Prin "prietenie" se defineste relatia ce ar fi trebuit sa existe intre doi oameni, dar care din pacate in ultimul timp este subestimata. Ne incredintam usor in "vorbele" scrise prin posta electronica si uitam cat de frumoasa este o relatie simpla, o intalnire.
Cu totii suntem dornici de a avea prieteni, insa de cele mai multe ori nu facem nimic pentru a ne apropia de omul ce sta langa noi. Suntem supusi tentatiei de a vedea defectele pe care le are, trecem cu vederea partea buna. Vrem sa dobandim fara sa daruim…
Nu exista lucru mai de pret ca prietenia. Si oricat de dificil ne-ar parea ca sa ne facem prieteni, tot atat de usor este a fi noi prieteni -in primul rand- pentru ceilalti. Prietenia este o necesitate pentru noi, castigul pe care fiecare din noi il poate avea din iubirea de aproapele.
Cu totii am intalnit de multe ori suflete care am simtit ca ne sunt apropiate, datorita faptului ca avem aceleasi hooby-uri, sau gusturi asemanatoare pentru lucrurile pe care vrem sa le avem. Esenta nu este dorinta comuna pe care o are fiecare din noi, ci felul in care incerc sa-i fiu alaturi. Daca suntem prieteni pai… "Prietenul iubeste in orice vreme, iar la nenorocire el e ca un frate." (Pilde 9,17)!
Si daca tot vorbeam de castig: "Prietenul credincios este acoperamant tare, si cel ce l-a aflat pe el, afla comoara." (Intelepciunea lui Iisus Sirah 6, 14). Deci, fericiti cei ce au prieteni!
Prin prietenie ni se face cunoscuta prezenta nevizibila cu ochiul liber a Domnului in viata noastra. Daca pentru fiecare din noi prietenul reprezinta un SPRIJIN, UMARUL pe care putem plange, SIGURANTA ca nu suntem singuri, SFATUL pe care-l avem intotdeauna la indemana, BUCURIA ca exista acest suflet in viata noastra, AJUTORUL de care de cele mai multe ori ne indoim ca-l avem de la Domnul, INCREDEREA in noi si in cel de langa noi, FRATELE de care avem nevoie, "Prietenul credincios este LEACUL VIETII..." (Iisus Sirah 6,16).
"Multi oameni se lauda cu marinimia, dar un prieten adevarat cine-l afla?" spunea Solomon in Pildele catre fiul sau (20, 6). N-ar fi trist sa stim ca am avut langa noi oameni ce ar fi vrut sa ne fie prieteni? Sau mai trist, am fost atat de orgoliosi incat orice lucru sau vorba spusa de prieten ne-a durut, uitand ca “de buna credinta sunt ranile pricinuite de un prieten” (Pilde 27,6).
Cu totii am trecut prin ranile unei prietenii, dar uitam ca de cele mai multe ori poate chiar noi am fost cauza suferintei. Iar faptul ca ne-am pierdut increderea in oameni nu inseamna ca nu exista. Ramanem la durerea pricinuita de tepusa trandafirului, neglijam frumusetea florii si aroma ei…Vorba prietenului daca este spusa din dragoste izvorata dintr-un suflet curat, ajunge la inima si vindeca; caci "Undelemnul si miresmele inveselesc inima, dar tot asa de dulci sunt sfaturile unuim prieten care pornesc din suflet" (Pilde 27,10).
Ramanem de cele mai multe ori in deznadejde, dar ne facem noua rau. Nu suntem toti la fel, "Precum nu se aseamana fata cu fata, tot asa inima unui om cu inima altuia" (Pilde 27,19). Asta nu inseamna ca nu avem puterea de a ne gasi prieteni, nu inseamna ca cei de langa noi nu ne pot fi prieteni. Poate ca ne lipsesc manierele prin care putem face prieteni, sau poate nu avem comportamentul necesar pentru a ne manifesta nevoia si dorinta de a fi cu ei. Asta nu ar trebui sa ma impiedice sa incerc a invata, devine o scuza ieftina; sau dovada un egocentrism acut! Atunci cand iubesc pe cel de langa mine, nimic nu ma impiedica sa-i fiu prieten!...
Faptul ca avem aceeasi dorinta de a avea prieteni este inca o dovada ca am fost creati a trai in comuniune prin iubire, a ne bucura prin impartirea cu cei de langa noi de tot ce avem. Prin aceasta relatie de prietenie reintram in bucuria si harul Raiului, putem face posibila trairea adevarata a invataturii lasate de Mantuitorul pe acest pamant. Ar fi de folos sa ne gandim mai des ce ne uneste in viata aceasta, si nu ce ne desparte…
Treapta cea mai inalta pe care poate ajunge o relatie este prietenia. Si spun aceasta deoarece Insusi Hristos spune ucenicilor: "Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ceea ce va poruncesc. De acum nu va mai zic slugi, caci sluga nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru ca toate cate am auzit de la Tatal Meu vi le-am facut cunoscute" (Ioan 15, 14-15). Si noi suntem ucenicii Lui, caci suntem crestini. Intelegeti?...Avem Prieten pe Hristos prin credinta, iar prin omul-prieten simt ajutorul Lui!
Ajuta-ma Doamne sa fiu prietenul celui de langa mine…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu