Love is life

"The life and love we create is the life and love we live."

- Leo Buscaglia -

Daniel Dumitru Darie-Esti frumoasa

 

Eşti frumoasă şi o ştii prea bine,

N-are rost să ţi-o mai spun şi eu.

Gândul mi-e prădalnic, nu-l pot ţine

Şi rămân să te aştept mereu.

Îmi e greu să mă găsesc în noapte

Şi să ştiu că nu mai am nici rost,

Iar când viile sunt toate coapte

Îmi găsesc în cramă adăpost.

N-am să beau din vinuri învechite,

Am venit aici să plâng tăcut,

Mă-ntinez cu zile pribegite,

Ca să nu mă vezi nicicând căzut!

Eşti frumoasă şi te-aş vrea cu mine,

Dar ne copleşesc cărări în munţi

Şi mereu mă-ntorc în vis cu tine

Şi mai pun, prin deznădejde, punţi.

Voi avea cândva parte de visuri

Copleşit de paşii merşi pe jos

Şi trecând mereu peste abisuri,

Te voi priveghea să dormi frumos.

Îmi vei fi mereu dorinţa vieţii

Şi te voi găsi mereu în zori,

Chiar dacă las pradă dimineţii

A privirii tainice ninsori.

Eşti frumoasă întru tot şi toate,

N-are rost să spun cât te voiesc,

Mă gândesc că totuşi se mai poate

Să te am mereu să te iubesc!

Daniel Dumitru Darie-Gand de vis

Te-aş iubi pe roua dimineţii,

te-aş iubi pe creasta unui val,

Te-aş robi ca pe-o-ntâmplare simplă,

aruncată de furtuni la mal.

Ţi-aş strivi cununa de uitare

între plus şi minus infinit;

Răzvrătind miracole de viaţă

pentru izbăviri de vis rostit.

Te-aş iubi în gând de înnoptare,

te-aş iubi pe treceri între munţi,

Să te am ca zbor de împlinire,

să nu ai puterea să renunţi.

Ţi-aş sorbi cuvântul din privire

ca să-mi fii un pas mereu spre cer,

Învrăjbind un pas al vieţii noastre,

odihnit în colbul de mister.

Te-aş iubi în şoapta dimineţii,

te-aş iubi la ceas de înserări,

M-aş robi în zori încă odată

într-un pas visat prin întâmplări.

Daniel Dumitru Darie-Esti...

Eşti chiar frumoasă, ştii şi tu prea bine
Şi lacrimă de cer îmi pari că eşti,
Eşti adevăr, şi şoaptă, şi minune,
Şi semn al cărţii pline de poveşti.

Eşti chiar mai mult, eşti roua dimineţii,
Şi zorii zilei ştiu că îmi poţi fi,
Şi-n răzvrătirea valurilor ceţii
Tu drum îmi redeschizi spre altă zi!

Eşti chiar frumoasă, ştii la fel de bine
Şi focul vieţii simt că-l reaprind,
Am doar o clipă ce îmi aparţine,
Ţi-o dăruiesc şi-n gându-mi te cuprind!

Eşti chiar mai mult, eşti valul unei ape
Şi mal îmi eşti când viaţa-mi rătăcesc,
Şi tot mereu te simt şi vreau aproape,
Până-mi fac drum spre haosul ceresc.

Daniel Dumitru Darie-Dialog cu sufletul

Pun iar pariu şi viaţa mea în joc,

Că vreau-nu vreau, opri-voi timpu-n loc

Şi am să fiu acelaşi orişicând,

Ca să îmi fii mereu, mereu în gând...

Călătoresc spre pasul ce va fi,

Spre adevărul fiecărei zi,

Pun pasul meu alături de-al tău pas

Şi încă ştiu cât timp a mai rămas...

În dialog cu sufletul rămân,

Să mă mai cred al gândului stăpân,

Dar îmi şopteşte soarele-n apus

Că nu am spus tot ce aveam de spus...

Dar oare n-am rostit ce-n nopţi gândesc

Temându-mă să-ţi spun că te iubesc?

Credeam că ştii, că nu mai cred că-s eu,

Mă tot trezesc cu tine-n gândul meu...

Am fost cândva torent prea trecător,

Azi am rămas să caut un izvor.

În curgerea în care trec firesc,

Izvor îmi eşti - Izvorul meu lumesc.

De-mi eşti alături, n-am să pot să fiu

O frunză-n vânt, pierdută în pustiu,

Şi nu mi-aş mai dori să plec deloc,

Tu îmi eşti apă, cum îmi eşti şi foc.

Dar am curaj în ochi să te privesc,

Fără de teamă să te regăsesc,

Şi să-mi pun clipa strajă la hotar

Şi să te vreau al şoaptei mele dar...

Privit-am într-o seară-ntâmplător,

La ceasul când credeam că iarăşi mor,

Şi am văzut un cer înseninat

Şi mi-am adus aminte ce-am uitat.

Şi trebuie să uit că am căzut,

Că mi-a fost greu, că multe m-au durut,

Voi trece mai uşor peste ce-a fost

Şi vom putea s-avem, în doi, un rost.

Aşa va fi, chiar dacă-i nefiresc,

Vei fi a mea, când zorii se ivesc,

Voi fi al tău. O noaptea de-nceput

Şi ai să ştii de-atunci ce mult te-am vrut.

Real Life-Suflete pereche

Real life

Binecuvantare

Iti trimit o lumina, ca sa te imbratiseze cu iubire.
Iti trimit o lumina, ca sa te aline cu iubire.
Ca si tu sa iubesti, sa respecti si sa pretuiesti
Acea fiinta unica care esti tu insuti,
Precum si fiecare fiinta a acestei lumi,
Fiecare unica, fiecare speciala si fiecare mult iubita.
Fie ca tu sa poti vedea bunatatea si frumusetea ta
Reflectata oriunde ai privi, dar si in ochii celor care te privesc.
Fie ca tu sa gasesti multumirea si uimirea copilareasca
In fata darurilor pe care ni le ofera, din abundenta, Viata.
Fie ca splendoarea majestatii fiintei tale
Sa fie ghidul care sa iti calauzeasca limbajul, gandurile, si actiunile.
Fie ca durerea si frica cu care te-ai confruntat poate vreodata
Sa se transforme in putere, intelegere si compasiune.
Fie ca lumina fiintei tale sa radieze pace si armonie,
Oriunde vei pasi si oriunde te vei afla.
Fie ca fiinta ta sa cunoasca bucuria si fericirea,
Facand din fiecare clipa o sarbatorire a vietii.
Fie ca bunastarea si generozitatea ta
Sa fie daruri pe care chiar tu insuti le impartasesti in jurul tau;
Si fie ca bunatatea sufletului tau sa-i mangaie pe cei din jurul tau, ca un balsam vindecator,
Ca parfumul dulce al florilor...
Fie ca tu sa ai parte de intregire, de sanatate, si de bine,
Si sa-i imbratisezi cu compasiunea ta si pe cei care sunt in suferinta.
Fie ca lumina puritatii si perfectiunii tale
Sa imprastie aburii discordiei, disperarii sau conflictului.
Fie ca inteligenta si intelepciunea mintii tale deschise catre Infinit
Sa-ti confere claritate, chiar si atunci cand lumea pare pierduta in confuzie.
Fie ca sa cunosti si sa ai credinta in faptul ca esti perfect iubit, perfect
ingrijit si perfect ajutat de catre Iubirea Infinita a Divinitatii - acum si
intotdeauna.
Fie ca sa ai cu adevarat parte de comoara fermecata a Recunostintei,
Care face ca totul sa devina Paradis.

