6 moduri in care iti poti transforma frica in iubire

Cu totii ne dorim sa avem parte de iubire - si nu doar de iubirea romantica. Si aceasta iubire este de apreciat, dar dragostea poate lua mai multe forme. Ceea ce ne impiedica, de cele mai multe ori, sa obtinem iubirea pe care ne-o dorim, este frica. Poate fi o frica legata de cariera, de familie sau de situatia lumii in general. Sunt, insa, cateva lucruri pe care le poti face pentru a transforma grijile in ceva mai productiv, cum este iubirea.

Primul pas pe care trebuie sa-l faci este sa constientizezi frica. In momentul in care devii constient de sentimentul de teama, vei intelege mai bine cum te impiedica sa mergi mai departe. Pasul urmator este sa alungi gandurile pline de frica si sa te reconectezi la iubirea din interiorul tau.

In loc sa te concentrezi pe ceea ce te sperie sau sa derulezi la nesfarsit in minte un final nefericit, mai bine directioneaza-ti atentia catre lucrurile bune din jurul tau.

Iata sase moduri esentiale in care poti atrage mai multe lucruri pozitive si iubire in viata ta:

1. Concentreaza-te pe partea buna a lucrurilor.

Cu totii vrem sa fim vazuti, auziti, apreciati. Una dintre cele mai profunde dovezi de iubire pentru cineva este sa creezi pentru el sau ea mediul in care sa se simta in siguranta pentru a-si deschide sufletul. Fara sa fie judecati sau convinsi de ceva. Doar sa fie ascultati. Aceasta atitudine va genera interactiuni mult mai pline de iubire.

2. Fii constient de ceea ce simti.

Un mod prin care poti atrage mai multa iubire este sa devii constient de propriile emotii. Accepta-le, dar nu le lasa sa te domine. Acceptarea propriilor tale sentimente este mai importanta decat sa incerci sa-i faci pe altii sa simta ce simti tu. Analizeaza-ti propriile emotii si lasa-i pe ceilalti sa si le analizeze pe ale lor - fiecare in felul lui.

3. Incearca sa intelegi de ce iti este teama.

Adevarul este ca oamenii sunt ingroziti de ceea ce nu inteleg. In loc sa te lupti cu ceea ce te sperie, incearca sa intelegi. Intreaba-te de ce iti este atat de teama de anumite lucruri. Ce reprezinta, de fapt, aceste lucruri? Ce spun ele despre ranile pe care trebuie sa ti le vindeci? Ce arata ele despre credinta ta si despre locul pe care il ocupi in lume? Nu exista raspunsuri gresite. Exista doar adevarul tau. Dar invatand mai multe despre ceea ce te sperie, vei simti ca sufletul ti se va umple cu mai multa iubire si pace.

4. Intreaba-te ce ai putea oferi, nu ce ai putea obtine.

In loc sa lupti contra urii cu mai multa ura, ai putea face o schimbare pozitiva inlocuind-o cu iubire? Mania si abuzul verbal nu numai ca nu-ti vor rezolva dilema, dar te vor distanta si mai mult de cei din jur. Acum este momentul perfect sa te implici in organizatiile in care crezi, sa oferi mai mult celor pe care ii iubesti si sa fii mai deschis in loc sa te izolezi si sa te inchizi in tine.

5. Pastreaza-ti mintea deschisa.

Cand te temi, nu iti poti imagina finaluri fericite. Invata sa renunti la tendinta de a controla lucrurile si intareste-ti credinta in destin. Din perspectiva spirituala, totul este intotdeauna asa cum trebuie sa fie. Daca nu poti accepta acest lucru, poti incerca sa schimbi lucrurile. Dar fa-o cu gratie, cu iubire si cu sens.

6. Emana iubire.

Nu e momentul sa stai izolat. Este timpul pentru colaborare si spirit de comunitate. Poate fi ceva foarte simplu, cum ar fi sa inchizi ochii, sa te gandesti la cineva si sa-i trimiti iubire. Acum, mai mult ca niciodata, avem nevoie unii de altii. Desi suntem deosebiti, cu totii avem nevoie de iubire. Ne putem trece cu vederea diferentele si putem fi o sursa pentru cei din jur, aratandu-ne plini de iubire unii fata de altii.

