce doresti, iar daca nu te regasesti in ceva, inseamna ca nu ai acel “ceva”, acesta fiind rezultatul perceptiei tale in separare. A dori iamna a nu avea.
Pentru ca Universul te asculta intotdeauna si iti spune doar atat: ai dreptate. El iti ofera tot ceea ce tu afirmi.

Cand tu iti spui ca iti doresti ceva, automat afirmi ca nu ai acel “ceva”, iar Universul, ca intotdeauna, iti spune doar atat: “Ai dreptate, dragul meu”! Si iti ofera oamenii, circumstantele si experientele care sa iti manifeste in lumea fizica chiar actiunea de a nu avea acel “ceva”, deoarece tu ai afirmat ca, in realitatea ta, obiectul dorintei tale nu exista. Si ai mereu dreptate.

 
Universul nu functioneaza dupa moralitatea oamenilor. El iti ofera materializarea fiecarei afirmatii. Nu conteaza daca pentru tine este moral sau nu. Pentru ca El nu exista intr-o lume a etichetelor. El exista. Si iti ofera tot ceea ce tu creezi. Neconditionat.

Insa, daca prin dorinta nu faci altceva decat sa te indepartezi de la ceea ce visezi, cum poti manifesta in lumea fizica visul tau? Acum vor urma cateva fraze care, probabil, iti vora scuti simturile si va trezi in tine bucuria de a-ti crea constient propria realitate.

Ei bine, pentru a manifestaceva in lumeafizica, incearca sa te conectezi vibrational la sentimentul creator care sustine existent conceptului, pe care tu doresti sa il manifesti in realitatea ta fizica.

Fa pace cu tine!

Am sa incerc sa fiu mai explicit. In primul rand, fa pace cu tine. Fa pace cu gandurile tale. Realizeaza ca intre tine si gandurile tale nu exista separare.Sunteti Unul. Gandul si ganditorul sunt Una si Aceeasi. Asa ca, nu exista nicio lupta intre voi, deoarece sunteti de aceeasi parte, adica sunteti de unica si aceeasi parte atotexistenta. Deci, sunteti Unul.

Dupa ce ai facut liniste in lumea ta interioara, localizeaza sentimenul pe care ti l-ar provoca manifestarea in lumea fizica a conceptului dorit de tine. Odata ce ai localizat acest sentiment, incearca sa il simti, sa il traiesti. Pur si simplu traieste acel sentiment ca si cand deja ai manifestat elementul vizualizat de tine. Simte bucuria provocata de reusita, simte caldura tuturor oamenilor care vin catre tine, simte exact ceea ce iti provoaca manifestarea conceptului tau.

Ramai conectat la acea stare si simte ca prin fiecare celula a trupului tau, curge bucuria provocata de experienta la care visezi si pe care deja o traiesti la nivel interior.

Iar daca ajungi sa traiesti la nivel interior, in acest fel vei manifesta negresit conceptul la care visezi, deoarece lumea exterioara este mani festarea in lumea fizico-relativa a lumii interioare. Daca reusesti in interior, manifestarea exterioara este inevitabila, deoarece este un rezultat care automat patrunde in realitatea ta de manifestare.

Odata ce simti si traiesti constant sentimentul provocat de materializareaconceptului in lumea izica, chiar daca inca nu s-a manifestat, atunci totul devine foarte clar. Si aici vreau sa amintesc de un dar Divin: poti simt isenzatia provocata de o experienta, chiar daca tu inca nu traiesti fizic acea experienta. Daca iti spun sa te gandesti acum ca musti dintr-o lamaie, automat in trupul tau voravealoc o serie de reactiibiologice care vor reproduce chiarmanifestareafizica a experientei respective. Deci, se poate. Si este oricand la indemana ta.

Daca reusesti cu o lamaie, de ce nu ai reusi cu orice experienta? Adu-ti aminte ceva: nimic nu este mai greu sau mai usor, pentru ca Universul nu cunoaste etichete. Doar tu, prin mintea ta constienta, etichetezi anumite experiente in functie de gradul de dificultate pe care la- ipreluat de la societatea in care traiesti. Insa, gradul de dificultate este o fictiune, deoarece Totul Este. Atat.

Asa ca, Suflet drag, regaseste-te in sentimentul provocat de manifestarea experientei la care visezi, persista in aceasta senzatie, simte ca deja traiesti bucuria reusitei, iar atunci vei vedea ce se va intampla… Si uimirea te va invada.

Am inceputacestarticolvorbinddesprepace.Si-l voi termina tot in pace. Si iti voi spune ca odata ce vei simti ca plutesti pe oceanul infinit de pace al eternitatii, vei putea aduna cu maiestrie orice experienta din catalogul universal.

Simte pacea, simte cum iti invadeaza viata, simte cum devii Una in mod constient cu linistea atotprezenta, iar atunci vei descoperi ca totul este creat pentru tine, pentru bucuria ta de “A Fi”. Iar odata ce vei trai acest Adevar, atuncivei simti bucuria de a te regasi in Tot Ceea Ce Exista.

www.totuldinintreg.com

Catalin Manea-Intoarcerea Acasa

Inconjurat si imbalsamat in viata, stau acum in fata ta si iti spun ca te iubesc. Asa cum iubesc Totul. Si iti multumesc pentru onoarea de a fi Unul cu tine. Nu stiu cine esti din punct de vedere uman si nici nu ma intereseaza. Respir adanc in acest Acum si las sentimentele sa vorbeasca pentru mine. Si curg… si curg… si ajung acolo unde sunt deja.

Si ma bucur de Tot Ceea Ce Exista, asemenea unui copil care se joaca cu zambetul. Si iti vorbesc. Te mangai si plutesc pe langa tine, pentru a-ti darui umilele mele cuvinte. Fara niciun motiv. Neconditionat.

Hai cu mine! Intra in acest joc al realitatii supreme si abandoneaza-te cu totul, deschide-te catre toate fiintele naturii, deschide-te catre gratia planetei si permite-ti sa simti iubirea si compasiunea. Activeaza-ti sentimentele si mergi dincolo de minte. Ofera-ti permisiunea de a simti inimile tuturor. Ofera-ti permisiunea de a simti Esenta. Respira adanc. Simte Totul. Fara judecare, fara atasament, fara indoieli. Simte si elibereaza-te! Simte tot. Simte Acum-ul, simte potentialul Acum-ului.