Si fie ca tu sa poti sa te opresti putin in fiecare zi,
Ca sa-ti reamintesti aceasta binecuvantare. ..
Prin care sa invoci adevarata splendoare a fiintei tale,
Si sa oglindesti si tu, pentru ceilalti, splendoarea fiintei lor adevarate.
Iti trimit aceasta raza de lumina,
Ca sa vindece cu iubire, tot ceea ce este de vindecat

http://www.mesajulluminii.ro

Sufletele-gemene, o relatie dincolo de karma, timp si spatiu

"Intalnirea cu un suflet-pereche geaman este ca atunci cand intalnesti un vechi prieten pe care nu l-ai vazut de mult. Te simti bine cu acea persoana si reiei legatura exact de unde ai lasat-o in viata trecuta, ca si cum nu s-ar fi scurs timp deloc de la ultima voastra intalnire" - Gloria Chadwick

Poate ca ai simtit vreodata o legatura spirituala puternica cu un prieten drag, o ruda apropiata, un membru al familiei. Poate ca ai simtit un soi de intimitate afectiva fata de un bunic, un vecin sau o persoana care ti-a intersectat drumul la un moment dat in viata ta oferindu-ti sprijin si intelegere afectiva. Este foarte posibil ca aceasta persoana sa fie sufletul tau geaman, adica sufletul cu care ai legat o relatie stransa si puternica de prietenie si in alte vieti, persoana pe care ai cunoscut-o in ciclurile tale anterioare. De cele mai multe ori, sufletul geaman nu apare in viata ta sub forma iubirii ravasitoare sau a pasiunii, ci a unei relatii de prietenie adevarata, o legatura cu totul si cu totul speciala. Sufletul tau geaman te va ajuta sa experimentezi anumite schimbari in viata ta. Pentru ca rostul lui este sa te ajute, sa te invete, sa-ti inlesneasca intr-un fel drumul… Jumatatile plasmuite din aceleasi aluat se ajuta reciproc sa evolueze individual.

Sufletele gemene au luat nastere pe aceasta planeta in acelasi interval de timp, avand o incarcatura energetica similara, un sistem asemanator de gandire si o capacitate analoaga de a simti. Sufletele gemene sunt proiectii ale aceluiasi spirit. Ele apartin aceleiasi dimensiuni. Se intalnesc pentru a juca un rol important in dezvoltarea spirituala proprie, dar si a celuilalt, iar anumite experiente de viata ale sufletelor pereche au loc in paralel.

Sufletul tau geaman poate fi considerat o sosie spirituala a ta. Chiar daca individualitatile si trupurile sunt diferite, sentimentele voastre sunt asemanatoare. Interesele si atitudinile emotionale sunt si ele similare. Gusturile si inclinatiile sunt de multe ori comune. Cu toate acestea, de-a lungul ciclului existential, in cele noua vieti, experientele si lectiile invatate de sufletele gemene au fost experimentate individual, in mod diferit.

O unire a sufletelor pereche sub forma unui cuplu (barbat-femeie, varsta similara) nu este una tocmai inspirata. Este adevarat ca, impreuna, sufletele gemene ar trai in armonie deplina. Este adevarat ca la nivel emotional, sufletele gemene isi “intuiesc” unul altuia nevoile. Insa fiecare din cele doua suflete gemene are propriul drum karmic de strabatut. Fiecare din cele doua suflete gemene trebuie sa evolueze spiritual. Fiecare trebuie sa invete prin propriile experiente lectiile propriei vieti. Fiecare din cele doua suflete gemene trebuie sa “lucreze” individual la eliberarea karmei acumulate din vietile anterioare.

Daca ar fi impreuna sub forma unui cuplu, sufletele gemene s-ar complace si nu s-ar mai stradui sa-si indeplineasca menirea karmica. In cazul cel mai probabil, rolul sufletului geaman este acela de a-si ajuta si sprijini jumatatea infratita. Intre sufletele gemene exista de regula o legatura sufleteasca si afectiva puternica, senzatia profunda de apropiere si un sentiment special de afinitate. Sufletele gemene sunt legate prin intelegere, compasiune si apropierea morala. Fiecare suflet geaman isi sustine sufletul pereche la un moment dat in viata, iar gradul de cunoastere spirituala dintre cele doua persoana este unul inalt.

“Te simti total deschis si destins in prezenta lor. Intalnirea cu un suflet-pereche geaman este ca atunci cand intalnesti un vechi prieten pe care nu l-ai vazut de mult. Te simti bine cu acea persoana si reiei legatura exact de unde ai lasat-o in viata trecuta, ca si cum nu s-ar fi scurs timp deloc de la ultima voastra intalnire”, spune Gloria Chadwick referitor la intalnirea dintre sufletele gemene (in cartea “Descoperirea vietilor trecute”). De asemenea, intre sufletele gemene exista un grad inalt de intelegere si empatie. “Deseori nici nu este nevoie sa ii vorbesti, deoarece sufletele voastre sunt acordate intre ele la nivel telepatic. Ii cunosti gandurile si simtamintele in mod intuitiv”, adauga aceeasi autoare. Imaginati-va ca o jumatate a sufletului este suparata… Cealalta jumatate a sufletului simte ca jumatatea sa este suparata. Intelege de ce…

Relatia intre sufletele gemene este una profunda. Chiar daca circumstantele sunt de asa natura incat se intampla ca aceasta relatie sa existe doar pe parcursul a catorva ani, nici unul din cele doua suflete geamane nu-l va uita pe celalalt. Ii va purta de-a lungul intregii sale vieti recunostinta, o afectiune adanca si amintiri profunde.

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/7852/Sufletele-gemene-o-relatie-dincolo-de-karma-timp-si-spatiu.html

Cum sa-ti transformi radical destinul karmic si sa atragi karma pozitiva in iubire

Karma poate fi imbunatatita, curatata, transformata. Oricine poate inlatura efectele karmei provocate de el insusi sau de altcineva, in aceasta viata sau in alta. Destinul karmic poate fi si el schimbat.

