Aceasta NU este o poveste de iubire!

 

La inceput o numesti frumos iubire... sau poveste de iubire. Te uiti la ea cu mirare. O hranesti cu nepatruns, cu dor imens de fericire. O tii la sanul tau sa se faca mare si frumoasa, o tii cu toate sperantele si visurile nefrante care s-au nascut vreodata.

La inceput o numesti frumos iubire… O hranesti cu nepatruns, cu dor imens de fericire. Te uiti la ea cu mirare. Cu nesat. Iti pare atat de bine…. O privesti cu intelegere. O pipai cu varful degetelor. Miroase a rost de implinire. O tii la sanul tau sa se faca mare si frumoasa, o tii cu toate sperantele si visurile nefrante care s-au nascut vreodata. O tii asa cum ai tine un copil, asa cum ti-ai dori sa faci om mare un copil. Strans. Strans de tot...Cu toata forta inimii tale adunata.

Il cresti cu foc si drag, cu certitudinea ca intr-o zi copilul tau o sa fie rege peste un regat al sau, cu certitudinea ca de data aceasta nu o sa se mai impiedice de cuvinte, nepasare, indiferenta, singuratati tacute si goale. Si te intorci intreg, asa cum esti, catre copilul tau cel drag. Daca nu te intorci catre el cu toata inima ta, cu tot ce este pur, frumos, neatins de dureri trecute, cum ar putea sa fie altfel? In pamantul fericirii nu are rost sa sfredelesti durere.

Iar intre tine si acest copil nu exista obstacole, nepotriviri, desincronizari. Nu exista “ca este gresit”, “nu este nici bine”, “hai sa ne razgandim”, sa ne ranim, sa ne iertam si sa ne ranim din nou. Este un copil frumos care creste, pe care il cresti, care te creste mare. Este o poveste prin care cunosti, il cunosti, te cunosti. Sunteti facuti parca sa va priviti tacut unul in ochii celuilalt si sa intelegeti ca viata a facut sa mergeti prin ea impreuna, manuta in mana. Merita sa investesti tot ce ai mai bun in copilul tau frumos.

Si duci aceasta iubire, duci acest copil minunat in locul cel mai sfant si intim care ti-a ramas: il urci in suflet. Iar sufletul il duci in locul aflat cel mai departe de ura si rautate. Si unde ai putea sa-ti duci iubirea si povestea ei daca nu la tarm de mare, la margine de apa, acoolo unde respira apa, unde infinitul sufla viata?

Si incet, incet, cu rabdarea cu care construiesti un munte, ii construieste un palat la margine de mare. Uzi nisipul… Ai lacrimi de fericire destule… Din nisipul umed construiesti ceea ce nimeni nu a mai construit vreodata. Un turnulet, o raza de soare, un curcubeu ce-l inconjoara… o scara, un vis in care crezi… inca o scara.. inca un vis pe care vrei sa-l inchizi in pumnul copilului tau sis a-l sufli din palmas.. ziduri.. mari si inalte.. ca nimeni sa nu poate intra la ele decat cu ganduri blajine… geamuri mari si luminoase… iubirea nu trebuie nici sa va izoleze de restul lumii, de lumina, viata, drumul principal pe care il urmeaza la un moment dat toti oamenii… entuziasm… nu poti sa cresti nimic fara sclipirea de viata… camera… iubirea cere intimitate si fuga de ochii curiosi ai lumii.

Vrei sa-i dai o forma... Oare ce forma ar putea sa aiba iubirea daca nu forma ochilor, a mainilor, a buzelor, a degetelor, a pielii, a dezmierdarilor, a soaptelor pierdute? Si… castelul tau e gata. Copilul tau frumos este rege peste cel mai frumos palat ridicat vreodata. Locuieste, traieste si creste fericit aici, crezand ca o sa fie pentru eternitate.