Simte-te liber! Esti o fiinta sentimentala. Permite-ti, curgi, pluteste! Esti Acasa, esti in siguranta. Nimic nu te poate ataca, pentru ca acum te-ai conectat la Tot Ceea Ce Exista si te-ai unit constient cu viata Totului. Fiecare respiratie, fiecare gura de apa, fiecare privire are de acum alt sens si este perceputa prin ochii reamintirii.

Te-ai trezit la adevarata viata si te bucuri din plin de posibilitatile care se ivesc in noua ta realitate. Esti aici, acum, traind aceasta binecuvantare, chiar daca nu reusesti sa o explici din punct de vedere fizic. Ai renuntat la a mai analiza si te-ai scufundat cu totul in ceea ce nu se vede si atinge. Acum inoti in lumea aerului si are perfect sens pentru tine.

Nu mai ai nevoie de logica si imbratisezi necunoscutul cu dragoste. Si te eliberezi, respiri totul, te respiri pe tine, respiri apa si bei aerul. Si te bucuri de acest non-sens logic, deoarece stii ca in realitatea absoluta nimic nu este ciudat sau imposibil. Chiar daca ti-ai inchis usa sentimentelor uneori, acum ai reactivat viata din tine. Si ai trezit realitatea ta, Dragostea Suprema.

Existi fara nicio pretentie si stii ca nimic rau nu te poate atinge, deoarece percepi totul ca fiind perfect. Existi prin echilibrul universal si canti cantecul Iubirii Universale. Aici si Acum. Nu te feresti de invizibil si simti punctul cunoasterii si al intuitiei. Si realizezi ca viata nu se termina dincolo de aparentele fizice. Abia acolo incepe. Si te bucuri de acest lucru.

Si te bucuri de Dumnezeu. Si te lasi mangaiat de Dumnezeu. Si plangi, si curg lacrimile asemenea izvorului infinit al Iubirii Divine. Ce scena ai creat! Aceasta este oglindirea realitatii absolute. Nimic nu este in afata ta, iar tu absorbi acum Esenta Intregului. Si nu te astepti la nimic. Nu te intereseaza ce vei trai in clipa urmatoare, pentru ca ai realizat ca exista doar Acum.

Ti-ai deschis usa acceptarii totale si te-ai abandonat cu totul in Dumnezeu. Te-ai predat si ti-ai oferit trupul lui Dumnezeu. Nu din frica, ci din dragoste. Pentru ca ti-ai reamintit Cine Esti Cu Adevarat si ai trecut dincolo de limitele fizice si de convingerile anterioare. Te-ai eliberat si te-ai inaltat, asemenea unui inger. Ai prins aripi si nu te intereseaza daca aceste cuvinte sunt doar cuvinte, pentru ca prin ele poti ajunge la Tine. Si mergi catre Tine. Si mergi cu Dumnezeu, catre Dumnezeu, fiind deja Acolo, fiind El.

Si realizezi ca esti mai mult decat gandurile tale, decat indoielile tale, decat posesiunile tale, decat ego-ul tau. Realizezi ca Darurile Divine nu depind de bani si de succes. Realizezi ca deja ai totul, fiind Totul. Simturile tale iti ofera realitatea independenta si neconditionata. Si simti dragoste pentru tot. Fara niciun motiv.

Esti acolo unde te-a adus Sufletul tau. Dincolo de legile fizice, dincolo de legile mentalului, dincolo de legea atractiei, dincolo de orice enunt si definitie, ai gasit Esenta. Te-ai gasit pe Tine. A fost o calatorie fermecata si inca mai urmeaza, insa acum te asteapta experiente Divine, pentru ca Acum tu percepi Totul ca fiind Divin. Si te pierzi in peisaj, fiind peisajul.

Ai ajuns Acasa, in locul de pretutindeni, unde Dumnezeu nu te asteapta, deoarece stie ca deja esti Acolo. Ai fost mereu Acolo, pentru ca Acolo este Aici, iar Atunci este Acum. Bine ai venit Acasa. Dumnezeu nu ti-a dus dorul, deoarece ai fost cu El intotdeauna. Pentru ca nu exista separare intre Voi. Suntem Acelasi. Si Acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Multumesc ca ai acceptat invitatia mea in aceasta calatorie! Simt ca pacea si linistea ti-au invidat viata, iar pentru asta sunt profund recunoscator. Multumesc ca existi si ca suntem Unul. Ma iubesc, deci te iubesc!

 http://totuldinintreg.com/1365/intoarcerea-acasa/

Vindecare prin puterea Spiritului

Dumnezeu vindeca.Vindecare prin Spiritul lui Dumnezeu, fara medicamente si substante vegetale

Vindecare. In acest cuvant vibreaza foarte multe dintre sperantele pe care oamenii le asociaza si le-au asociat cu el din toate timpurile. Vindecare. Ce mare dor, ce mare speranta a inimii omenesti rezoneaza in cuvantul vindecare!
Vindecarea este balsam, mangaiere si salvare, da, pace acolo unde exista sau a existat o anumita tulburare a sanatatii. Cuvintul vindecare se refera la procesul de vindecare, de instalare a sanatatii si nu la starea celui care este vindecat.
Care om nu are nevoie de vindecare?

Nu este adevarat ca fiecare dintre noi are perturbari mai mici sau mai mari ale sanatatii sale de care doreste sa fie eliberat?
Cel a carui inima mai poate vibra cu sensibilitate presimte ca vindecarea, insanatosirea si, in final, faptul de a fi sanatos are de a face cu o ordine fundamentala a omului interior.
Vindecarea, in cel mai profund sens al ei, se refera la domeniile sufletului care reprezinta originea omului si in care se odihneste adevarata sa viata.
Cum ne putem deschide pentru izvorul puterii vindecatoare?