Cazi de sapte ori, ridica-te de 8 ori. (proverb japonez)

Te-ai gandit nu doar o data, ci de mai multe ori, ca ai ‘harul’ de a atrage ghinionul in jurul tau? Ai ajuns nu doar o data, ci de mai multe ori, la concluzia ca dragostea si norocul s-au nascut doar pentru altii, dar pentru tine nu? Vrei inainte de toate soare si lumina si pe strada ta? Ai impresia ca iti merge ‘prost’ indiferent de cat de bine te-ai stradui sa faci totul sa mearga? Este adevarat, suntem cu totii supusi legilor karmei. In functie de ceea ce am facut si facem, karma ne influenteaza pe fiecare in parte. Dar nu suntem insa sclavii totali ai karmei. Nu suntem victimele ei sigure si ireversibile. Nu trebuie sa dam neputinciosi din umeri in fata karmei si a consecintelor ei.

Orice karma, prin insasi natura sa, este supusa potentialitatii schimbarii ei. Karma poate fi imbunatatita, curatata, transformata. Oricine poate inlatura efectele karmei provocate de el insusi sau de altcineva, in aceasta viata sau in alta. Prin urmare, destinul karmic poate fi si el schimbat. Chiar si in religiile lumii sunt sugerate anumite modalitati pentru a contracara efectele pacatelor si ale faptelor rele: postul anuleaza lacomia si excesul de mancare, celibatul anuleaza permisivitatea sexuala, rugaciunea anuleaza cautarea implinirii materiale, serviciul adus celorlalti anuleaza egoismul, pelerinajul spiritual anuleaza cautarea de bogatii materiale, palpabile.

Ce reprezinta insa de fapt karma si ce inseamna curatarea ei? “Karma este ceea ce facem in fiecare zi, este de fapt un alt cuvant pentru “actiune”. O actiune (beau o ceasca de cafea) creeaza o memorie (mi-a placut acea ceasca de cafea) care creeaza o dorinta (vreau o alta ceasca de cafea) care creeaza o actiune si determina inceperea ciclului din nou. A-ti schimba karma este ca si cum ti-ai schimba obiceiurile. Trebuie doar sa faci ceva DIFERIT. Multi dintre noi sunt insa atat de conditionati incat nici nu ved ca poate exista ceva diferit de facut, ALTCEVA. Avem nevoie sa ne deschidem noi insine catre posibilitatile infinite care exista acolo pentru noi”, afirma Lissa Coffey, autor a patru carti si expert in spiritualitate si relatii intr-un articol publicat in revista selfgrowth.com.

Iata cateva modalitati prin care iti poti influenta destinul si iti poti transforma karma negativa intr-una pozitiva:

Faptele bune iti asigura un loc un univers si nu, nu trebuie sa fii habotnica ca sa crezi acest lucru. Faptele bune au puterea de a rasturna karma in favoarea ta. Nu face insa nimic de ochii lumii, pentru a primi apreciere si stima celorlalti sau pentru a primi altceva la schimb. Nu te astepta sa fii recompensata pentru fapta ta si nici nu scoate ochii pentru ea. Lasa-te antrenat in fapte bune pentru ca acea fapta buna te face sa te simti bine. Nici nu trebuie sa faci fapte bune exorbitante sau de proportii cosmice. Orice gest sau actiune, oricat de mica sau insignifianta ar parea, daca face un bine cuiva, iti va face un bine si tie pe viitor. Vei constata acest lucru in curand…

"A face un compliment este ca si cum ai zambi cu vocea"...

Asigura-te ca in vedere toate optiunile, nu doar o optiune. Alege intotdeauna sa iei cina doar intr-un anumit local, cu o anumita influenta? De ce sa nu optezi si pentru un alt restaurant? Se poate intampla sa iti placa chiar mai mult. In acelasi timp, complimentele, cuvintele de apreciere si recunostinta sunt o metoda eficienta de a-ti influenta pozitiv karma. Cuvintele pozitive atrag la randul lor cuvinte pozitive. Atunci cand sunt facute sincer, ele sunt primite cu sinceritate. Energizeaza, stimuleaza si atrag la randul lor energiile pozitive. “A face un compliment este ca si cum ai zambi cu vocea. Face oamenii sa se simta mai bine si sa fie mai increzatori. Nu fa insa pur si simplu complimente. Crede in complimentele tale”, se arata intr-un articol publicat pe wikihow.com

Ganduri. Trecut. A ierta. ALTCEVA.

Fa curat si lumina in interiorul tau. Iarta. Iarta-ti trecutul. Sparge tiparul de rutina in care te afli zilnic. Daca ceva nu merge bine, poate merge din cauza ca nu este acel ceva care trebuie. Cauta-l in altceva, ALTFEL, altcumva. O simpla alegere, o alta alegere, iti poate deschide drumul catre posibilitati nemarginite. Poate ca este momentul sa inchizi ceva si deschizi altceva. Uneori lucrurile trebuie impulsionate. Ca sa ajungi la destinatia ta de peste mari, trebuie sa agiti valul mai intai. Asigura-te ca atunci cand te angajezi in ceva anume, intentiile sale sunt de factura pozitiva. Intentia influenteaza potentialitatea. Scapa de gandurile negative caci ele se rasfrang in actiunile tale, in tot ceea ce are loc in exteriorul tau. “Mintea este un instrument minunat, insa un stapan teribil. Din experienta mea, manifestarea incepe cu gandurile, iar gandurile trebuie disciplinate si educate prin efort constient”, spune parapsihologul Anauel intr-un articol publicat pe blog.californiapsychics.com.

Iarta-te daca ai gresit. Iarta-i pe cei care au comis greseli fata de tine. Initiaza aceasta dorinta si las-o sa se manifeste. Intentia ta trebuie sa fie pura, autentica si reala. Lasa trecutul sa se inchida, fa-ti curaj si permite-ti sa mergi mai departe. Manifesta dorinta pe masura de a lasa trecutul sa se inchida si de a merge mai departe. Nu iti bloca auzul fata de ceea ce universul vrea sa te invete sau sa iti spuna. Mesajele sale sunt pretutindeni, chiar si in acele lucruri negative care ti se intampla. Revista tarot.com da un exemplu frumos in acest sens. Daca ti se intampla sa ramai mereu blocat in trafic, nu il percepe ca pe un lucru rau care ti se intampla. Poate ca universul iti transmite un semn sau un mesaj. Care sa fie acela? Rabdarea. Poate ca trebuie sa inveti lectia rabdarii. Si cel mai important: iubeste. Accepta. Nu doar pe tine, nu doar pe cel care iti este alaturi zi de zi. Iubeste viata, iubeste-i pe toti cei din jurul tau. iubeste lumea, iubeste soarele, iubeste apa, iubeste tot ceea ce te inconjoara. Accepta. Accepta-te pe tine. Accepta tot ce se afla in jurul tau. Accepta ceea ce nu poti schimba, dar schimba ceea ce sta in puterea ta. In bine.

