Dacă oamenii şi-ar umple sufletele cu iubire…

Dacă oamenii şi-ar umple sufletele cu iubire nu ar mai avea vreme să se plângă pentru nimicurile vieţii.

Fiecare om are relația sa personală cu Dumnezeu și cu cei din jur. Nu există un șablon de iubire sau de sfințenie prin care toți oamenii să treacă și să bifeze altruismul, iertarea, mântuirea și altele asemenea. Oricine are emoția sa, povestea sa, balada sa, căderea și ridicarea sa. Fiece suflet este un diamant neprețuit. Iubirea cheamă iubire. Orice om poate fi iubit dacă vedem chipul lui Hristos în celălalt. Iubește și iubirea te va învăța să iubești curat.

Iubirea ne face să ieșim din „eul” nostru şi să trăim plenar. Iubirea ne urcă la Dumnezeu și tot iubirea este criteriul Judecății de Apoi. Nu ne va întreba Doamne dacă avem multe „cartoane” și certificări, nici ce funcții am avut, nici prin ce cercuri de oameni ne-am învârtit, nici ce mașină am condus, nici în ce casă am locuit, nici ce vacanțe ne-au odihnit, ci ne va întreba cât am iubit și cât am iertat. Iubirea și iertarea curată transformă într-o liturghie lăuntrică chipul din om. Dragostea are raze puternice care prăjește prin flacăra interioară orice umbră de răutate din exterior, este lumina care alungă întunericul. Iubirea te transformă în ceea ce iubești și trece de orice barieră, de orice graniță. Cine iubește nu are ziduri sau temnițe interioare, ci trăiește bucuria Împărăției Veșnice în starea de grație divină. Iubirea naşte îngeri. Iubirea ne face frumoşi. Iubirea ne face sănătoşi.

Adeseori ne pierdem prin târgul vieții căutând preț la lucruri ce nu au preț. 

Purtăm lumea în inimă și în minte. Cine nu a găsit ceva bun acolo nu va găsi în exterior. Oamenii sunt ceea ce știm noi să găsim în ei, lumină sau întuneric, slăbiciune sau virtute, bucurie sau durere. Dacă fericirea altora este fericirea noastră atunci ştim că suntem pe drumul iubirii. Iubirea e o artă a inimii, este viaţă, este răbdare şi veşnicie.

Nu pot cuprinde iubirea în aceste smerite rânduri şi nici nu-mi doresc asta, căci i-aş ştirbi din valoare. Iubirea nu se filosofează, nu se poate cuprinde în tratate, ci se simte, se gustă, se trăieşte clipă de clipă. Iubirea îţi taie respiraţia, nu are logică şi este foarte puternică, străbătând munţi, mări, ani, istorie… Iubirea este un curcubeu deasupra sufletului tău.

În bucuria iubirii nu avem nevoie de măşti.

Este singurul loc curat şi pur care nu are nevoie de interpretări, de roluri, de scenarii. Cred din toată inima în puterea iubirii. Suntem pe pământ să ne iubim într-o continuă lecţie a iubirii. Uneori luăm notă de trecere, alteori picăm examenele. Până la buza mormântului se dau restanţe la iubire. Dacă oamenii şi-ar umple sufletele cu iubire nu ar mai avea vreme să se plângă pentru nimicurile vieţii. Dacă iubeşti ierţi şi ierţi totul boiereşte, nu doar din vârful buzelor! Iubirea te iubeşte aşa cum eşti, căci în iubire eu sunt tu şi tu eşti eu.

Vocaţia fiinţelor vii este iubirea. Fiecare dintre noi are dreptul să fie iubit. A fi în iubire înseamnă a fi şi a locui în Dumnezeu. Iubesc Iubirea! Tu ce iubeşti?

Mă semnez cu un strop de iubire.

ieromonah Hrisostom Filipescu

Hrisostom Filipescu-IUBITI!

La început cei doi îndrăgostiți vor să se impresioneze unul pe celălalt. El îi scrie ei o poezie, ea îl mângâie într-un fel anume. El îi spune cuvinte dulci și moi, ea îi dăruiește desene cu el. El îi aduce trandafiri în care și-a înțepat inima, ea îi cântă balade de dor. Pasiune, romantism, dragoste, afecțiune, neîndoială, vis, magie. Iubirea crește…Apoi ajung la acea măsură când stau unul lângă celălalt și se privesc în ochi sau își reazemă capul unul pe pieptul celuilalt. Și nu mai au nevoie de cuvinte, de gesturi, de dovezi, de… pentru că ei ştiu totul. Doar simplul fapt că sunt împreună, în comuniune, este tot ce contează. Se bucură într-o stare de prezenţă continuă unul în celălalt şi invers. Simţiri. Întrepătrundere reciprocă într-o împreună petrecere.