Lumea exterioara este doar o reflectie a starii noastre interioare. In loc sa cautam vinovati, sa ne consideram victime sau sa-i judecam pe altii, este mai bine sa ne intelegem propria durere pe care o purtam in interior. Ce parte din tine se simte lipsita de atentie, de iubire sau de intelegere? Arata-ti iubirea pe care nu o poti gasi in lume si, mai devreme sau mai tarziu, vei vedea cum lumea din jur se transforma si ea.

Iubirea este calea - este singura cale. Las-o sa-ti arate drumul.

http://www.mindbodygreen.com/

Zeita…care isi da intalnire cu barbatii

Pentru zeita din tine

„Doar gandul de a-ti da intalnire din nou cu barbatii, dupa ce ai trecut printr-o despartire, iti poate da fiori, daca esti femeie singura.

Ma va mai placea cineva? Se vor speria barbatii de mine? Ma vor considera coplesitoare si insuportabila – prea intensa, prea emotionala, cu prea multe opinii?

A iesi din nou la intalniri este un lucru care ne poate starni o multime de insecuritati. Este prea putin distractiv si prea terifiant. Dar nu trebuie sa fie atat de infricosator.

Am decis sa fac lucrurile diferit, de data asta…

Am decis sa imi dau intalniri ca o zeita.

In trecut, imi masuram senzualitatea si dezirabilitatea prin cat de dur jucam. Cat de multe nu spuneam. Cat de distanta eram. Cat de misterioasa le paream. Cat de putin lasam sa se vada in inima mea.

Daca ma vor respinge, nu ma vor respinge pe mine, cea reala. Dar este real acest fapt? Pentru ca, de fapt, este o mare lasitate la mijloc.

Ca sa fiu cinstita, imi doream atat de mult sa fiu creatura aceea mitica despre care auzeam mereu: prietena minunata.

Acea fata eleganta care nu are nevoi si dorinte prea mari, care nu se enerveaza niciodata si merge intotdeauna in directia curentului. Fata care nu are nici bagaje emotionale, nici rani prea mari si care nu are nici celulita.

Asa ceva este imposibil. Nu este real. Fata grozava si perfecta este la fel de reala ca tortul de ciocolata fara calorii si cainii care nu latra.

Nu exista.

Eu nu sunt ea. Nici tu. Si asta este minunat.

Si cu toate astea, incercam din greu sa fim ea. Ne diluam emotiile si memoram lucruri din reviste pe care sa le facem la intalniri si cumva le indesam in creier ca pe niste cantece pop. Si aceste reguli, oricat de inocente ar parea, sunt otrava curata:

Nu spune prea multe. Nu-l speria.

Nu-l suna tu prima.

Nu actiona ca si cum il placi prea mult.

Joaca tare.

Nu fi emotionala.

A functionat vreo regula din asta pentru cineva? Nu. Pentru ca aceste reguli sunt bullshit.

Pentru ca astfel de reguli ne incurajeaza sa ne micsoram, sa ne retinem de la cine suntem cu adevarat, sa jucam jocuri.

Cat de mici ne facem? Cat de departe ne intindem? Cat de fara voce vom deveni?

Cat de mult ne vom cantari fiecare cuvant si vom elabora strategii ale mintii ca sa agatam barbati?

Facand asta, ne dezbracam de frumusetea pura care ne face sa fim vii. Ne dezbracam de flacara stralucitoare care ne lumineaza ochii. Ne dezbracam de umanitatea noastra. Ne dezicem de zeita care suntem.

In plus, cum sa atragem barbatul potrivit daca nu suntem autentice cu noi insine?

Nu putem. Nu este posibil. Sunt atat de multi oameni minunati acolo care ar fi incantati sa ne cunoasca asa cum suntem. Pentru ca nu vor sa joace jocuri. Deci haideti sa lasam sa se odihneasca toate acele reguli si jocuri care nu servesc nimanui.

Pentru ca nu ne vom gasi dragostea adevarata cand ne coregrafiam cuvintele si cumparam carti de pe internet despre cum sa pastram un barbat sau sa nu-l sunam, pentru ca regulile ne spun sa nu sunam.

Dragostea se intampla atunci cand suntem adevarati. Se intampla cand suntem suficient de curajosi sa fim noi insine.