Puterea centrala in interiorul omului este Spiritul. Spiritul este puterea primordiala a intregii existente.
Spiritul divin universal este viata in fiecare forma de viata, chiar si in cea materiala.
El insufla viata in sufletul omului si in fiecare din celulele corpului sau. Spiritul este, asadar, viata, puterea vitala, puterea de vindecare. Daca dorim sa obtinem vindecarea prin intermediul Spiritului, trebuie sa « insufletim » vindecarea si tot ce are legatura cu insanatosirea, trebuie sa dam viata gandurilor si cuvintelor noastre.
De cite ori nu spun oamenii: “Trebuie sa devin sanatos, da, vreau sa devin sanatos”. In acelasi timp, insa, in interiorul lor, ei au indoieli si se intreaba daca se vor insanatosi sau nu. Cu alte cuvinte, ei exprima cuvintele “vindecare” si “as vrea sa devin sanatos” dar ca nu sunt constienti de faptul ca, in acelasi timp, se indoiesc, in interiorul lor, prin sentimente si ganduri, ca se vor insanatosi. Cuvintelor pozitive “vindecare” sau “insanatosire” ei opun, astfel, sentimente si ganduri pesimiste si de indoiala. Aceasta inseamna ca puterile pozitive din cuvantul “vindecare” sau “insanatosire” sunt impiedicate sa actioneze. Noi distrugem, singuri, in felul acesta, ceea ce ne dorim. Nu insufletim ceea ce exprimam.
Fiecare om are un suflet si fiecare forma de viata este insufletita de unica putere, Dumnezeu.

Cuvantul are putere si actioneaza in sufletul nostru si in fiecare celula a corpului doar atunci cand cream in noi increderea in Cel care este salvarea si vindecarea, in Dumnezeu, si doar atunci cand ne insufletim cuvintele cu increderea noastra, cand lasam sa vibreze in cuvantul “vindecare” sau “insanatosire” lumea noastra de senzatii, de sentimente si de ganduri ca puteri insufletitoare. Doar atunci cuvintele au putere si actioneaza in sufletul nostru si in fiecare celula a corpului. Doar atunci ele au ca efect vindecarea si ameliorarea suferintelor noastre.
Dumnezeu este Spirit, Dumnezeu este energie. Corpul omenesc este format, ca toate celelalte forme de viata materiala, din substanta densa, din energie degradata, Spirit condensat. Omul traieste pe acea treapta a materiei care corespunde vibratiei sale. Spiritul insa, Dumnezeu, insufleteste viata si, prin urmare, pe fiecare dintre noi.
Daca ne deschidem pentru Dumnezeu, pentru Spirit, innobiland lumea noastra de sentimente si deganduri, si anume straduindu-ne sa gandim intr-un mod nobil, pur si bun si exprimand ceea ce putem accepta cu senzatiile si gandurile noastre, atunci ajungem la originea vietii, la Spirit. Atunci ne deschidem pentru izvorul etern de putere si obtinem ameliorare si vindecare.

Depinde, asadar, numai de noi daca ne deschidem si daca lasam sa patrunda puterea Spiritului in cuvintele “vindecare” si “insanatosire” prin intermediul senzatiilor si gandurilor noastre. Senzatiile si gandurile noastre sunt transformatori ai puterii divine care insufletesc cuvantul si il lasa sa actioneze in interiorul si in jurul nostru in sens pozitiv.

Daca, insa, senzatiile si gandurile noastre nu sunt pozitive si daca ne spunem: “imi doresc sanatate si putere”, atunci cuvintele ne sunt lipsite de putere deoarece transformatorul nu este orientat, in mod constient, catre salvare, catre puterea absoluta, catre Dumnezeu. Simtim si gandim altfel decat vorbim. Din aceasta cauza ne deconectam automat de la puterea care ar dori sa ne insufleteasca senzatiile, gandurile si cuvintele.
Asadar nu ne putem astepta la o vindecare si nici la o ameliorare, daca doar gandim si vorbim despre “vindecare” iar lumea senzatiilor si a sentimentelor noastre are reactii diferite; aceasta se intampla pentru ca sentimentele, senzatiile si gandurile noastre sunt transformatoare ale puterii.

Putem sa gandim si sa pronuntam, zile intregi, cuvintele “insanatosire” si “sanatate”. Ele nu se vor realiza in noi daca nu adaugam gandurilor si cuvintelor puterea insufletitoare, daca nu le insufletim cu senzatiile, sentimentele si gandurile noastre si nu dam nici o putere cererilor noastre. Vom ramane bolnavi si vom fi infranti pe mai departe de grijile si necazurile noastre precum si de loviturile sortii.

Omul poate scapa de boli, griji si lovituri ale sortii doar daca isi reaminteste de originea sa, Spiritul, si daca aspira catre evolutia sa spirituala prin eforturi de realizare a legilor spirituale si divine. Legea suprema, atot-cuprinzatoare este iubirea. O vindecare profunda, durabila, este posibila doar prin intermediul Spiritului si prin Spirit, deoarece in Spirit exista intreaga putere, viata si mantuire.

Pentru a face accesibila puterea de vindecare si cea vitala, as vrea sa dau doar unele sfaturi si indicatii. Dar, niciodata, ele nu vor putea fi complete deoarece corelatiile sunt la fel de complexe iar aspectele la fel de diverse si subtile ca si viata insasi.

(Extras din primul capitol al cartii « Dumnezeu Vindeca, Vindecare prin Spiritul lui Dumnezeu, fara medicamente si substante vegetale » scrisa de Gabriele din Wurzburg). © Viata Universala, www.universelles-leben.org.)

Traieste-ti sentimentele!

E bine sa ne dorim pace, lumina si iubire. Este excelent sa folosim asta si ca salut, adresandu-ne catre cei dragi, carora le dorim sa le explodeze inima sub impulsul sentimentelor respective. Problema cred ca intervine atunci cand ne dorim ca viata sa fie alcatuita numai din aceste sentimente si atunci cand respingem tooate sentimentele din gama tristetii si a durerii, pe motiv ca sunt de “vibratie joasa”.

Aceste tipare spirituale false, care ne spun ca tot ce este de vibratie joasa trebuie exclus, sunt cele care ne determina, intr-un final, sa pierdem jumatate din ceea ce inseamna aceasta viata.