Cum sa atragi karma pozitiva in relatiile de iubire

Iubirea este unul dintre cele mai intense si profunde sentimentele, bratul de emotii care le ingemaneaza pe toate celelalte. Este incredibil cum un simplu sentiment, aparent insignificant, poate produce reverberatii atat de profunde in timp si spatiu. Este incredibil cum, de multe ori, karma este generata tocmai de acest sentiment, de lipsa lui, de exacerbarea, de neimplinirea sau de manifestarea sa gresita sau negativa. Se poate intampla de multe ori sa te simti prinsa intr-o situatie fara iesire, in acelasi tipar de situatii, sa fii atrasa de acelasi tip de barbati, sa repeti aceleasi greseli in relatiile tale de iubire, sa crezi ca de data aceasta ai gasit barbatul perfect si sa constati ca si de data aceasta barbatul tau perfect comite acelasi greseli pe care le-au comis barbatii din relatiile tale anterioare. Si te intrebi… DE CE? De ce iti permite viata? De ce iti permite destinul? De ce iti permiti tu? CUM? DE CE NU? De ce nu poti sa spargi tiparul karmei negative? Ba poti. Si nu trebuie sa faci lucruri spectaculoase pentru a atrage karma pozitiva in prezentul tau. Putem duce cu noi karma negativa din trecut sau o putem genera in prezent.

Actiunile, gesturile si cuvintele noastre au puteri infinite. Abuzurile, minciunile, infidelitatea, ranirea persoanei iubite, resentimentele, gelozia sau posesivitatea, manipularea, dorinta de a schimba persoana iubita… toate acestea pot genera karma negativa. Este usor sa dai drumul ghemului de actiuni negative si acesta sa se desire in continuare. Dar nu este nici imposibil si nici in afara legii sa incepi actiunea reversibila si sa aduni ghemul la loc, in starea lui initiala. Creeaza karma pozitiva in jurul tau, in relatiile cu ceilalti, dar si fata de persoana iubita. Indiferent ca este un gest infim sau un cuvant care atinge sufletul intr-un mod frumos, arata-i afectiunea in felul in care stii tu sa o arati. La fel cum este si ea cu tine, fii deschis, bun, intelegator fata de persoana iubita. Acordati intotdeauna atentie cuvintelor, actiunilor si gesturilor pe care vi le adresati reciproc.

Adresati-va unul altuia cuvinte frumoase si complimente, fara sa fie mecanice sau de forma. Continutul trebuie sa fie pur, neprefacut. Incarcati-va cuvintele cu sinceritate si asigurati-va ca exprima ceea ce simtiti unul fata de altul. Uneori, poate de prea multe ori, ne purtam mai frumos cu cei straini de noi si de sufletul nostru, decat cu persoana pe care o iubim. Uneori, suntem prea egoisti, prea infasurati in valul propriei persoane, asteptam prea multa iubire de cealalta parte a baricadei ca sa o putem oferi noi mai intai. Intr-un secol care promoveaza fericirea de sine pare un autosacrilegiu si calcare de sine in picioare sa doresti mai intai fericirea celuilalt… Daca si celalalt simte insa acelasi lucru ca si tine, de ce nu atunci?

Pentru a indeparta karma negativa acumulata din trecut, invata sa ierti si sa te ierti. Inchide ranile din trecut si iarta pe cei care le-au pricinuit. Resentimentele sau sentimentele de manie, ura, furie, orientate catre cineva care ti-a gresit in trecut pot produce efecte neasteptate in karma iubirii din prezent. Forta pe care o investim uneori in sentimentele negative poate fi uluitoare, iar energia ei poate produce catastrofe, indepartand energia pozitiva. Cand stii si poti sa uiti si sa ierti, atragi din nou iubirea.

Un alt moment in care in loc sa lasam loc karmei pozitive o intensificam pe cea negativa este reprezentat de certurile si conflictele in cuplu. In unele situatii, se poate intampla sa ajungem in acel punct critic in cuplu in care, pentru a ne elibera de sentimentele negative, sa simtim nevoia sa tipam la celalalt, sa il ranim prin vorbe, sa ii reprosam, sa ii adresam cuvinte despre care stim ca vor provoca durere. In aceste situatii, este indicat, sa va controlati iesirile. Faceti apel la puterea voastra de stapanire. Inainte de a va lasa prada primului imbold de a spune tot ce va trece prin minte, inima si gura inspirati adanc si expirati la fel de profund. Eliberati-va de sentimentele negative, racoriti-va inima sau faceti o plimbare scurta pe afara inainte de a continua conversatia cu partenerul. Veti vedea problema dintr-un alt punct de vedere, veti fi mai calm si va veti purta cu mai multa maturitate.

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/9552/cum-sa-ti-transformi-radical-destinul-karmic-si-sa-ti-schimbi-karma-in-iubire.html

Steven Hairfield: Cele 12 principii sacre ale Karmei

Karma: Steven L. Hairfield ne prezinta cele 12 legi ale karmei. Nu conteaza ACOLO, nu conteaza ATUNCI. Acolo si atunci te impiedica sa fii pe deplin fericit aici si acum

In cartea "The Twelve Sacred Principles of Karma", profesorul doctor Steven L. Hairfield, specialist in metafizica si calugar budist pentru o perioada, ne face cunoscute cele 12 principii ale karmei. Steven L. Hairfield este si autorul a mai multor carti de factura spirituala.

Va invitam totodata sa cititi mai mult despre aceste legi in cartea autorului “"The Twelve Sacred Principles of Karma". O puteti citi integral AICI. Totodata, va invitam sa urmariti acest video-interviu cu Steven L. Hairfield, in care profesorul explica notiunea de karma si principiile karmei:

CELE 12 PRINCIPII SACRE ALE KARMEI IN VIZIUNEA LUI STEVEN HAIRFIELD

1. Marele principiu

... sau primesti ceea ce daruiesti… culegi ceea ce semeni…ceilalti sunt ceea ce esti cu ei… ceea ce ti se intampla este o consecinta a ceea ce ai facut la un moment dat. Marea lege mai poarta si numele de Legea Cauzei si a Efectului si este o lege care nu ne este deloc straina.

Vrei Iubire in viata ta? Poate Liniste? Iti doresti Fericire? Vrei sa ai prieteni adevarati in jurul tau? Fii iubire. Liniste. Fericire. Fii un prieten adevarat.

2. Principiul Creatiei

Creatia este lucrul cel mai minunat din lume. Viata in sine este o minune. O minune a creatiei. A universului. Este imposibil ca ea sa ne ceara sa stam deoparte. Universul suntem noi. Suntem o parte mica si infima din el, suntem una si aceeasi. Viata ne-a fost data pentru A PARTICIPA si a NE IMPLICA in ea.

Ceea ce se afla in jurul si exteriorul nostru este o manifestare a ceea ce se intampla in interiorul nostru. In momentul in care suntem noi si atat, in interior, in exterior ne inconjuram de acele lucruri care ne trebuie.

Asigura-te ca in jurul sau se afla cu adevarat ceea ce iti doresti sa fie prezent. Inconjoara-te de ceea ce iti doresti sa fie in viata ta.