Dar intr-o zi… intr-o zi oarecare un val mic a sters un turnulet. Aducea cu el reprosuri si cuvinte gresite. Intr-o alta zi, soarele prea arzator a uscat prea tare nisipul uneia dintre camere. Ne-am trezit straini unul langa altul. A fost apoi o ploaie scurta care a facut zidurile sa crape de atata ape. Imediat, un om rautacios a calcat intentionat sau neintentionat tocmai turla cea mare a castelului. A patruns ulterior o furnica in fundatia solida.. doua a doua oara, apoi au invadat toate deodata castelul… vorbele rele si certurile au spart ferestrele castelului… reprosurile au impiedicat lumina sa mai patrunda prin fostele ferestre. Scarile s-au prabusit cand copilul cel frumos si-a dat seama ca nu mai are nici vointa, nici puterea si nici aripile sa le urce.

Intr-o zi oarecare, copilul cel frumos s-a trezit ca de regatul lui s-au ales vantul si nisipiul. Are lacrimi in ochi, dar nici nu mai stie sa planga. Ii e ciuda. Il incearca un junghi de amareala, dezamagire, trezire... un sentiment necunoscut, indepartat, strain si rece… nu seamana deloc cu ceea ce simtea frumos si usor pana acum.. de data aceasta doare. Naucit, bezmetic, asteapta sa fie cald si bine ca sa poata sa construiasca un alt castel de nisip.

Sau… cine stie… la momentul potrivit… de data aceasta din piatra.

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/9201/Aceasta-NU-este-o-poveste-de-iubire.html

 

Poveste urata de septembrie

 

Pastrati si intretineti iubirea si nu lasati sa plece asa usor ceea ce vine atat de greu in viata!

Nu era o seara de mai cand s-au cunoscut. Povestea incepe totusi frumos. Dureaza ceva timp ca orice poveste. Cred ca era in miez de toamna. In plina zi. Nu, nu, nu era deloc racoare. Era frig. Nu adia vantul. Sufla zdravan, asa cum sufla iarna. Povestea incepe cu un el frumos si cu o ea frumoasa. Amandoi perfecti. Sentimentele lor sunt ca lebada din poveste, doar ca de data aceasta pluteste gratios pe apele unei vieti reale.

Povestea lor e alba, pura, frumoasa, de neatins, de uitat la ea, de invidiat, de admirat, de tras invataminte din ea. Cei doi se plac mai mult decat isi spun si se considera perfecti asa imperfecti cum sunt. Unul cu maini calde, unul cu maini reci, unul cu suflet trist, celalalt cu suflet deschis, unul visator si temerar, celalalt matur si resemnat. Unul pana la genunchi intrat in cariera, celalalt abia intrand in apa, atat cat sa se ude putin, dar vrand ca apa sa-i treaca dincolo de genunchi. S-au prins de maini, s-au tinut bine de suflete si si-au jurat unul altuia sa-si tina de bine si de urat. Un test eficient de compatibilitate le-ar demonstra in 10 minute ca sunt facuti unul pentru altul. Lor nu le-a trebuit mai mult de 10 secunde.

S-au admirat atunci cand s-au intalnit pe o margine de lac arhipopulat cu alte lebede frumoase si cu multe ratuste urate. Au privit amandoi cu ochi galesi cat de tulbure, frumoasa si inselatoare poate sa fie apa. Cu timpul, s-au umflat in pene cand au vazut ca se detaseaza net de celelalte perechi. Cum spuneam... amandoi fantastic de frumos. Se vad frumos. Se uita cu uimire unul la altul de parca nu le vine a crede ca s-au gasit. Se privesc dindarat de cuvinte, isi zambesc cu intelegere de parca s-ar fi asteptat o viata. Unul intra nebuneste in viata celuilalt, celalalt intra cuminte si firesc in viata unuia. Nu totul sirop, zahar cu apa sau miere cu dulceata, dar lin, senin si neasteptat ca frigul crunt in luna lui septembrie. Cu scop de trezire la viata, de impartasire si daruire. Ireal de adevarat asa cum numai o data in toate vietile tale de pe pamant ti se poate intampla.