Deci fii atat de mareata si de galagioasa si de frumoasa pe cat iti spune sufletul sa fii. Fii prezenta. Fii zeita. Lasa-ti inima sa-ti fie ghidul tau de intalniri.

Abordeaza gasirea dragostei in acelasi fel in care ai aborda dansul goala in furtuna– cu entuziasm, deschidere si curiozitate pura. Abordeaza dragostea cu dorinta de a culege flori salbatice pe timp de vara.

Si daca cineva nu iubeste opera de arta a inimii tale, daca se sperie, atunci nu e persoana pentru tine. Si tocmai ne-am salvat de o relatie scurta, care in definitiv s-ar fi dovedit a fi o minciuna.

Trebuie sa fim mai mandre de cine suntem. Nu suntem decupaje din carton sau papusi Barbie perfecte.

Suntem femei normale cu inimi ranite, nevoi si emotii reale – si nu, asta nu ne face sa fim nebune. Sau prea mult. Ne face sa fim minunate.

Avem pofte. Da, ne foame de viata, mancare, sex, ciocolata, dragoste, brize furtunoase si rasarituri calde – ne e foame de pasiune, aventura si experiente crude.

Avem schimbari de dispozitie. Nu suntem lipsite de emotie. Simtim durere, tristete, dar simtim si bucuria care ne lumineaza pielea si simtim si gelozie. Da, simtim. Simtim tot.

Simtim pentru ca nu suntem bidimensionale. Suntem femei tri-dimensionale. Suntem iubitoare. Blande. Curajoase. Inteligente. Avem cruste pe inima si iubire in vene si la naiba, facem si greseli.

A fi zeita inseamna sa ai curajul sa iti arati sinele real lumii, in fiecare zi – fie ploaie fie soare.

Dar stii asta deja.

Asa ca femei minunate, destepte, blande, iubitoare, puternice – putem sa incetam sa ne vindem asa ieftin?

Atunci cand iesim in lume la intalniri, sa facem asta cu inimile, cu sufletele razboinice, cu tot ceea ce avem ingenuu in ochii nostri. Sa iesim sa ne intalnim cu barbatii ca zeita care suntem.

Scrie-ti urmatoarele randuri in inima si respecta-le cu toata inversunarea ta de leoaica:

Din acest moment, refuz sa-mi pun calus la gura doar pentru ca altcineva sa ma placa.

Refuz sa ma plictisesc in orice fel.

Refuz sa joc teatru, sa pun sclipici pe rani, sa-mi ascund inima si sa pretind ca nu am opinii in legatura cu nimic.

Refuz sa ma supun regulii celor trei zile si sa astept sa fiu urmarita de barbati – daca imi place de cineva, am libertatea sa ii spun asta.

Refuz sa reduc la tacere soaptele de intelepciune din gatul meu.

Nu ma voi mai numi “nebuna” pentru ca am o arie vasta de emotii.

Nu voi transforma in slujba mea repararea celorlalti. Si nu voi transforma in slujba lor transformarea mea.

Voi spune adevarul complet despre ce am nevoie.

Voi gasi dragostea prin intelepciunea inimii – nu prin a ma reduce la tacere si prin a-mi fi frica ca voi speria pe cineva.

Fii mai mult decat o prietena minunata si accesibila. Fii tu. Zeita completa. Cea complicata, frumoasa, puternica, fiinta umana luptatoare. Fii cea care este eliberata, care invata, este curioasa, vorbeste liber, este puternica si se simte bine in pielea ei.

Sa fim sinele nostru vulnerabil este cel mai sexy lucru pe care l-am putea face.

Pentru ca atunci cand esti tu – toata si intreaga – te vei indragosti. Este garantat.

Mai intai, indragosteste-te nebuneste de tine. De zeita minunata din tine. De colturile tale dure. De cicatrici. De ranile tale. De simtul umorului. De dezordinea parului. Da stralucirea incandescenta a zambetului tau.

Apoi, te vei indragosti pana peste cap de viata in sine. Si in final, te vei indragosti de un om uimitor care este complet demn de tine.

A ne expune acolo, intr-un mod real, este lucrul care ne va rasplati cel mai mult.