Suntem parte a creatiei si cream la randul nostru.

3. Principiul Smereniei

Cu cat opui mai multa rezistenta unui lucru, cu atat mai mult acel lucru va rezista si va persista sa ti se intample. Atitudinea este totul. Chiar daca refuzi cu incapatanare sa accepti ceva, acel ceva nu va inceta sa ti se intample si se va repeta in viata ta. Acceptarea deschide insa multe usi, solutii si posibilitati.

4. Principiul Cresterii

Uneori ne dorim si spunem ca totul s-ar schimba in viata noastra daca circumstantele, oamenii, locul ar fi altfel, altcum, poate chiar altul. Rareori ne punem problema ca poate noi ar trebui sa fim altfel, altcum. Cresterea si evolutia incep cu noi insine. In momentul in care ne schimbam noi insine, din interior, si gandim mai bine, mai frumos, viata noastra va incepe sa se transforme in mai bine, mai frumos.

5. Principiul Oglinzilor (Principiul sacru al Responsabilitatii)

Accepta un adevar universal valabil: esti responsabil pentru ceea ce ti se intampla. Porti raspunderea vietii tale si a ceea ce se intampla in viata ta. Tu, inainte de toate. Tu inainte de ceilalti. Reflecti ceea ce te inconjoara si ceea ce te inconjoara te reflecta.

Esti o oglinda a celorlalti. Ceilalti sunt chiar oglinda ta. Mediul in care te afli te oglindeste, la fel cum il oglindesti si tu pe el. Iar in momentul in care ceva nu merge cum trebuie in viata ta, gandeste-te ca poate ceva nu merge cum trebuie nici in interiorul tau.

6. Principiul Sincronicitatii (Principiul Conexiunii)

Atunci cand faci un lucru nu il face rupandu-l total de context sau gandindu-te ca este lipsit de sens.

Totul conteaza in acest univers. Totul este conectat in acest univers. Nu ne schimbam sau evoluam doar noi, evolueaza simultan si alte persoane, fiinte, lucruri in jurul nostru.

Totul este o unitate bine sudata chiar daca nu realizam acest lucru. Totul este sincron si se intampla fara sa ne dam seama. Si toate lucrurile se intrepatrund. Universul in sine este conectat si fiecare lucru ne duce mai aproape un altul.

7. Principiul Sacru al Directiei si al motivelor

Atunci cand urci pe o scara si vrei sa ajungi undeva, pasii tai, rand pe rand, conduc catre aceeasi tinta. Niciunul nu este mai important sau mai putin important decat celalalt, toti sunt importanti. Fiecare te duce catre celalalt si asa mai departe.

8 Principiul sacru al Disponibilitatii

In momentul in care crezi cu tarie si din tot sufletul in ceva anume si crezi ca este autentic, adevarat, mai devreme sau mai tarziu, intr-un anumit moment din timp, va trebui sa probezi si sa demonstrezi acel adevar. Mai devreme sau mai tarziu, ti se va cere sa pui in practica tot ceea ce ai invatat.

9. Principiul lui AICI si ACUM

Nu conteaza ACOLO, nu conteaza ATUNCI. Acolo si atunci te impiedica sa fii pe deplin fericit AICI si ACUM. Concentreaza asupra prezentului.

Traieste-l fara sa te gandesti la ceea ce a fost, la ceea ce va fi. Din trecut invata, nici mai mult nici mai putin, decat atat cat ai nevoie. Din viitor, ia-ti speranta.

10. Principiul Schimbarii

Universul ne atrage atentia atunci cand suntem pe un drum gresit si nu pe cel pe care ar trebui sa fim.

Pentru a o face, unele lucruri si situatii se vor repeta, iar si iar, uneori chiar suparator, pana cand invatam sa o acceptam si sa ne bucuram de ceea ce aduce, pana cand ne invatam lectiile.

Oricat i ne-am opune, schimbarea este inevitabila. Mai devreme sau mai tarziu, tot va trebui infruntata.

11. Principiul Rabdarii si al Recompensei

Daca iti doresti ceva cu adevarat si este lucrul de care ai cu adevarat nevoie, nu te astepta sa il primesti peste noapte si in niciun un caz pe nemeritate.

O mare recompensa presupune un efort pe masura. Inarmeaza-te cu rabdare, depune eforturi pentru a ajunge la el, lupta pentru a-l merita, da-ti osteneala pentru el. Persista. Nu ceda prea devreme, prea curand. Recompensa vine in momentul in care esti pregatit.

12. Principiul Valorii si al Inspiratiei

Valoarea unui lucru este direct proportional cu energia si intentia pe care le-ai investit in acele lucruri. In momentul in care investesti timp, efort, energie in ceva anume, la un moment dat iei inapoi de la el cel putin o parte din ceea ce ai investit. De ce? Cum asa? Fiind totul este un mare Intreg conectat si contribuind la ceva anume, contribui de fapt la Intreg.

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/11377/karma-principii-sacre.html

Rabindranath Tagore

Gradinarul 

Poete, se-apropie seara; îţi încărunţeşte părul
Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo?
E seară – spunse poetul – şi-ascult, cineva poate strigă din sat,
Cu toată ora târzie
Veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc şi dacă
Ochii lor lacomi cerşesc muzica menită să le curme tăcerea
Şi să vorbească pentru ei.
Cine le va ţese cântece de iubire, dacă eu stau pe ţărmul vieţii
Şi contemplu moartea şi viaţa de dincolo?
Cea dintâi stea a serii se stinge
Flacăra unui rug funerar moare domol lângă râul tăcut.
Şacalii urlă în cor în curtea casei pustii, în lumina istovită a lunii.
Dacă vreun călător, părăsindu-şi căminul, vine aici să vegheze
Noaptea şi cu fruntea plecată să asculte murmurul întunericului
Cine va fi acolo să-i şoptească tainele vieţii, dacă eu, închizându-mi
Uşile, aş încerca să mă lepăd de datoriile de muritor?
Nu-mi pasă că-mi încărunţeşte părul.
Sunt pururi la fel de tânăr, sau la fel de bătrân,
Asemeni celui mai tânăr, sau mai bătrân din satul acesta.
Unii au surâsul dulce şi simplu, iar alţii, un licăr viclean în privire.
Unii au lacrimi ce ţăşnesc la lumina zilei, iar alţii – lacrimi ascunse în intuneric.
Toţi au nevoie de mine şi eu nu am timp să cuget la viaţa de dincolo.
Am vârsta tuturor, ce-mi pasă dacă îmi încărunţeşte părul

Cand ea trecu pe langa mine...

cand ea trecu pe langa mine cu pasi repezi

m-atise cu poala rochiei, usoara

din nestiuta insula a unei inimi

razbi un suflu cald de primavara

o falfaire si-atingere de-aripa

ma netezi si disparu-ntr-o clipa

ca o petala frageda de floare

ce-o rupe si-o involbura o boare.

cazu pe inima-mi ca un suspin

al soldului in fosnet lin

si ca o soapta moale

a inimii sale.

