Florile de cires , legenda si simbol

Florile de cires simbolizeaza fertilitatea , fericirea si sarbatoarea.In Japonia , ele sunt considerate drept flori nationale si intruchipeaza frumusetea , politetea , curtoazia si modestia.Chinezii le considera un puternic simbol al puterii.Desi , pentru ei , florile de cires reprezinta , in mod traditional , frumusetea si sexualitatea feminina , ele sunt asociate si cu ideea puterii sau dominarii femeii.In cadrul limbajului chinezesc al florilor , florile de cires sunt adesea un simbol al dragostei.

Pentru japonezi, florile de cires inglobeaza semnificatii foarte diverse.Ele sunt simboluri ale efemeritatii si trecerii rapide a vietii , ale vietii razboinicilor , dedicate pana la sacrificiu unei cauze ; sunt asociate vizual ori poetic cu norii si zapada , dar reprezinta si un semn al norocului, ori o emblema a dragoste si afectiunii.

Odata cu echinoxul de primavara si marirea imperceptibila dar fatidica a zilelor , frigul iernii isi pierde vigoarea iar razele soarelui mangaie pomii , indemnandu-i sa-si dea la iveala gingasele , imaculatele flori.Dupa o vreme , ca o incoronare a primaverii , florile de cires explodeaza in nuante stralucitoare de roz si alb-roziu.In aceasta perioada , Japonia devine "tara florilor de cires".Emblema si obiect de mandrie nationala in Japonia , florile de cires , numite "sakura" ( in limbajul kanji japonez) sau "hiragama" ( in limba japoneza) , sunt slavite si onorate ca reprezentari ale primaverii si frumusetii.

Unul din motivele pentru care "sakura" sunt atat de apreciate consta in scurta perioada de timp in care florile rezista in crengile ciresului.Credinta buddhista asemuie vremelnicia si frumusetea vietii cu cele ale florilor de cires , potrivit conceptului "mono no aware".Din punct de vedere etimologic , "mono no aware" inseamna "patosul lucrurilor" , dar poate fi tradus si ca " sensibilitatea efemerului" si exprima constientizarea vremelniciei lucrurilor si fiintelor, precum si o melancolie dulce-amaruie legata de aceasta tranzienta.

Petalele florilor de cires se desprind de caliciu la numai doua-trei zile de la aparitie , iar aceasta existenta scurta dar magnifica a fost reprezentativa pentru spiritul si credinta razboinicilor samurai si a dorintei lor de a se sacrifica pentru o cauza nobila.Luptatorii japonezi isi comparau cele cateva ore de glorie dintr-o batalie cu viata scurta a florilor de sakura.Traiul samurailor , dedicati trup si suflet stapanilor lor , era asemanata cu frumusetea de scurta durata a florilor de cires.Atat de stransa a fost aceasta asociere , incat se spune ca un samurai din perioada Kamakura , care isi conducea trupele catre campul de lupta , era in stare sa isi opreasca marsul in cazul in care avea de trecut printr-o zona acoperita cu ciresi infloriti ; patrunderea intr-o astfel de regiune echivala cu o profanare a florilor de cires.Poate ca , din aceasta cauza , multe din stravechile castele japoneze sunt inconjurate de intinse plantatii de ciresi.

Pe de alta parte , in timpul celui de-al doilea razboi mondial , florile de cires au fost utilizate ca mijloace de propaganda a nationalismului si militarismului . Celebrii Kamikaze , pilotii japonezi care se angajau in misiuni sinucigase , luau cu ei in carlinga o creanga de cires sau isi pictau flori de cires pe aripile avionelor .
In timpul expansiunii colonialiste japoneze , pe teritoriile noi ocupate erau plantati pomi de cires , semnificand noi spatii intrate sub stapanirea Japoniei.

O alta conexiune interesanta intre sakura si viata japoneza poate fi observata cu ocazia nuntilor , cand se prepara un ceai special din flori de cires conservate in sare , obicei avand menirea de a asigura fericirea viitorului cuplu.

Cultul florilor de cires din Japonia este legat de muntele Yoshino si de Ko-no-hana-sakuya-hime , printesa florilor de cires.Potrivit mitologiei japoneze , aceasta printesa , fiica a zeului muntelui , Ohoyamatsumi , si-a intalnit viitorul sot , zeul Ninigi, pe tarmul marii , prilej cu care cei doi s-au indragostit unul de celalalt.Initial , Ohoyamatsumi nu a fost de acord sa-i acorde lui Ninigi mana lui Ko-no-hana-sakuya-hime , propunandu-i , in schimb , sa se casatoreasca cu o alta fiica a lui , pe nume Iwa-Naga.In cele din urma , cei doi indragostiti s-au casatorit , dar din cauza ca Iwa-Naga , zeita stancii / pietrelor , fusese refuzata de catre divinul petitor , vietile oamenilor au devenit scurte si gingase asemeni florilor de cires , in loc sa fie lungi si rezistente precum pietrele.