Cand ne expunem  intr-un mod autentic, nu putem pierde.”

de  Sarah Harvey

elephantjournal.com

www.damaideparte.ro

Vei avea curajul sa ma iubesti?

Vei avea curajul sa ma iubesti?

Nu consider ca sunt greu de iubit, insa stiu ca nu sunt intotdeauna usor de iubit.

Nu pretind sa fiu nimic altceva in afara de mine insami si, de obicei, sunt prima care isi observa defectele si zonele din mine aflate inca in lucru.

In ciuda faptului ca am cele mai bune intentii, inca mai fac greseli.

Nu am nevoie de un iubit care sa ma valideze continuu, ci de cineva care sa ma iubeasca suficient incat sa stea cu mine, astfel incat sa invat eu sa stau cu mine, iar adevarul este ca imperfectiunile ma vor face si mai frumoasa.

Vei avea curajul sa-mi spui cand gresesc?

Stiu ca uneori pot fi putin cam mult si ca ii pot innebuni pe cei din jur, dar mai stiu si ca pot sa iubesc ca nimeni altcineva.

De obicei ratacesc putin inainte sa stiu in ce directie sa merg si nu pentru ca sunt incapabila sa iau o decizie ci pentru ca tind sa invat lucrurile la modul dificil.

Imi place sa vad toate posibilitatile inainte de a-mi lua un angajament.

Desi uneori urmez drumul cel mai lung si caut experientele neconventionale, stiu de asemenea ca perspectiva de ansamblu merita tot efortul.

Vei avea curajul sa nu renunti la mine, chiar si atunci cand calatoria noastra va deveni grea?

Pentru ca, dragostea mea, adevarul este ca nici tu nu esti un barbat simplu iar inversunarea si forta ta m-au atras cu o intensitate nemaintalnita.

Onorez si respect independenta ta si spiritul tau salbatic si caut un barbat care simte acelasi lucru pentru mine.

Un barbat care sa nu ma priveasca ca si cum vrea sa ma imblanzeasca, ci un barbat care ma va privi cu veneratie, ca si cand, in sfarsit, a gasit pe cineva care se potriveste cu salbaticia lui.

Vei avea curajul sa ma lasi sa raman salbatica?

Ard la o intensitate uriasa si nu pentru ca asa vreau, ci pentru ca nu stiu un alt mod de a exista.

Pot vedea prin fiecare zid pe care l-ai construit pentru a te proteja, in special de o femeie ca mine.

Si stiu ca nu este deloc usor atunci cand gasim persoana care ne pune pe jar, in special atunci cand a aparut intr-un mod diferit decat modul in care ne asteptam sa apara dragostea in viata noastra.

Dragostea mea, pot doar spera ca vei avea curajul sa continui, chiar daca uneori vei simti ca de-abia iti ridici capul deasupra apelor adanci in care vei intra cu mine.

Vei avea curajul sa iti permiti sa te indragostesti de mine?

Exist in lumea asta nu pentru a sta cuminte intr-un colt si pentru a ma bucura de privelistea trunchiata pe care o am de acolo, ci pentru a juca jocul pe de-a-ntregul.

Sunt aici pentru a iesi din lancezeala status quo-ului si pentru a-i inspira pe altii sa faca la fel.

Nu este intotdeauna usor sa fii cu o femeie care este un permanent catalizator pentru schimbare prin simplul fapt de a fi ea insasi si nu este intotdeauna usor sa o imparti cu restul lumii.

Vei avea curajul sa te aliniezi spiritului meu ambitios si sa ma sprijini in visele mele?

Adevarul este ca, indiferent cat de tare rad cateodata, celor pe care ii iubesc le soptesc la ureche in cel mai suav mod cu putinta.

Am nevoie de un barbat care stie ca, uneori, femeia care sunt cu adevarat nu este femeia pe care restul lumii o iubeste.

Tanjesc dupa un barbat care, din cand in cand, imi va permite sa fiu doar femeia lui.

Care, indiferent cat de capabila sunt si ma simt, imi va spune din cand in cand: “Nu-ti va face griji, ma voi ocupa eu de asta.”

Pentru ca adevarul este ca am nevoie sa fiu astfel. Doar pentru ca sunt capabila sa fac totul, nu inseamna ca vreau sa fac totul, singura, tot timpul.