Nu pastra pentru tine ...

nu pastra pentru tine, prietene, taina inimii tale,

spune-mi-o mie, doar mie, in taina

tu, ce zambesti cu-atata gingasie

sopteste-mi cat mai lin : inima mea te va auzi

nu urechea.

adanca-i noaptea, casa tacuta

cuiburile pasarilor invaluite in somn

deschide-ti printre lacrimi furise

printre zambete nesigure

printr-o dulce-mbujorare a durerii

deschide-ti taina inimii tale ...

Inima mea, pasare ...

inima mea, pasare din salbaticie

si-a gasit cerul in ochii tai.

ochii tai sunt leaganul zorilor

ochii tai sunt imparatia stelelor.

cantecele mele se pierd in adancul ochilor tai

lasa-ma sa ma inalt in aceste doua ceruri

in uriasa lor singuratate.

lasa-ma doar norii sa le spintec

sa le-mprastii vasliri de aripi

in stralucirea lor plina de soare.

Daca doresti aceasta, fie !

daca doresti aceasta, fie

mi-oi intrerupe cantecul.

daca iti face inima sa bata

mi-oi ascunde ochii de fata ta.

daca deodata-n umblet te impiedic

pasi-voi mai alaturi, pe-alta cale.

daca te stanjenesc la impletirea florilor

voi da ocol gradinii tale.

daca-ti fac apa jucausa si salbatica

n-o sa-mi mai apropii barca de malul tau.

Cititorule, cine esti tu ...

cititorule, cine esti tu oare

care-mi citesti poemele acestea

si dupa o suta de ani?

nu-ti pot trimite nici o singura floare

din belsugul acestei primaveri

nici un singur licar de aur

din norii de-acolo, impurpurati de lumini ...

deschide-ti larg usile si priveste afara !

din propria ta gradina in floare

culege-ti doar miresmate aduceri aminte

de flori pieritoare

cu o suta de ani mai’nainte.

si-n bucuria inimii tale sa simti

bucuria vie care-ntr-o primavara

cu zori diafani

a cantat si vocea ei vesela

si-a rostogolit-o si peste o suta de ani.

Copilul ce-i impodobit

copilul ce-i impodobit

in scumpe haine princiare

si poarta lanturi de giuvaericale

pe dupa gat

isi pierde placerea jocului ;

vesmintele-l stanjenesc la fiecare pas.

de teama ca se zgarie

sau isi pastreaza mainile in colb

deoparte sta de lume

de spaima nici nu se clinteste.

- Mama oare-i prieste

aceasta inchisoare de scumpeturi

daca-l indeparteaza de tarana sanatoasa

daca e jefuit de dreptul de-a patrunde

in marele bazar al vietii-obisnuite, omenesti ?

O, nebunule, care incerci

o, nebunule, care incerci

pe tine insuti sa te cari

pe proprii tai umeri

o, cersetorule care vii sa cersesti

la propria ta usa !

lasa-ti povara-n mainile aceluia

care poate sa ti-o care toata

si nu privi cu jind in urma niciodata!

dorinta ta lumina lampii-o stinge

de cum rasuflul i-l atinge

ce pacatos !

sa nu primesti nici daruri, nici odoare

din palmele-i murdare.

primeste doar ce-ti daruie

cel ce-n iubire sacra staruie.

Singur mergeam pe drumul meu

singur mergeam pe drumul meu

la locul nostru de-ntalnire.

dar cine-i acesta care ma urmareste

pas cu pas in mutenia beznelor ?

ma trag din drum alaturi

sa ma feresc de umbra lui

dar el nu-mi scapa urma pasilor.

starneste, mandru, pulberea in mers

si-ngana cu glas tare

orice cuvant care-l rostesc.

el este eul, eu insumi

si, Doamne, de rusine nici ca stie.

dar eu rosesc sa vin la usa ta

cu umbra-i in tovarasie .

 

Acolo, unde cugetul ...

acolo, unde cugetul nu se-nspaimanta

si unde fruntea se inalta in tarie ;

acolo, unde liber esti de a cunoaste

acolo, unde lumea n-a fost parcelata

intre ingusti pereti domestici

acolo, unde cuvintele au izvorat

din adancimea adevarului adevarat

acolo, unde truda fara oboseala

intinde brate spre desavarsire

acolo, unde limpedele rau al ratiunii

nu-si pierde firul prin desertul singuratic

al obiceiurilor moarte

acolo, unde spiritul calauzit de tine

se-avanta-n largul meu largindu-se

prin fapta si gandire

in acest rai al Libertatii, Tata,

fa-mi patria sa se trezeasca !

Jucarii

copile, cat de fericit esti tu, cand pe tarana

o dimineata-ntreaga mi te joci c-o franta

ramura in mana.

zambesc privind la jocul tau cu mica, franta

ramura in mana.

sunr prins de treburile mele

si ore-ntregi socot la cifre grele.

poate ca-mi vei zvarli cate-o privire

si-un gand citit pe fata :

« ce joc neghiob sa-ti prapadesti cu el o dimineata »

copile,-am dat uitarii arta de a ma pierde-n gol

cu bete si cu turte de namol.

eu caut scumpe jucarii topind

un bulgar de-aur si argint.

cu orice-ti cade-n maini, pe-ne-alesele

iti fauresti atatea jocuri vesele.

imi irosesc si timpul si puterea

cu lucuri ce nicicand n-am sa le-ating.

in subreda mea luntre ma tot zbat pe loc

ravnind sa trec Marea Dorintei

mereu uitand ca joc si eu un joc.

Fii gata, inima mea

fii gata, inima mea

si-avanta-te-nainte

lasa-i sa intarzie pe cei ce vor

numele tau a fost strigat

in cerul diminetii.

bobocului de noapte-i este dor de roua

dar floarea inflorita striga

dupa libertatea luminii.

sparge-ti invelisul, inima mea

si-avanta-te-nainte!

Nu-ti este tie harazit

nu-ti este tie harazit

sa faci bobocul verde sa-nfloreasca.

oricat l-ao scutura si l-ai lovi

nu-i in puterile tale

sa-l faci sa dea petale.

atingerea-ti murdara-l pangari.

ii smulgi petalele, si i le spulberi

farame le strivesti in pulberi.

ah ! nu-ti este tie harazit

sa faci bobocul verde sa-nfloreasca

cel care poate sa-l deschida

o face-atat de simplu !

i-arunca o privire pe sub gene

si mustul vietii se porneste-n vene.

la suflul asta floarea-si scoate

aripile la vant, vaslind din toate.

culori s-aprind ca dorul inimii curate

si o mireasa isi destaina

dulcea-i taina.

cel care poate sa-l deschida

o face atat de simplu.

Sufletul Priveliştilor

Tu eşti felurită la nesfârşit în exuberanţa universului,
Doamnă cu multiple măreţii!