Daca ne dorim ca tot timpul sa traim intr-o bucurie continua, vom trai intr-o continua negare. Daca exista un lucru pe care l-am invatat in aceasta viata, acela e ca viata reprezinta o partitura in care se succed gamele majore si minore, bucuria si fericirea, cu durerea si dezamagirea.

Daca ne e frica sa interpretam gamele minore ale vietii, pe langa faptul ca nu vom mai putea aprecia pe deplin jucausenia si explozia de bucurie a gamelor majore, vom ramane blocati in ceea ce reprezinta durerea in viata noastra. Ne va da tarcoale, o vom simti permanent in sufletul nostru, vom sti ca este acolo, pentru ca nu ne va lasa in pace. Chiar daca vom reusi sa ne amagim, la nivelul mintii, corpul nostru va cunoaste si va exprima durerea, in felul lui. Ne va durea capul, ne va strange pieptul, vom avea tensiuni in corp. Astfel, vom trai o viata scindata, necunoscand niciodata durerea adevarata, incapabili sa traim bucuria adevarata. Pentru ca atunci cand taram, in momentele de preaplin si de fericire ale vietii, o inima care nu si-a permis niciodata sa-si exprime durerea si pe care am anesteziat-o, in permanenta, de frica a ceea ce s-ar intampla daca ar simti ce consideram noi ca e negativ, viata isi pierde culoarea, muzicalitatea si farmecul.

Cred ca cea mai rapida cale de eliberare este sa ne traim sentimentele. Nu lupta cu ele, nu aplicarea mecanismelor de supravietuire care ne alunga, pe moment, norii din sufletul nostru. Desigur ca, pana vom fi capatat puterea de a privi cu sinceritate inspre ceea ce simtim cu adevarat in fiecare moment, mecanismele de supravietuire ne pot mentine iluzia sigurantei.

Cand trecem insa prin durerea cea mai crunta, nu avem nicio alta sansa reala decat sa o traim pana la capat, ajungand la fundul prapastiei in care ne arunca acel sentiment, cu credinta ca acolo, in deznadejdea cea mai teribila si in noaptea cea mai intunecata a sufletului nostru, acolo, pe fundul prapastiei noastre interioare, ne va fi dat sa gasim cea mai frumoasa trambulina posibila. Si cand va fi momentul, o vom putea folosi si ne vom putea propulsa, din nou, catre frumusetea, pacea, lumina si iubirea vietii.

Asa ne vom fi eliberat de stapanirea umbrelor si de fantoma sentimentelor pe care le numim de “vibratie joasa” pentru ca nu stim ce sa facem cu ele. Ele sunt o comoara de pret a sufletului nostru, atunci cand ne dam voie sa le traim. Prin ele, putem avea acces la o partitura fidela prin care sa auzim adevarata muzica a vietii. Cea care cuprinde tot, cea in care niciun sunet nu e mai bun decat altul, ci toate sunt necesare pentru alcatuirea intregului.

http://www.damaideparte.ro/index.php/traieste-ti-sentimentele

Osho: Daca iubesti un om si ii acorzi atentie, atunci va creste frumos!

Daca o persoana te iubeste, atunci incepi sa tanjesti dupa ea. Daca cineva iti acorda atentie, prinzi din nou viata. Atentia este viata, elan vital. Daca ai putea sa te iubesti, atunci ai putea sa ai grija de tine si nu ai mai avea nevoie de atentia nimanui.

Va invitam sa cititi un fragment interesant scris de Osho. Fragmentul vorbeste despre singuratate, suferinta si nevoia de atentie, care, desi rareori realizam acest lucru, este vitala:

Osho: Singuratatea si nevoia de atentie

“Toata lumea vorbeste despre propria suferinta. De ce se pune accentul atat de mult pe suferinta? De ce i se acorda atata importanta? Aminteste-ti una dintre legi: oricarui lucru vei da atentie, acesta va creste. Atentia este mancare – daca ii vei da atentie unui lucru, va creste tot mai mult.

Astfel, biologii sustin ca un copil se va dezvolta armonios daca este iubit pentru ca astfel primeste mai multa atentie.

Chiar si o planta creste mai bine atunci cand gradinarul ii acorda atentie. Daca este neglijata, atunci nu mai conteaza nici pamantul, ingrasamantul, ploaia sau razele soarelui; daca i se va oferi orice, dar nu si atentie constanta, atunci va creste mai greu.

Acesta este un lucru dovedit stiintific, care a fost observat si despre care s-a spus ca este un fapt real. Daca iubesti planta si ii acorzi atentie si uneori ii spui ca o iubesti, atunci ea va creste frumos.

Atentia este un fel de vitamina. Atentia este esentiala in viata. Daca nu te iubeste nimeni incepi sa te ofilesti.

Daca nimeni nu iti acorda atentie, moartea isi face loc; vrei sa mori.

Daca o persoana te iubeste, atunci incepi sa tanjesti dupa ea.

Daca cineva iti acorda atentie, prinzi din nou viata. Atentia este viata, elan vital.

Daca nu te iubeste nimeni, atunci te vei sinucide, pentru ca nu esti capabil sa te iubesti.

Daca ai putea sa te iubesti, atunci ai putea sa ai grija de tine si nu ai mai avea nevoie de atentia nimanui.

Un Buddha poate trai singur pe acest pamant, dar tu nu poti. Daca esti singur, imediat te gandesti cum sa te sinucizi. Vei spune: „Ce rost are? De ce sa traiesc? Cine sa ma iubeasca? Eu pe cine sa iubesc?“

Aceleasi legi se aplica la interior, la nivel psihologic.

Daca dai prea multa atentie suferintei, atunci nu vei face altceva decat sa o sporesti.

Daca dai multa atentie fericirii, atunci ea va spori.

Sa nu te transformi in propriul dusman. Daca esti cuprins de suferinta, atunci acest lucru nu se datoreaza decat faptului ca ai dat atentie unor lucruri gresite. Schimba centrul atentiei tale. Chiar daca nu ai decat o singura amintire a unui moment de binecuvantare, aceasta iti va fi de ajuns. Da-i atentie si se va dezvolta. Samanta se va dezvolta si din ea va creste un copac.”