Vei avea curajul sa iesi in fata si sa fii barbatul de care am nevoie?

Spiritul meu este ca o gura de aer proaspat.

Nu stiu daca ma voi maturiza vreodata complet.

Inca imi place sa fac lucruri pe care adultii nu ar trebui sa le faca si nu cred ca voi fi vreodata prea batrana pentru a juca vreun joc de-al copilariei.

Nu-mi pot imagina un mod mai bun de a trai.

Pentru ca, pentru mine, a trai nu este despre a face ceea ce trebuie sa fac, ci despre a ma simti in viata, la orice pas.

Vei avea curajul sa razi cu mine pana cand te va durea stomacul?

Se pare ca, cu cat inaintam in timp, cu atat este mai greu sa uitam de ranile trecutului si sa fim suficient de curajosi sa mai iubim inca o data.

Stiu ca atunci cand vei face un pas spre mine, vei veni cu un dulap plin de scheleti si ca mainile si inima ta vor fi brazdate de cicatricile iubirilor apuse.

Insa eu vreau un iubit care a fost ranit si a ranit in acelasi timp.

Am nevoie de un barbat care a mai trecut pe acolo de cateva ori, astfel incat atunci cand va ajunge in sfarsit la usa mea nu va fi niciun dubiu ca stie exact ce a gasit.

Un barbat care nu va mai avea nevoie sa caute, pentru ca tot ceea ce si-a dorit vreodata il priveste acum in ochi, cu dorinta de a fi revendicata.

Vei avea curajul sa lasi in urma trecutul astfel incat sa avem parte de un nou inceput?

Stiu ca ne vom impiedica amandoi cateodata si ca iubirea ne va invata un nou limbaj.

Nu-ti pot promite un drum usor, dar iti promit ca va merita.

Pentru ca, dragostea mea, eu stiu ca ai curajul sa ma iubesti, insa am nevoie ca tu sa decizi asta pentru tine.

Pentru ca o parte importanta din a fi barbatul de care am nevoie inseamna sa-ti iei propriile decizii, in propriul tau timp.

Indiferent daca va fi maine, saptamana viitoare sau luna viitoare.

Vei avea curajul nu doar sa ma iubesti, ci sa ma revendici o data pentru totdeauna?

Sursa: http://www.elephantjournal.com/

www.damaideparte.ro

Goana interioara si relatiile moderne

De ce sunt relatiile din ziua de astazi atat de grele? De ce pare ca esuam in dragoste de fiecare data, in ciuda fapului ca incercam din greu? De ce am devenit incapabili sa facem relatiile sa functioneze? De ce e mai usor sa o luam la goana decat sa stam?

Am uitat cum sa iubim? Sau, mai rau, am uitat ce este dragostea?

Vrem ca totul sa fie usor. Renuntam. O luam la goana prea usor. Nu avem nevoie decat de un singur obstacol care sa ne faca sa cadem. Nu permitem dragostei sa creasca, ci renuntam inainte de vreme.

Nu mai cautam dragostea, ci excitarea si fiorul. Vrem pe cineva cu care sa ne uitam la filme si sa ne ducem la petreceri, nu pe cineva care sa ne inteleaga in cele mai profunde taceri ale noastre.

Petrecem timp impreuna, dar nu ne facem amintiri. Nu vrem o viata plictisitoare. Nu vrem un partener pe viata, ci pe cineva care sa ne faca sa ne simtim vii acum, in secunda asta.

Cand fiorul dispare, descoperim ca nimeni nu ne-a pregatit pentru cotidian. Nu credem in frumusetea predictibilitatii, pentru ca suntem prea orbiti de fiorul aventurii.

Goana interioara in viata de zi cu zi

Ne scufundam in aglomeratia vietii de oras, nelasand niciun fel de spatiu pentru dragoste. Nu avem timp sa iubim, nu avem rabdarea sa avem relatii. Suntem prea ocupati sa vanam vise materialiste. Relatiile nu sunt decat o alta convenienta.

Cautam satisfactii de moment in orice facem – in ceea ce postam online, in carierele pe care le alegem si in oamenii de care ne indragostim.