Ne bucurăm Unul de celălalt şi nu mai avem nevoie de cuvinte că ştim Totul. Întotdeauna vor exista cuvinte nespuse aduse până la marginea inimii și uitate acolo ca niște semințe nesemănate. Ziua despărțirii…

Iubesc iubirea. Magnet. Iubirea nu are margini, nici spațiu, nici timp. Este atât de puternică încât străbate cerul, străpunge iadul, mângâie mormântul și topește orice inimă înghețată… Iubirea nu se explică, iubirea se trăiește și atât, cu bucuriile și lacrimile ei… O iubire teoretizată nu mai este iubire, ci o ideologie… Adunare de cuvinte. Cuvinte grele, cuvinte ușoare. 

Iubiți mult, Iisus Hristos vă poruncește!

Cand cineva pleaca inseamna ca altcineva trebuie sa ajunga

Fiecare om umbla in viata cu o poza in buzunar. Si cand simte nevoia o asaza pe primul chip care-i iese in cale, convins ca acela este potrivit.

 Cititi superbele cuvinte ale ieromonahului Hrisostom Filipescu dintr-un fragment publicat in cartea "Putine lacrimi, multa bucurie!":

Toti suntem eroi ai povestilor noastre de viata

"Viata nu te lasa sa te odihnesti. Ranit, vanat, obosit, ingenuncheat, prafuit, murdar sau curat, oricum ar fi, trebuie sa inaintezi. De obicei singur. De obicei gol, flamand, insetat, strain. La scoala vietii se dau examene, se dau corijente, se repeta anul. Doar cine are limba fripta poate vorbi cu adevarat despre ciorba fierbinte.

Cand cineva pleaca inseamna ca altcineva trebuie sa ajunga. Lasa armele jos! Trece. Toate trec. Rabdare si timp. A fost nevoie sa treci prin atatea ca sa ajungi aici. Generam noi experiente pentru ca avem nevoie de ele. Fara acea experienta nu ai fi avut prilejul sa te cunosti atat de profund. Exista daruri pentru toata lumea. Deschide ochii, sufletul si mintea. Observa frumusetea care se afla la indemana ta. Fii recunoscator. Bucura-te de ceea ce ai. Nu astepta neasteptarea. Prin lectiile de viata primesti putere.

Toti suntem eroi ai povestilor noastre de viata. Oamenii se adapteaza in felul lor. Au libertatea de a crea orice cred despre ei. Nu e nevoie sa facem din dorinte obsesii. Dorintele sunt ale noastre sau ale celor din jur insusite prin mimetismul social? Dupa durere usa se deschide. Uneori usile se deschid, alteori ni se trantesc in fata. Ranile ne fac sa nu mai fim ca inainte si nici nu cred ca ne dorim. Niciun sistem nu functioneaza intamplator.

Parasirea unei realitati nu inseamna neaparat sfarsitul ei, ci prelungirea intr-una noua. Nu stii niciodata ce surprize iti ofera viata. Se inchide o usa, se deschide o poarta. Sentimentele ne domina sau nu. Oricat de dura ar fi realitatea ne putem crea alta. Nu se aplica retete comune. Fiecare are realitatea sa in subconstientul sau. Viata ne propune unele lucruri pana le impune. Exista atatea sensuri cati indivizi se apleaca asupra fiecaruia dintre ele. Realitatea este subiectiva. Din orice intamplare nu iesi la fel cum intri. Important e sa nu te blochezi intr-o poveste. Povestea creeaza asteptari…

Fiecare om umbla in viata cu o poza in buzunar. Si cand simte nevoia o asaza pe primul chip care-i iese in cale, convins ca acela este potrivit. Dar, de cele mai multe ori, ne pacalim cum putem ca sa credem ca am gasit ce ne-a lipsit. Alteori ne scufundam ca un scafandru in adancimea fiintei celuilalt cautand binele, frumosul, lumina, ignorand malul ontologic. Uneori ne iese, alteori nu. Si ramanem blocati, ne ranim sau pierdem echilibrul. Dar cu o experienta fara de care nu am avea cum sa apreciem cu toata fiinta Dragostea. Ne lovim singuri la picioare si dam linistea mai tare…

Fotografiile raman la fel, chiar daca oamenii se mai stramba. Adeseori mintea si inima sunt blocate in fotografii. Alaturi de bataile inimii si ochii vorbesc cand ar trebui sa taca. Chiar daca in viata inima ti se rupe, trebuie sa ai grija sa nu pierzi vreo bucata. Am rucsacul in spate plin de vise… De ce iubim? De ce visam? De ce gresim? De ce iertam?...

Orice pasare isi ia zborul. E atata frumusete in jur incat mintea tace si se bucura! Nectarul iubirii indulceste amarul mintii. Cicatricile lasate de trecerea timpului si incercarile vietii se vindeca in iubire.

Am sa-i spun lui Dumnezeu totul."

*Fragment din "Putine lacrimi, multa bucurie!" ( Iasi, 2014; p. 220-222) de Ieromonah Hrisostom Filipescu