De fiecare data cand se intalneau se crea o stare ciudata si inexplicabila de bine. Starea permanenta care ii unea. Se gandesc chiar ca ar minunat ca starea asta sa se prelungeasca o viata intreaga. Si incep si incearca si insista cu incercarile. Isi impart aleatoriu visurile: unul mie, unul tie. Se diseaca planurile de viitor: asta da, asta nu... Cu timpul, cu zilele, cu lunile, cu ocheade aruncate in jur, devin mandri si ingamfati de ceea ce exista intre ei. Nu mai apreciaza ceea ce au, ci apreciaza prea mult ceea ce nu au. Devin ingamfati de sentimentele lor si considera ca singure, de bunavoie, fara efort, fara vointa, or sa le stea alaturi o mie de ani. Dar fiecare sentiment in parte s-a simtit neglijat. Intr-o zi, toate odata si-au luat bagajele si au plecat. Si iubirea, si admiratia, si respectul, si promisiunile, si flacara, si scanteia, si jarul, caldura... tot... toate au cazut in boala irecuperabila a trecutului. Cuminti si intelegatoare, s-au strans frumos de mana si au pornit agale pe apa sambetei.

Evident ca nu a existat niciun vinovat mai mare decat altul, ca cei doi si-au asumat frateste vina. Azi asa, maine asa, pana cand cu dat din umeri, nepasare si neimplicare, iubirea lor ca lebada a devenit ratusca cea urata. Nimeni nu a mai stiu cum sa o faca sa-si capete increderea in sine. A devenit slaba, anemica si trista, abia tarandu-si zilele in existenta cotidiana. Nimeni nu a mai vrut-o. Toti o compatimeau si o priveau cum sta singura si isi plange de mila. Nu vreau sa va spun deznodamantul idilei de septembrie, dar vreau sa ma asigur ca ati priceput morala: luptati si tineti cu dintii la ceea ce aveti. Pastrati si intretineti iubirea si nu lasati sa plece asa usor ceea ce vine atat de greu in viata! Nu sugrumati cu propriile maini iubirea! Lasati-i sansa de a nu se transforma in cea mai urata poveste de viata!

Dana Negoita

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/2555/Poveste-urata-de-septembrie.html

Iubirea este un talent... Cele 15 trasaturi ale celor care stiu cum sa pastreze iubirea

Daca iubirea este un dar, da-l cand este cazul si pastreaza-l cand trebuie... Pastratorii iubirii nu ezita si nu se tem sa isi asume raspunderea pentru deciziile lor. Pastratorii iubirii stiu ca fiecare hotarare pe care o iau declanseaza un comportament.

Daca iubirea este un dar, da-l cand este cazul si pastreaza-l cand trebuie...

Se poarta dramele legate de relatii, se poarta despartirile cu spectacol, se poarta reimpacarile cu bucurie, se poarta scandalurile personale expuse pe sticla, in vazul cunoscutilor si ale necunoscutilor. Relatiile frumoase si armonioase stau in umbra, departe de ochii curiosilor. Ii cunoasteti pe acei oameni care stiu ca toate aceste cautari si rasturnari de situatii pot fi incitante si atragatoare, insa nu vor trece proba timpului? Stiti insa acele relatii in care el ramane cu ea si ea ramane cu el si amandoi impreuna trec prin bune si prin rele pana la adanci batraneti iubindu-se si depunand eforturi sa nu-si piarda iubirea!?.. Stiti acele cupluri care reusesc sa treaca o proba ce pare de netrecut in ziua de astazi… proba timpului? Oricine poate intalni iubirea. Mai devreme sau mai tarziu, macar o data in viata fiecare din noi da nas in nas cu iubirea. Putini sunt insa cei care stiu sa pastreze iubirea ani la rand, o viata intreaga…