Vrem imediat maturitate intr-o relatie, ceea ce nu se construieste decat in timp, vrem pe loc conexiune emotionala si vrem imediat sentimentul apartenentei, cand de-abia cunoastem cealalta persoana.

Aparent, nimic nu mai merita timpul si rabdarea noastra – nici macar dragostea.

Mai degraba am petrece cate o ora cu o suta de oameni, decat o zi intreaga cu o singura persoana. Vrem optiuni. Credem mai mult in a intalni oameni decat in a-i cunoaste.

Suntem lacomi. Vrem sa avem totul. Intram in relatii la cea mai mica atractie pe care o simtim si pasim in afara in momentul in care gasim pe cineva mai bun. Nu stim sa scoatem ce e mai bun din celalalt. Vrem ca celalalt sa fie perfect. Ne intalnim cu multe persoane, dar foarte rar le acordam o sansa reala. Suntem dezamagiti de toata lumea.

Tehnologia ne-a adus mai aproape, atat de aproape incat e imposibil sa respiram.Prezenta fizica a devenit inlocuita de texte, mesaje vocale si apeluri video. Nu mai simtim nevoia sa petrecem timp impreuna. Avem deja prea mult din celalalt. Nu mai e nimic de vorbit. Pentru ca suntem intr-o goana perpetua.

Suntem o generatie de ratacitori care nu mai stiu sa stea prea mult intr-un singur loc. Toata lumea are fobie de angajament. Credem ca nu suntem facuti pentru relatii. Nu vrem sa ne stabilizam. Chiar si simplul gand al angajamentului este infiorator.

Nu ne putem imagina cu o singura persoana pentru restul vietii noastre. Fugim. Dispretuim stabilitatea ca pe un rau social. Ne place sa credem ca suntem diferiti de restul. Ne place sa credem ca suntem diferiti daca nu ne conformam normelor sociale.

Suntem o generatie care se considera “eliberata sexual”. Separam sexul de dragoste.Suntem generatia “hook-up-break-up”. Mai intai facem sex si apoi decidem daca vrem sa iubim pe cineva.

Sexul vine usor, loialitatea insa nu. Sexul este noul alcool al generatiei noastre. Il facem nu pentru ca iubim cealalta persoana, ci pentru ca vrem sa ne simtim bine. Este implinirea temporara de care avem nevoie.

Sexul in afara relatiilor nu mai este un subiect tabu. Relatiile nu mai sunt atat de simple. Exista, de altfel, tot felul de relatii: relatii deschise, prieteni cu beneficii, flirturi, aventuri de o noapte, relatii fara nicio obligatie – si in toata aceasta ecuatie, nu exista loc pentru dragoste.

Suntem o generatie practica, condusa doar de logica. Nu mai stim sa mai iubim nebuneste. Nu am zbura spre un taram indepartat doar sa vedem pe cineva pe care iubim. Ne-am desparti pentru ca distanta e prea mare. Suntem prea sensibili pentru dragoste. Prea sensibili pentru binele nostru.

Suntem o generatie speriata – speriata sa ne indragostim, sa ne luam angajamente, sa cadem, sa fim raniti, sa ne frangem inimile. Nu permitem nimanui sa intre si nici nu iesim in afara noastra sa iubim pe cineva neconditionat.

Pandim de dupa zidurile pe care le-am creat, cautand permanent dragostea si luand-o la goana in momentul in care am gasit-o. Pentru ca, dintr-o data, nu o putem gestiona. Nu vrem sa fim vulnerabili. Nu vrem sa incredintam sufletul nostru nimanui. Suntem plini de armuri.

Nici macar nu mai valorizam relatiile. Dam drumul celor mai minunati oameni, pentru a cauta altceva. Nu ii consideram sacri.

Nu exista nimic ce nu am putea cuceri in aceasta lume si cu toate astea iata-ne, extrem de zgarciti cand vine vorba de jocul iubirii – cel mai de baza instinct omenesc.

Asta nu inseamna insa ca nu trebuie sa dam si drumul anumitor relatii, atunci cand a sosit timpul sa mergem inspre altceva.

E nevoie insa sa facem diferenta clara intre teama de stabilitate si de a sta intr-un loc pentru a investi intr-o relatie si dorinta legitima de a merge inspre o noua etapa de viata atunci cand soseste timpul. Iar pentru a face asta uneori este necesar sa iesim din relatiile in care suntem.