Calea ta este semănată cu lumini,
atingerea ta face să nască flori,
trena rochiei tale mătură un dans de stele
şi muzica ta cu note diverse îşi află ecoul printre
nenumărate lumi.
Dar unică în misterul de necunoscut al sufletului,
o, Doamnă a tăcerii şi singurătăţii,
iată, te-ai preschimbat în corolă de lotus pe tulpina
Iubirii...

*****

Alerg ca un mosc în umbra pădurii înnebunit de propria lui mireasmă
Noaptea e noaptea miezului de mai, briza e briza sudului.
Îmi pierd drumul şi rătăcesc, caut ceea ce nu găsesc şi găsesc ceea ce nu caut.

Din inima mea se iveşte şi dansează imaginea propriului meu dor...
Vedenia sclipitoare dispare.
Încerc stăruitor s-o cuprind, dar ea se fereşte de mine şi mă rătăceşte din drum.
Caut ceea ce nu pot găsi şi găsesc ceea ce nu caut.

Tu m-ai făcut nesfârşită

Tu m-ai făcut nesfârşită
aşa a fost plăcut înaintea Ta:
o gingaşă cupă ce-o deşerţi
şi o-ndestulezi mereu cu proaspătă viaţă,
un flaut de trestie ce sună pe dealuri şi prin văi
melodii veşnic noi suflând peste ele.
La nemuritoarea-ţi atingere,
inima-mi îmbătată
inundă şi-n valuri de nespus se revarsă.
Pentru darurile-Ţi nesfârşite,
ca să le pot primi,
am doar mâinile acestea strâmte.
Şi timpurile trec
şi tu-mi dăruieşti
şi mereu rămâne loc pentru a umple.

VI

Pasărea domesticită sta în colivia ei - iar pasărea liberă în pădure.
Întâmplarea le întâlni când vremea apropierii lor se născu.
Pasărea sălbatică strigă: "O! Draga mea prietenă - hai să zburăm prin largul pădurii".
Pasărea din colivie şoptea: "Vin-o aici, aici amândouă trăi-vom în astă colivie".
"Oare între zăbrele - putea-voi să-mi întind larg, larg, aripile mele?" - spunea pasărea liberă.
"Vai! - n-aş şti în ce loc să-mi fac cuib sub întinsul acestei bolte înstelate" - spunea pasărea întemniţată.

Draga mea - vino să cântăm - cântarea pădurilor.
Apropie-te de mine şi te voi învăţa vorbirea celor ştiutori.
Pasărea pădurilor răspunde: "Nu - niciodată cântecele nu se pot învăţa".
Pasărea din colivie spune: "Vai! deloc nu cunosc încă al pădurii cânt".

Sunt dornice de atâta dragoste - dar niciodată în zborul lor nu-şi vor putea atinge aripile.
Printre zăbrele se privesc şi dorinţa de a se pătrunde le e zadarnică.
Îşi flutură aripile şi neîncetat îşi cântă: "Vino lângă mine, dragostea mea!".

Cea cu aripile libere strigă: "Nu - nu pot - mi-e teamă de porţile zăvorâte ale coliviei tale".
Cea întemniţată rostea: "Vai! cât de vlăguite şi pline de moarte-mi sunt aripile!".

Dragostea mea, inima mea e văpaie zi şi noapte cu gândul la întâlnirile cu tine, la întâlnirea ta – ca la întâlnirea morţii nimicitoare. Aş vrea să fiu distrus de tine ca de o furtună. Ia-mi tot ce am, omoară-mi somnul, năruie-mi visele, răpeşte-mă chiar lumii. Fie ca, prin această pustiire şi adevărată despuiere a mea, să întrupăm frumuseţea într-o singură fiinţă...

Vai, dorinţa-mi e zadarnică! Unde oare găsesc speranţa împreunării adevărate, de nu în Tine, Doamne?

El îmi şopti: "Dragostea mea, înalţă-ţi ochii"
L-am mustrat, spunându-i: "Pleacă" – şi el nu s-a mişcat.
Cu mâinile mele prinse în ale lui – aşa a stat înaintea-mi.
I-am spus: "Părăseşte-mă" – dar el n-a plecat.
Şi-a apropiat chipul de urechea mea. L-am privit şi i-am spus:
"Ce ruşine" – şi el nu s-a mişcat din loc.
Buzele lui atinseră obrajii mei. Am tremurat şi i-am spus:
"Prea mult îndrăzneşti" – dar el n-a roşit.
Înfipse o floare în părul meu. I-am spus:
"Degeaba" – dar el nu s-a neliniştit.
Îmi luă florile ce-mi încercuiau gâtul şi dispăru.
Plâng şi întreb încă şi azi în inima mea:
"De ce nu vine iar?"

Te iubesc, dragul meu. Iartă-mi astă iubire. Ca o pasăre ce şi-a pierdut cărarea m-ai prins în umbra aripilor tale, că vălul sufletului meu săgetat de puterea ta căzu. Acoperă-l cu mila ta, dragul meu drag, şi iartă-mi astă iubire.

Şi dacă nu mă poţi iubi, dragul meu, iartă-mi astă durere. Nu-mi zvârli priviri răutăcioase din depărtarea zărilor. Mă voi strecura în colţul meu şi înmărmurită voi rămâne în puterea îngândurată a nopţii. Cu amândouă mâinile acoperi-voi ruşinea ochilor mei. Întoarce-ţi faţa de la mine, dragul meu drag, şi iartă-mi astă durere.

Şi dacă mă iubeşti, dragul meu, iartă-mi astă bucurie. Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii, nu râde de rătăcirea mea învolburată de primejdii. Când înălţată pe soclul puterii te conduc cu tirania dragostei mele, şi când, ca o zeiţă, îmi închin ţie darurile mele, primeşte-mi mândria, dragul meu, şi iartă-mi fericirea.

Privirea-ţi întrebătoare e plină de-ntuneric. Ar vrea să cunoască gândul ce mă frământă – ca şi luna, adâncul apelor. Am desfăşurat înaintea ochilor tăi, de la o zi la alta, toată viaţa mea. Nimic n-am ascuns şi nimic n-am reţinut privirilor tale, şi iată de ce tu nu mă cunoşti.

De viaţa-mi ar fi o gemă, aş frânge-o în mii de bucăţi şi, strângându-le într-un şirag, le-aş atârna gâtului tău. De n-ar fi decât o floare gingaşă şi plină de viaţă, aş smulge-o de pe tulpina ei s-o anin părului tău. Dar ea, ea nu-i decât inimă, draga mea. Cunoaşte careva marginile ei? Marginile ei necunoscute sunt şi ţie, şi totuşi stăpâna acestei împărăţii eşti! De n-ar fi decât o clipă de plăcere, ai vedea-o înflorind într-un surâs de fericire şi pe dată ai înţelege-o. Şi dacă n-ar fi decât chin, s-ar topi în mii de lacrimi cristaline, reflectând fără de şoaptă taina ei. Dar ea... e dragoste, iubita mea! Plăcerea şi chinul ei sunt neţărmurite. Dorinţele şi fericirile sunt veşnice. Şi aşa de aproape e de tine – ca însăşi viaţa ta. Dar niciodată n-o vei cunoaşte în toată a ei putere.