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/11579/osho-nevoia-de-atentie.html

Ganduri despre a iubi

Relatiile se fac si se desfac. Se modifica. Tot timpul. Viata toata este relatie. Dar, cata vreme exista moartea, nu exista relatie neamenintata de ruptura. Si, in ciuda, ba chiar, tocmai pentru ca exista moartea ne dorim relatia cu celalat, pentru ca relatia e viata insasi. Sunt insa relatii care mor pur si simplu, unul dintre parteneri il ”omoara” pe celalalt, retragandu-i iubirea. Iata ca, de fapt, nu este nevoie de moarte propriu zisa, de vreme ce exista moartea iubirii. La fel de adevarat este ca cineva disparut poate “trai” in mintea si sufletul celorlalti pentru ca ei l-au iubit si il iubesc.

Se spune adesea ca opusul ei, al iubirii, este ura. Nu prea este asa. Opusul iubirii, dar si al urii, este indiferenta. Cel/Cea fata de care nu simti nimic – o doamna langa care am stat 5 minute ieri la casa in supermarket, nu mi-o amintesc, poate ca nici nu exista, dar o inventez acum in sprijinul argumentatiei – poate fi in viata ori ba. Numitorul comun este iubirea, prezenta sau absenta ei.

Pentru un copil, a fi viu, a putea trai inseamna simplu, sa existe cineva care sa il iubeasca si deci sa il ingrijeasca. Asta este tot ce conteaza la inceputul vietii sale. Sa aiba sansa unei relatii de iubire cu cineva. Lucrul asta simplu, in ciuda complexitatii vietii de adult, nu se schimba. Dar in asteptarea marii iubiri, in asteptarea Lui/Ei, cel perfect care sa ne aduca implinirea, uitam ca iubim in fiecare zi. Ne iubim copiii, parintii, fratii, prietenii, colegii etc. Avem un pic de iubire pentru fiecare, pentru ca altfel nu am avea relatii. Ne-am putea bucura de diversitatea, bogatia, dinamismul lor daca nu am ramane blocati cu sufletul si mintea la o mare iubire.

Daca ne imaginam iubirea ca un rezervor ce se goleste cand iubim si se umple cand primim iubire, ecuatia este simpla, avem nevoie de echilibru. Suntem permanent in cautarea acestui echilibru. Evident, nu avem instrumente pentru a masura cu exactitate cat suntem de “plini” sau “goi” de iubire la un moment dat, avem doar vagi repere: o stare de bine, de implinire, momente de entuziasm, de euforie etc. Sau stari proaste, de tristete, inutilitate, furie etc.

Se intampla uneori sa ne “blocam” iubirea in relatii de mult apuse, care nu ne mai hranesc, care nu vor fi capabile sa umple rezervorul de care vorbeam. Pierdem tempouri, clipe, minute sau ani rememorand alte tempori, clipe, minute, ani. Nostalgia, acea tristete “dulce” sau furibunda care ne cuprinde uneori, nu ne lasa sa traim in prezent, ne blocheaza caile de acces catre un altul/alta, catre oportunitatea de a simti, trai ceva nou, viu, dinamic. Dar pentru asta este nevoie sa iubesti primul, sa iesi in afara lui “daca el nu ma place nici eu nu o sa-l plac”, “daca el nu ma cauta nici eu nu il sun”. Avem nevoie sa ne cunoastem si sa ne afirmam sentimentele.

Stand la panda, urmarind reactia celuilalt, “cantarind” cat ne iubeste el/ea ca sa ii putem iubi pe masura, ramanem blocati in teama, paroxistica uneori, de a fi refuzati, de a nu primi ceea ce dorim. Cand ne imprietenim cu aceasta teama iar ea devine partenera noastra de zi cu zi… pierdem acele tempouri, clipe, minute, sau poate, ani de care vorbeam. Pierdem sanse de a trai frumos.

Si-apoi, iubirea nu este numai despre o alta fiinta umana vie, prezenta, dorita. Exista iubire de Dumnezeu sau de natura, sau de arta. Orice forma de manifestare umana, creativa, care ne poate imbogati, care ne permite sa ne linistim, sa speram, sa dorim, sa visam.

Sa ne amintim mai des deci, de toti cei pe care ii iubim si ne iubesc, de toate lucrurile frumoase pe care le facem cu ceilalti sau pentru ei, sa ne amintim mai des de tot ceea ce avem si suntem. Singuri sau in relatie.

Monica Geana

http://centrulself.ro/articole/ganduri-despre-a-iubi/

Jumatatea ta

Ai auzit vreodata un copil sa spuna ca isi cauta jumatatea? Nu. Poate pentru ca stie ceva ce majoritatea oamenilor uita pe masura ce devin adulti: ca suntem intregi, exact asa cum suntem.

Cu totii am fost copii si poate iti mai amintesti cat de absorbit erai de vreun joc, uneori poate fiind doar tu cu o jucarie si in rest cu imaginatia care umplea totul in jur. Cum gaseai bucurie in lucrurile marunte si in descoperirea lumii inconjuratoare. Dar, pe masura ce cresc, oamenii incep sa isi doreasca diverse lucruri, din ce in ce mai complexe, realizari materiale si sociale. Si unul din lucurile la care viseaza cei mai multi, indiferent de felul in care o exprima, este sa gasesca persoana potrivita cu care sa isi petreaca restul vietii. Unii, destul de numerosi, se refera la aceasta persoana ca la “jumatatea lor” (adesea o numesc chiar “jumatatea mai buna”).

Desigur ca cei mai multi adulti au nevoie de un partener cu care sa isi imparta timpul si viata, ceea ce ii face ca, de la un moment incolo, sa caute pe acela sau aceea care sa ii completeze. Care pe de o parte sa le semene (ca doar suntem jumatate a unui acelasi intreg, trebuie sa avem ceva comun in ADN-ul nostru sufletesc) si in acelasi timp sa fie suficient de diferit pentru a-i imbogati. Aceasta idee a “celeilalte jumatati” este frumoasa si romantica.