Am dat intamplator peste blogul psihologului Randi Gunther¹ si peste un articol la fel de interesant "Who Are The "Keepers?" - The Behaviors of Long-Term Successful Relationship Partners" . Bazandu-se pe propria experienta, pe observatiile clinice extrase din studiile sale de caz, psihologul a observat ca cei care reusesc sa creeze relatii frumoase, stabile si pe termen indelungat au anumite trasaturi in comun. Psihologul numeste aceasta categorie de oameni Pastratorii iubirii si ne indeamna sa invatam de la ei arta relatiilor pe vreme indelungata. Totodata, specialistul in relatii ne face cunoscute cele 15 trasaturi ale acestori gardieni ai iubirii, parteneri de succes in relatiile pe termen lung. Unele dintre ele le avem si noi, altele le putem observa la partener sau la cei din jurul nostru, pe altele am putea incerca sa ni le dezvoltam mai mult. Am extras din articolul psihologului anumite idei legate de trasaturile si comportamentul celor care stiu sa pastreze iubirea. Articolul in detaliu, precum si exemple concrete care ilustreaza trasaturile Pastratorilor iubirii, il puteti gasi pe blogul lui Randi Gunther sau in revista Psychology Today.

1 - Randi Gunther este profesor doctor in psihologie clinica si consilier in probleme maritale. Avand o experienta de 40 de ani in domeniul psihologiei, Randi Gunther este cunoscuta si apreciata in Caroina de Sud pentru workshopurile si prelegerile sale pe tema relatiilor. Gunther este si autoarea cartilor Relationship Saboteurs: Overcoming the Ten Behaviors that Undermine Love , When Love Stumbles: How to Rediscover Love, Trust, and Fulfillment in your Relationship.

1. Cei care pastreaza dragostea stiu ca sunt raspunzatori pentru faptele lor...

Pastratorii iubirii nu ezita si nu se tem sa isi asume raspunderea pentru deciziile lor. Pastratorii iubirii stiu ca fiecare hotarare pe care o iau declanseaza un comportament si isi iau asupra lor responsabilitatea propriilor actiuni. Au tarie de caracter, insa in acelasi timp sunt flexibili. Doresc sa se schimbe in mai bine, isi admit greselile si cauta in permanenta sa isi imbunatateasca relatia.
2. Cei care pastreaza dragostea isi mentin ritmul personal chiar si in conditii de stres...

Pastratorii iubirii isi cunosc propriul ritm si il respecta si pe cel al celor din jurul lor. Ei inteleg ca exista diferente in ritmul de functionare personal dintre doi oameni. Sunt de aceea rezonabili in flexibilitatea lor si au disponibilitatea de a-si reduce sau urgenta propriul ritm pentru a ajunge la acelasi nivel cu partenerul.

3. Cei care pastreaza dragostea nu sunt niste spectatori obisnuiti. Ei gasesc o modalitate de a ramane interesati sau de a se retrage intr-un mod gratios...
Pastratorii iubirii stiu ca unul dintre cei mai periculosi dusmani ai relatiei lor este plictiseala. Ei stiu ca plictiseala poate distruge tot ce a fost frumos si interesant intr-o relatie. Stiu totodata ca plictiseala este imprevizibila si uneori inevitabila. De aceea, isi dau interesul pentru a face dintr-o situatie neinteresanta una interesanta si semnificativa. Cum? Nu solicitandu-ti tie resursele, ci facand apel la propriile resurse.

4. Cei care pastreaza dragostea vad umorul ca pe o parte sacra a relatiei...

Rasul vindeca. Insanatoseste. Te scapa de cele mai negre ganduri, de cele mai adanci frici si dureri si te lecuieste de singuratate. Pastratorii iubirii stiu cat de important este sa gasesti umorul in viata si sa mergi cu fruntea sus mai departe, depasind dezamagirile si tristetile. Pastratorii iubirii te fac sa razi cand este cazul. Iti arata partea plina si luminoasa a paharului. Pastratorii iubirii lumineaza situatiile care au nevoie sa fie luminate, insa nu si pe cele grave, care merita solemnitate si tacere. Pastratorii iubirii “pot procesa atat durerea, cat si iubirea", spune Randi Gunther, dar prefera sa vada fata insorita a vietii.
5. Cei care pastreaza dragostea stiu cum sa ramana echilibrati...
Pastratorii iubirii au stapanire de sine si reusesc sa nu isi piarda controlul chiar daca sunt provocati. Pastratorii iubirii cad si ei uneori, insa au tarie interioara. Ea ii sprijina la fiecare clatinare a lor. Pastratorii iubirii accepta cu gratie complimentele si accepta cu gratie si criticile. Cand partenerii lor sunt instabili, pastratorii iubirii nu reactioneaza la randul lor prin exagerare sau instabilitate. EI raman lucizi chiar si in conditii de stres si provocare.