Toată dimineaţa am încercat să-mpletesc o cunună, dar florile-mi lunecau dintre degete. Erai aşezat departe de mine şi mă priveai pe furiş. Întreabă ăst ochi întunecat de răutate – a cui e vina?

Încerc să cânt un cântec – zadarnică încercare. Un zâmbet pierdut tremură pe buzele tale. Întreabă-l de ce – nereuşita mea? Lasă-ţi buzele surâzătoare să-ţi spună cum glasul meu s-a întunecat în tăcere ca o albină nebună de beţie în sânul unui lotus.

E seară. E timpul ca florile să-şi închidă petalele. Lasă-mă să mă aşez lângă tine şi porunceşte buzelor mele să îndeplinească astă slujbă a nopţii, la lumina stelelor îngândurate!

I

Poete, se-apropie seara; îţi încărunţeşte părul
Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo?
E seară – spunse poetul – şi-ascult, cineva poate strigă din sat,
Cu toată ora târzie
Veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc şi dacă
Ochii lor lacomi cerşesc muzica menită să le curme tăcerea
Şi să vorbească pentru ei.
Cine le va ţese cântece de iubire, dacă eu stau pe ţărmul vieţii
Şi contemplu moartea şi viaţa de dincolo?
Cea dintâi stea a serii se stinge
Flacăra unui rug funerar moare domol lângă râul tăcut.
Şacalii urlă în cor în curtea casei pustii, în lumina istovită a lunii.
Dacă vreun călător, părăsindu-şi căminul, vine aici să vegheze
Noaptea şi cu fruntea plecată să asculte murmurul întunericului
Cine va fi acolo să-i şoptească tainele vieţii, dacă eu, închizându-mi
Uşile, aş încerca să mă lepăd de datoriile de muritor?
Nu-mi pasă că-mi încărunţeşte părul.
Sunt pururi la fel de tânăr, sau la fel de bătrân,
Asemeni celui mai tânăr sau mai bătrân din satul acesta.
Unii au surâsul dulce şi simplu, iar alţii, un licăr viclean în privire.
Unii au lacrimi ce ţâşnesc la lumina zilei, iar alţii – lacrimi ascunse în întuneric.
Toţi au nevoie de mine şi eu nu am timp să cuget la viaţa de dincolo.
Am vârsta tuturor, ce-mi pasă dacă îmi încărunţeşte părul!

Îi încercui braţele nesăţios şi o strâng la pieptul meu. Caut să cuprind sub puterea braţelor mele frumuseţea ei, să desprind zâmbetul ei senin sub greutatea sărutului meu şi să beau pătimaş adâncul privirii ei. Vai! Dar cum oare aş putea? Cine-i acela care poate distruge albastrul cerului?

Încerc să-i strâng în braţe frumuseţea. Îmi scapă. Doar trupul ei rămâne stăpân mâinilor mele. Dezamăgit şi învins de oboseală, purced din nou pe drumul părăsit.

Cum oare ar putea atinge trupul floarea pe care sufletul doar poate s-o atingă?

II

Dacă din dorinţa de a face ceva, vrei să umpli ulciorul tău, vino – vino la lacul meu.
Apa va cuprinde cu putere picioarele tale şi-ţi va susura taina ei.
Umbra ploii ce vine, se-ntinde peste dune, nori negri întunecoşi se odihnesc pe coroana albastră a arborilor, întocmai ca smocul de păr, pe sprâncenele tale.
Cunosc prea bine mersul paşilor tăi.
Sunetul lor face să zvâcnească neîncetat inima mea.

De trebuie să umpli ulciorul tău, vino – vino la lacul meu.
Dacă trântită în voie – vrei să laşi să lunece pe-ntinsul apei ulciorul tau – vino, vino la lacul meu.
Iarba câmpiei e înverzită şi în depărtare florile sălbatice se ridică cu miile.
Gândurile tale – vor părăsi adăpostul ochilor tăi – ca şi păsările cuibul lor.
Vălul tău se va nărui la picioarele fiinţei tale.
De n-ai nimic de făcut – vino – vino la lacul meu.

Dacă cu ochii plini de somn – vrei să te cufunzi în apă limpede, vino – vino la lacul meu.
Lasă-ţi pe mal mantia ta albastră, căci o apă mai albastră te va învălui.
Valurile s-or înmuia să-ţi mângâie gâtul tău catifelat şi să-ţi şoptească mii de taine.
De vrei să te cufunzi în el, vino – vino la lacul meu.

Dacă nebună, alergi spre viaţa morţii – vino – vino la lacul meu.
E rece şi nemăsurat de adânc.
E negru ca un somn despuiat de puterea viselor;
Acolo, în adâncimea lui, nopţile şi zilele sunt la fel şi cântecele toate sunt potolite.
De vrei să te cufunzi în moarte – vino – vino la lacul meu.

Dacă există în lume o forţă, care poate să depăşească frica pe deplin, să nimicească orice pericol, să rămână nepăsătoare la orice pagubă până şi faţă de moarte, această forţă este iubirea.

Da, da, te ştiu eu

Ceea ce-mi dărui cu mâinile-ţi primesc
Nimic mai mult, iubito, nu-ţi cerşesc!
Da, da, te ştiu eu, cerşetor umil ce-mi eşti,
Tot cerul inimii tu mi-l cerşeşti!

Dacă-mi vei da o floare rătăcită, una,
În inimă o voi păstra pe totdeauna!
Dar dacă spini cu ea ţi-oi da?
Voi sângera şi voi răbda!
Da, da, te ştiu eu, cerşetor umil ce-mi eşti,
Tot cerul inimii tu mi-l cerşeşti!

O dată, doar o dată ochii iubitori
Să-i nalţi în ochii mei, să mă-nfiori,
Şi viaţa mi s-ar face dulce foarte
Şi dincolo de moarte!
Dar dacă ghimpi vor creşte din priviri prelungi?
Îi voi susţine, pieptul să-mi străpungi!
Da, da, te ştiu eu cerşetor umil ce-mi eşti,
Tot cerul inimii tu mi-l cerşeşti!

Viaţa vieţii mele, mereu mă voi sili să-mi păstrez trupul curat, ştiind că pe fiecare mădular odihneşte atingerea Ta de viaţă dătătoare.
Mereu mă voi sili să păzesc de toată înşelăciunea cugetul meu, ştiind că Tu eşti Adevărul care deşteaptă lumina minţii în sufletul meu.
Mereu mă voi sili să frâng răutatea inimii mele şi să ţin în floare iubirea mea, ştiind că ai lăcaşul Tău în cel mai ascuns altar al inimii mele.
Iar truda mea va fi să Te descopăr prin faptele mele, ştiind că puterea Ta îmi dă tărie să lucrez.