Doar ca privind lucrurile astfel, pentru multi ajunge sa fie de la sine inteles ca abia cand au alaturi persoana care sa ii “completeze”, devin un intreg. Si pana atunci ce se intampla? Sunt de fapt doar jumatati? A fi singur este pentru ei ca un handicap de care trebuie sa se vindece cat mai repede? Sa presupunem ca intalnesc “jumatatea” si totul este minunat. Dar daca intr-o relatie intra doua jumatati, dar niciun intreg, oare nu duce asta la o dependenta uriasa unul de celalalt, care se poate dovedi, in timp, a fi distructiva? Ce presiune pune acest mod de a privi lucrurile asupra relatiei? Daca celalalt dispare, cel ramas e mai putin om? Cum ar putea sa umple un strain, ceva ce nici tu nu poti umple? Sunt doar cateva intrebari din cele multe pe care si le pot pune cei care cred cu tarie in ideea existentei “jumatatii” lor.

Daca oamenilor le trebuie inca o jumatate ca sa fie completi, ce le lipseste? Au nevoie de afectiune, sprijin, apropiere fizica, incurajare, comunicare… ceva din acestea obtin cu siguranta de la diferite persoane din jur. Si totusi, multa lume, daca nu are parte de un partener, se simte incompleta sau singura. Astfel, dorinta de a avea pe cineva se tranforma in goana dupa un celalalt… il cauta sau o cauta la serviciu, pe internet, in cluburi, in grupurile de prieteni, oriunde, numai sa gaseasca odata acea persoana care va fi tot ceea ce a visat. De multe ori, din pacate, aceasta goana este pentru a umple un gol, pe care nu realizeaza ca ei insisi l-au lasat sa se formeze si de aceea nimeni din exterior nu il va putea umple pe deplin. De fapt, nimeni nu il va putea umple in afara de ei insisi. Daca nu realizeaza asta, aceasta cautare “in afara”, nu va face decat sa sporeasca golul dinauntrul lor. Iar asta ii va speria si mai tare, vor incerca si mai mult sa se agate de o relatie, de ideea de a gasi pe cineva, in loc sa isi da seama ca tocmai asta este ceea ce provoaca acel gol. Faptul ca isi imagineaza ca exista ceva exterior care ar putea sa ii intregeasca si sa ii faca mai buni. Odata ce acest gand incepe sa incolteasca, se invart intr-un cerc vicios: nu sunt suficient de bun asa cum sunt – caut pe cineva – nu gasesc (pentru ca golul atrage gol!) – ma simt prost cu mine insumi – caut si mai inversunat, iar asta va scadea sansele de a gasi pe cineva… si asa mai departe. Asa se formeaza un cerc vicios.

Daca te afli intr-o astfel de situatie, solutia ar fi sa te opresti putin din goana si sa te apleci asupra propriei persoane. Sa te lasi absorbit de tine insuti, nu in modul egoist sau narcisist, in care sa te inchizi fata de cei din jur, ci pur si simplu dandu-ti seama ce bogatie se ascunde in tine. Atata timp cat te ai pe tine, nu esti singur(a), caci fiecare om este un univers. Suntem intregi asa cum am fost creati si nu putem fi altfel, asa cum nici copacii nu cresc in “jumatati de copac” si nici de “jumatate de ploaie” nu am auzit pana acum. Avem toate resursele in noi insine ca sa ne simtim bine cu propria persoana, ca sa ne descoperim in permanenta noi profunzimi, sa cream, sa daruim si sa primim.

Nu as vrea sa se inteleaga ca fac vreo pledoarie pentru celibat. Este firesc sa cauti un partener sau o partenera si relatiile ne ajuta sa crestem. Propun doar un schimb de perspectiva. Este o diferenta uriasa intre a traduce a fi singur/a fi in relatie prin a fi incomplet/a fi intreg, respectiv a privi cele doua variante pur si simplu ca doua stari de fapt diferite, din care eventual una este mai dezirabila decat cealalta.

Una este sa fii trunchiat, o piesa care functioneaza bine doar cand este in pereche cu o alta si din aceasta postura sa cauti pe cineva care sa te ajute sa fii functional. Pornesti cautarea in dezavantaj, fiind incomplet si cautand un alt incomplet cu care speri sa (re)creezi o unitate. Cu totul altceva este sa stii ca esti intreg, ca esti perfect exact asa cum esti. De unul singur. Si din aceasta pozitie cauti pe cineva caruia sa i te alaturi si care sa vrea sa ti se alature, si cu care sa formezi un cuplu. Care nu va fi format din doua bucati incomplete, alipite, pentru a da ceva mai bun, ci din doua entitati complete, care se alatura pentru a forma una noua.

Cunoscandu-te pe tine, iubindu-te pe tine, stiind ce vrei, ce cauti, ce poti oferi si ce astepti, fiind intreg, si gasind un partener care sa porneasca de la aceleasi premise, se va forma o relatie intre doi oameni independenti, care desi pot trai separat, au suficiente lucruri in comun si suficienta iubire pentru a alege sa mearga pe un drum in doi.

Marana Papagheorghiu

http://centrulself.ro/articole/jumatatea-ta/

Nici zen,nici psihanaliza

Luna plina este aproape uitata de sufletele goale, cat priveste Craiul Nou, acesta trece neobservat ca si cum ar fi mult prea vechi pentru a mai suscita vreun interes. Luna a devenit interesanta atunci cand se vindeau terenuri pe suprafata sa; oricum, nu ca fenomen cosmic care vorbeste despre crestere, punct culminant si descrestere, despre vizibil si invizibil.

Sacul de povara ne produce constrictie si ne estompeaza capacitatea de a fi in contact cu ciclurile vitale ale cerului si ale pamantului. Ciclurile vitale s-au transformat in trasee izoliniare, semn ca am fost deconectati de la sursele noastre si ne aflam intr-o forma de moarte cosmica. Poate ca orice om aflat in aceasta stare asteapta sa fie resuscitat de ciclurile lunii si ale pamantului, care ne arata curgerea vietii, impermanenta identitatii noastre sociale. Odata resuscitati, ne-am putea intreba ce inseamna viata noastra ? O suita de stari fara un Megalopolisul s-a insinuat in sufletele noastre. Spatiul stramt, inghesuiala, au devenit o coordonata a modului in care percepem realitatea interioara. Spatiul de 30 cm2 pe „cap de locuitor” ai oraselor este trait zilnic ca lipsa de spatiu interior, ca lipsa de libertate. Lipsa spatiului interior produce violenta care este deflectata spre exterior sau descarcata intern.