6. Cei care pastreaza dragostea nu lasa vina sa le influenteze deciziile...
Pastratorii iubirii stiu ca vina este o arma mortala intr-o relatie de iubire, insa nu fac apel la ea. Nu vor sa manipuleze folosindu-se de tactici de invinovatire ale partenerului. Pastratorii iubirii isi asuma greselile. Ei incearca sa le repare in loc sa exagereze autoinvinovatindu-se. Pentru ca nu invinovatesc, pastratorii iubirii nu accepta sa fie controlati prin sentimentul vinei. “Le pasa daca ii fac pe ceilalti fericiti, insa nu actioneaza din cauza fricii de a-si pierde partenerul”, spune Gunther.
7. Cei care pastreaza dragostea stocheaza “momentele bune” ale relatiei...

Pastratorii iubirii stiu ca nu pot face fata vremurilor dificile intr-o relatie decat retragandu-se in vremurile grozave ale acelei relatii. Este metoda lor de a supravietui. In timpuri usoare si frumoase, pastratorii iubirii isi fac stocul de “amintiri bune” din relatia lor. Depun aici momentele deosebite care au avut loc pe parcusul relatiei lor si le updateaza periodic. In situatii dificile ale relatiei lor, in momentele tragice ale vietii se intorc la aceste amintiri superbe pentru a supravietui. Pastratorii iubirii “nu sunt lipsiti de respect fata de durere sau tragedie, insa balanseaza momentele dificile cu amintiri vesele”, spune psihologul.

8. Cei care pastreaza dragostea sunt autentici...

Pastratorii iubirii sunt sinceri si sunt perceputi de ceilalti ca fiind sinceri. Pastratorii iubirii isi doresc ca partenerul lor sa ii aprecieze pentru aceasta calitate, apreciind-o la randul lor in ceilalti. Pastratorii iubirii nu joaca niciodata la dublu, ci actioneaza intotdeauna cu cartile pe masa. Nu mint si nici nu se rusineaza de ceea ce sunt, afisand transparenta in tot ceea ce gandesc, fac si spun. Nu cad de acord cu o persoana daca nu sunt de acord cu persoana respectiva. Tin la adevar, insa nu arata cu degetul greselilor celorlalti.
9. Cei care pastreaza dragostea inteleg si isi accepta valoarea pe piata...
Pastratorii iubirii sunt realisti fata de ceilalti in ceea ce priveste propria valoare. Valorile lor sunt bine definite. Le cunosc foarte bine si nu incearca sa fie ceea ce nu sunt pentru a impresiona sau a castiga gratia si acceptarea cuiva. Inainte de a-i respecta pe ceilalti, isi doresc sa se respecte pe sine. Daca participa la competitii, stiu sa invinga si stiu si sa piarda. In acest caz, “nu se vaita si nici nu se simt respinsi. Sunt mai degraba interesati de ceea ce ar fi putut sa faca mai bine.”, subliniaza Randi Gunther pe blogul sau.

10. Cei care pastreaza dragostea cauta valoarea si in ceilalti oameni...

Pastratorii iubirii vor sa fie inconjurati de oameni cu trasaturi pozitive adevarate, iar atunci cand le gasesc in ceilalti, le impartasesc acest lucru. Pastratorii iubirii stiu ca, in afara de iubirea si legaturile care se stabilesc intre oameni, nimic nu este sigur. Cauta de aceea sa isi imbunateasca relatiile in mod continuu si nu ezita sa faca aprecieri daca persoanele in cauza le merita. Un pastrator al iubirii isi va aminti un lucru important pe care i l-ai spus, afirma Randi Gunther… Devine important si pentru el si atunci cand va avea sansa va lucra in acest sens.