De aceea, e nevoie de constientizare si de asumare la fiecare pas.

Sursa: http://www.mensxp.com/

 www.damaideparte.ro

Spatiul dintre, in relatie

Unul din cele mai importante lucruri intr-o relatie, pe langa prezenta celor doi parteneri, este spatiul dintre. Locul unde se construieste, se hraneste, se sustine si se distruge o relatie.

Locul in care amandoi pun si din care iau, locul pe care partenerii il alimenteaza si in acelasi timp il golesc, locul din care se reincarca si pe care il incarca…cu partile luminoase si intunecate, in acelasi timp.

Daca exista o pozitionare corecta a ambilor fata de acest spatiu, relatia poate deveni un loc din care cei doi se pot hrani si in care pot creste.

Daca spatiul dintre este contorsionat de raportari inegale si incorecte la relatie, atunci revenirea in spatiul comun, in loc sa devina o experienta care reincarca bateriile cuplului, devine o experienta de sufocare, mutilare reciproca si suferinta.

Iata cateva din raportarile inegale pe care le-am identificat la spatiul dintre cei doi parteneri, intr-o relatie:

• Unul din parteneri da prea mult spatiu celuilalt. Unul din parteneri ofera neconditionat, fara limite, fara a tine cont de nevoile personale, fara a exprima cine este, fara a-si manifesta sau impune uneori punctul de vedere.Unul din parteneri lasa de la sine si se lasa parazitat permanent de nevoile, dorintele si prezenta celeilalte persoane. Paradoxal, cand unei persoane i se ofera prea mult spatiu, intreaga atmosfera poate deveni sufocanta. Cand un partener nu are o raportare corecta, prin care sa-si ia ce are nevoie pentru el din spatiul dintre si lasa prea mult spatiu disponibil pentru partenerul sau, pune o presiune uriasa pe umerii partenerului. Pentru ca, de fapt, la nivel inconstient totul poate suna asa: “Renunt la nevoile mele pentru tine, uite cate fac pentru tine si cat spatiu iti las, deci trebuie sa corespunzi si sa te comporti si sa fii intr-un anumit fel.”Astfel, de la spatiu prea mult la sufocare este doar un singur pas, in mod paradoxal.
• Unul din parteneri nu da suficient spatiu celuilalt. Vine la pachet cu primul tipar, de obicei. Pentru ca o relatie este o continua co-creatie. Cand unul primeste prea mult, invata sa dea mai putin. Si se creeaza un dezechilibru permanent in relatie.
• Ambii isi ofera prea mult spatiu, pana la punctul in care nu exista relatie si intimitate reala. Pentru ca de fapt acest spatiu prea mare este o expresie a dezinteresului fata de relatie. Atunci se creeaza loc foarte usor pentru energia si intruziune din partea altora. Cand nu exista interes pentru lumea interioara a celuilalt, cand nu exista impartasire, comuniune si cand spatiul dintre cei doi se dilata atat de mult incat devine instrainare…atunci relatia isi pierde sacralitatea si puterea. Iar spatiul dintre devine usor de parazitat de energia altor persoane.
• Nici unul nu ofera spatiu suficient celuilalt. Este o mutilare reciproca extrem de dureroasa.In care nu te poti arata asa cum esti, nu te poti dezvalui si invalui unul pe celalalt cu iubire, asa cum sunteti, in punctul in care sunteti.In care in loc de raspunsuri, gasim intrebari obsesive precum „De ce faci acel lucru fara mine? Vreau sa merg peste tot cu tine. De ce ma lasi singur/a?”Este, de fapt, o oglindire reciproca a traumelor din copilarie si o retraumatizare continua. De fapt, aici copiii interiori sunt mai mult in relatie unul cu altul decat adultii.

Toate aceste tipare merg impreuna si se combina in nenumarate feluri. Pana cand cei doi invata sa fie entitati separate, cu nevoi si emotii diferite, insa raportandu-se cu inima deschisa la sacralitatea spatiului dintre, pierzandu-se in el pentru a se regasi apoi, de fiecare data, pe sine insusi, mai deplin si mai bogat datorita faptului ca se afla intr-o relatie autentica.

www.damaideparte.ro