Aglomeratia urbana este una interioara care ne striveste prin trairi dense a caror intensitate le face greu de „observat”; ajungem sa nu stim de ce suntem furiosi, sa nu stim dupa ce fugim sau ce cautam.

Ce cautam? Aglomeratia megalopolisului s-a mutat in relatiile noastre importante in care nu mai avem ragazul sa ascultam si sa oferim „spatiu” celuilalt.

Caram in spate saci cu greutati tot mai mari. Gestul de a lasa sacul din spate este „zen” dar exprima si esenta psihanalizei. In pofida evidentei solutiei, gestul simplu al despovararii este, pentru multi dintre noi, imposibil. Intreaga patologie de coloana vertebrala este una de „sac”. Ne tot indoim de spate, pana ajungem fie „ticalosi” fara „coloana”, fie bolnavi de poveri imposibile, fara sa stim ca ne pasa de ceea ce ne apasa. Toata violenta din societatea actuala si toata „ticalosia” tin de greutatea cu care viata este traita: fara pace, fara sens. Truditori, Atlasi ai poverilor noastre, am impachetat intreaga lume intr-un sac pe care-l ducem in spate fara sa stim. Diferenta dintre Atlas si Sisif este ca cel din urma isi poate vedea povara. A-ti vedea povara este primul pas spre a o descarca.

Psihanaliza se ocupa cu transferarea poverilor spre zona vizibila; pentru a se ocupa cu succes de povara din spate, psihanalistul se afla la spatele pacientului sau. Psihanalistul „asigura spatele” celui aflat pe divan, conferindu-i acestuia premisele „gestului zen”, de a lasa povara din spate. Sacul de povara este tesut de familiile noastre iar continutul ne apartine: dorinte nestiute, frici cumplite, furii retinute. Toate cele aflate in sac sunt incercari esuate de a avea temei si repere in viata.

Axis mundi, reperul de esenta al vietii, nu poate exista cata vreme suntem afectati de cifoze si lordoze cu etiologie de „sac”. Intemeierea destinala, „stalpul vietii”, coloana vertebrala sanatoasa, reclama, in prima instanta, verticalitate. Nu este posibila „o verticalitate a plecaciunii”, adica a altor patologii ale coloanei, ci una legata de ordinea firii: cu radacinile in pamant si capul in cer.

In locul acestei cosmice stabilitati ne aflam cu picioarele in beton si cu capul in sacul de povara, rupti de cer si izolati de pamant. Cerul nu mai este vizibil de atata smog citadin, aflat mai mult in sufletele noastre; pamantul sufera de atatea deversari, defrisari si extractii. Suntem decuplati de pamant prin „boala supraetajarilor” si de cer prin lipsa de vizibilitate. Cerul pare sa nu mai existe pentru ca nu mai privim in sus decat foarte rar, pentru ca suntem cu ochii in pamant. Jupiter, Venus, Marte si chiar luna plina se pare ca au disparut.

Inceput precizabil si cu un sfarsit incert.

Ramane un unic punct de referinta: clipa aceasta, chiar acum. Dar clipa este „contaminata” de modelele culturale ale lumii care ne ofera raspunsuri, predictii si reprezentari ale trecutului. Este dificil (in cel mai bun caz) sa traim o clipa degajata de aluviunile non-clipei, ale vietii „ca si cum”, ale traiului prin delegatie, ale sacului de povara. Simplitatea clipei pare nerelevanta fata de complexitatea traumei mentale, care produce neincetat reprezentari.

Simplitatea clipei si miracolul existentei sunt insesizabile: acum … acum … a … si mintea revine cu obstinatie pentru a ventila „fantasmagorii”, rapindu-ne clipele vietii noastre, rapindu-ne vietile.

Mintile noastre ne ascund vietile si le transforma in seriale fantasmatice. Detenta devine detentie, printre zabrelele gandurilor noastre, prin zeghea amintirilor si lacatele viitorului.

Pentru a putea regasi clipa, dincolo de pacla fantasmatica, este necesar un „moment” de discontinuitate. Orice eveniment dramatic are acest rol; la fel si unul fericit. Trebuie sa ne pierdem viata actuala printr-un plus sau un minus, pentru a putea sa ne redefinim clipa.

A merge prin iarba poate fi un eveniment destinal, dar cati pasi prin iarba sunt pierduti pentru ca fiinta noastra este pierduta prin lumi imaginare. Cati pasi prin iarba sunt automati, in ordinea bunei automatizari actuale, cate clipe din viata sunt sterse, fade, in pofida realitatii lor cosmice.

Fascinatia departarii, mirajul spatiului aerat al orizontului este proportionala repulsiei proximitatii si pierderii simtului coerentei acum-ului. Atunci-ul devine corelativul estomparii experientei prezentului: daca acum-ul inseamna teama, furie, depresie, afecte negative, toxice, atunci-ul este purificat de toate acestea.

Cura de detoxifiere psihica incepe prin explorarea diferentelor spatio-temporale dintre acolo-aici si atunci-acum. Un intreg spatiu cultural-social-personal se afla prins intre proximitate si orizont: idealul, „trebuie sa fie”, imperativul, tine de „acolo si atunci”. Este-le si realul se afla mereu aici si acum.

Eclipsa este-ului si a realului direct experimentabil se produce, gradat, prin enculturatie, prin preluarea formelor de personalitate specifice unei culturi. Tranzitul de la aici si acum-ul persoanei intai, la delegarea realitatii la persoana a doua si impersonalizarea prin tert (sursa institutiei) este asociat instalarii individului in Cultura. Raportarea la realitate se poate face prin cele trei planuri (Eu, Tu, El-acela) ordonate de criteriul (de)personalizarii, al centrarii-decentrarii de experienta directa, personala.

Aici sunt toate lucrurile, cerurile si pamanturile, suntem in ceruri, pastrand picioarele pe pamant. „Omul intreg”, care isi traieste realitatea trup-minteeste sinteza dintre cer si pamant, este centrul care leaga toate elementele: nici „cazut”, nici „inaltat”, nici jos, nici sus.