11. Cei care pastreaza dragostea evita pierderile inutile de energie...
Pastratorii iubirii stiu ca epuizarile de energie pot avea loc oricand si ca in viata sunt situatii care te “seaca” efectiv de forte. Teama, dezamagirea, negativismul, atasamentul gresit, panica, jignirile… toate acestea trebuie evitate deoarece ne consuma resursele interne, atat de pretioase de altfel. Pastratorii iubirii incearca pe cat posibil sa le evite, incercand in schimb sa solutioneze problemele care genereaza astfel de sentimente. Pastratorii iubiiri “ii inspira pe oameni sa se concentreze asupra posibilului. Ei nu te dispretuiesc daca te ineci in dezamagire disfunctionala. Te vor ajuta in schimb sa lasi deoparte epuizarile de resurse si sa te concentrezi asupra a ceea ce iti place la tine.”, este de parere psihologul.

12. Cei care pastreaza dragostea stiu cum sa se calmeze...

“Ca oricine altcineva, pastratorii iubirii se supara, pot fi raniti, se pot simti frustrati, insa atunci cand vremurile dificile vin, prima lor reactie este aceea de a se autocalma si de a se relaxa. Stiu ca daca se agita, vor comite greseli”, se arata pe blogul psihologului. Atunci cand situatiile cer sa fie calmi, pastratorii iubirii apeleaza la resursele lor interioare, recurgand totodata la ceea ce conteaza cu adevarat pentru ei. Pusi fata in fata cu provocari, se poate intampla ca si pastratorii iubirii sa isi piarda la randul lor calmul. Reusesc insa in scurt timp sa isi recapete controlul si sa indrepte situatia.

13. Cei care pastreaza dragostea cauta transformarea continua...

Nu este deloc usor sa indragesti schimbarea. Rutina poate fi atat de confortabila.. Nu putini sunt cei care prefera siguranta si predictibilitatea. Pastratorii iubirii stiu insa ca trebuie sa fie deschisi in fata schimbarii si a transformarii si incearca sa le imbine cu predictibilitatea. Pastratorii iubirii stiu ca trebuie sa invete din trecut si sa isi construiasca planuri de viitor. Invata din greseli si merg mai departe, cautand sa se imbunatateasca si sa-si imbunatateasca si relatiile cu ceilalti.

14. Cei care pastreaza dragostea au grija de ei insisi...

Pastratorii iubirii stiu ca nu trebuie sa-si impovareze partenerul cu o sarcina in plus, aceea de a le purta de grija. Nu pun asupra partenerului aceasta presiune. De aceea, pastratorii iubirii fac PERSONAL tot ce pot pentru a-si mentine sanatatea mentala, fizica si spirituala. “Ies cu oameni care ii regenereaza, isi tin mintile active si sunt profund indragostiti de valorile spirituale care ii sustin in timpurile dificile. (…) Sunt acei parteneri carora nu trebuie sa le amintesti niciodata ca aiba grija de ei.” Nu sunt atat de egoisti incat sa iti ceara tie acest lucru sau sa il astepte de la tine.

15. Cei care pastreaza dragostea pretuiesc momentul prezent...
Pastratorii iubirii stiu ca este bine sa inveti din trecut si sa iti proiectezi in viitor, dar ca si mai bine este sa traiesti in prezent. Pastratorii iubirii lasa in urma ceea ce trebuie lasat si invata sa pretuiasca si sa se bucure cat mai mult de momentele prezente. Atunci cand sunt cu partenerul lor, incearca sa fie prezenti acolo langa el, pentru el, cu el. Cu totul.

http://www.garbo.ro/articol/Psihologie/10177/cei-care-stiu-sa-pastreze-iubirea-cele-15-trasaturi-ale-gardienilor-iubirii.html