Pentru a ajunge in cer este nevoie a renunta la dorinte, pentru a aduce cerul pe pamant este suficient sa ne traim dorintele, pentru a fi, nu este nevoie de nimic. A renunta la dorinta nu este posibil: dorintele blocate se transforma in altele; a renunta la dorinte este, in sine o dorinta; este o dorinta cardinala care se substituie altora; poate ca in cazul acesta ar fi bine sa renuntam la dorinta de a renunta la orice dorinta, adica la a mai fi preocupati de subiectul renuntarii sau acceptarii dorintelor.

Capcanele propriului drum sunt dificil de vazut: orice ideal spiritual poate fi un model mental care separa mintea de trup si devine, in sine, piedica.Acum-ul experientei poate fi alterat prin proiectii indepartate ale „realizarii” fiintei. Oricine isi face „comoara in ceruri” nu poate sa vada ca detine comoara aici si acum, pe pamant: a fi, existenta. Existenta este unicul element care se refera la cadru si nu la continut. Iluzia este continutul,realitatea este cadrul. Cel ce Este, nu conteaza cum este; cel ce nu Este, conteaza cum este. Daca eu sunt cel ce Este, pot fi oricum. Oricum-ul anuleaza devenirea si aduce fiinta in echilibrul total al starii actuale.

Nu are relevanta „bunatatea” cat timp nu ne-am intalnit cu umbra, cu „rautatea”. Fiinta intreaga nu poate fi nici buna, nici rea, nici dreapta, nici nedreapta, nici cinstita, nici ticaloasa. Eu sunt (si) rau, nedrept, ticalos, nu intr-o forma potentiala, ci intr-una cat se poate de actuala, „obiectivabila” prin convingerile altor persoane.

Cat timp nu ne-am intalnit cu umbra, cu „necuratul”, prescriptiile spre zonele (socialmente) pozitive ale fiintei ne pot mentine cantonati in „jumatati” ale existentei, in timp ce ceea ce lipseste intregului se afla adanc aruncat in inconstient, in profunzimile fiintei.

Omul intreg este cel care reuneste binele si raul, cel care „a pacatuit” si cunoaste valoarea „curateniei”. Un polar nu are valoare experientiala fara celalalt, in special in ceea ce priveste constituirea reperelor personale ale raportului dintre bine si rau, dincolo de preluarea explicita, secundara, „second hand”, a acestora.

Second hand sunt multe dintre elementele care alcatuiesc realitatea noastra cotidiana. Sunt „atat de second hand” incat am ajuns sa le consideram „marfa” de prima mana, fara sa le mai fi luat inca o data la mana (decat ca un proscris gest masturbator), pentru a vedea ce este viata noastra in mod real, cat exprima propriile dorinte si cat pe ale celorlalti.

Mai mult decat sa fim „buni crestini” nu putem face in ordinea societatii noastre. Avem alternativa contului propriu, care este insa periclitanta prin inflatiile specifice singuratatii. A merge dincolo de figura „bunului crestin” inseamna o forma de pustnicie urbana intemeiata pe experienta directa a existentei, dincolo de ritual si dincoace de simbol. Contul propriu nu are harti pentru ca acestea se creeaza in timp real, cu fiecare pas exploratoriu.

Cu totii dorim momentul in care sa ne odihnim, vazand ca este bine. Momentul survine, neprogramat, spontan, precum o unda a vantului de primavara: si am vazut, intr-o clipa, ca este Bine, ca Este … ca Este viata-moartea, iubirea-furia, bucuria-durerea.

Odata cu observarea propriei „opere”, a vietii care este bine, toate prescriptiile devin instalate, personale si intrebarile fundamentale se transfera in viata-raspuns. A vedea ca „este bine”, transfera decalogul extern in varii expresii interne ale legii implicite, forma de „unilog”.

Nimic nu exista in afara mea pentru ca totul este inauntrul meu; si daca inauntru si afara sunt delimitari relative, tot universul sunt Eu.

Eu sunt o stea pe cerul noptii de vara: Eu sunt acea stea, eu, prin reprezentarea interna de „stea”. Toate lucrurile acestei lumi sunt Eu, pentru ca le primesc in mintea si sufletul meu, le cunosc, le numesc si le retrimit „in afara”.

Universul nu exista separat de noi, nu pentru ca nu ar avea cine sa il cunoasca, ci pentru ca universul-obiect de cunoscut este si subiectul cunoscator.

In pofida evidentei psihoneurologice a reconstructiei interne a universului, continuam sa ne percepem separat si sa credem ca reprezentarile (cognitive) ale universului ar fi universul in sine, real, direct.

Nu putem detine cunoasterea obiectiva a lumii intr-o forma cognitiva, mediata de reprezentari mentale; putem fi obiectivi numai prin experienta directa a existentei, lipsita de intermediul cognitiv, situatie in care binomul obiectiv-subiectiv se contopeste, se dilueaza in ceea ce este.

Deconstructia treptata a credintelor despre lume si chiar a tendintei spre deconstructie este proportionala cu experienta directa a realitatii. Deconstructia este tulburatoare, in timp ce experienta directa a realitatii este pacificatoare; fiinta intreaga le contine pe amandoua.

Suntem ceea ce suntem si expresia a ceea ce suntem o regasim cu fiecare gand care ni se impune in realitatea interna. Orice gand despre ceilalti este generat de faptul ca si ceilalti sunt ceea ce sunt, desi, paradoxal, in gandurile noastre ii putem schimba.

Eu sunt cel ce Este: reprezinta expresia ontologica esentiala. Putini ajung sa fie, sa experimenteze realitatea, prin contactul cu starea de acum. Devenim o constructie relational-social-culturala a carei sursa se pierde. Este ca si cum fiecare Eu este o institutie depersonalizata a propriei fiinte.

Matei Georgescu

Fragmente din cartea Nici zen, nici psihanaliza, aparuta la Editura Cartea Daath, Bucuresti, 2011

http://centrulself.ro/articole/nici-zen-nici-psihanaliza/