Festivalul japonez al florilor de cires , numit Hanami , duce mai departe o traditie de peste 7 secole si isi are originea intr-un sarbatoare elitisita al curtii imperiale, raspandita apoi printre samuari si, in cele din urma , in randul intregii populatii din Japonia.Previziunile despre inflorirea ciresilor (numite sakurazensen) sunt difuzate zilnic de televiziunile japoneze in cadrul rubricilor meteo si sunt urmarite cu febrilitate de locuitorii din toate regiunile Japoniei.In zilele noastre , festivalul florilor de cires consta , de obicei, din petreceri in aer liber , sub ramurile pomilor de cires , si este marcat in unele zone , de lanterne de hartie care lumineaza in noptile de pe parcursul intregii festivitati.Potrivit unora , Hanami ar trebui sa fie mai putin dedicat mancarii si bauturii, cat , mai ales, contemplarii florilor de cires si reinnoirii spiritului oamenilor, precum si reevaluarii vietii din perspectiva aspectului ei efemer.

O celebra legenda japoneza povesteste de ce ciresii din orasul Nago din Okinawa sunt cei dintai din lume care infloresc in fiecare primavara ...In vremuri stravechi, un taran sarac isi ducea zilele de azi pe maine alaturi de sotia sa si de catelusul lor , numit Chintin ("micutul").Acest caine foarte credincios , care il insotea pretutindeni pe taran , era iubit atat de stapanul sau cat si de nevasta lui.Un vecin rautacios si ranchiunos il spiona pe taran cat era ziua de lunga. Intr-o zi , Chintin , aflat in curtea stapanalui sau , a inceput sa latre zgomotos si sa sape pamantul cu labutele.Taranul s-a uitat la el si si-a zis " Aha , ai gasit ceva si vrei sa te ajut sa il dezgropi" ; apoi , si-a luat sapa si a rascolit pamantul pana cand , in tarana , a inceput sa straluceasca o multime de aur.Desigur , stapanul lui Chintin a fost in culmea fericirii, iar vecinul a vazut tot ce s-a intamplat...
A doua zi , lacomul vecin a batut la usa taranului , l-a rugat pe acesta acestuia sa ii dea cu imprumut cainele , iar cererea i-a fost indeplinita.Vecinul l-a postat pe catel in curtea lui si , sub amenintarea bataii, i-a ordonat cainelui sa ii gaseasca aur.Chintin a adulmecat cu atentie peste tot , iar dupa o vreme a inceput sa latre si sa scormoneasca pamantul.Vecinul si-a luat pe data sapa si a adancit-o in pamant pana cand a dat peste o gramada de gunoi urat mirositor.Innebunit de furie , omul a batut catelul cu sapa pana cand l-a omorat.
Atunci cand taranul s-a dus sa il recupereze pe Chintin , vecinul i-a zis ca i-a omorat cainele.Indurerat , taranul a luat trupul neinsufletit al catelusului si l-a ingropat , impreuna cu sotia sa , dupa care a plantat peste mormant un arbore de pin.Sotii au ingrijit pinul , iar acesta , odata cu anii, a devenit mereu mai inalt.Intr-o zi, taranul i-a spus sotiei lui :"Iti mai aduci aminte ce mult ii placeau lui Chintin prajiturile din orez ? Ce-ar fi sa taiem pinul si sa facem din lemnul lui o piua mica in care sa poti prepara orezul ?" Zis si facut.Cand piua a fost gata , iar nevasta a inceput sa faramiteze orezul pentru prajituri , a inceputa sa iasa din piua nimic altceva decat aur ; pe masura ce femeia batea mai mult orezul in piua cu atat mai mult aur iesea la iveala.Desigur, furisat la fereastra , vecinul a vazut tot ce se intamplase, asa ca , dupa o vreme , a venit sa ceara cu imprumut piua.Atunci cand a ajuns acasa , vecinul i-a spus sotiei sale ca aceasta era o piua fermecata si cei doi au pus in ea orez , dupa care au inceput sa il faramiteze cu ravna , insa, in locul aurului, a aparut un gunoi puturos.Plin de manie, vecinul a aruncat piua in soba din bucatarie si a lasat-o sa arda.
Cand taranul a venit sa isi ia bunul inapoi, vecinul i-a marturisit ce facuse. Taranul i-a cerut, atunci, sa ii dea inapoi macar cenusa in care se transformase piua.Intors acasa , el si-a gasit nevasta in gradina si i-a zis :"Iti mai aduci aminte cat de mult ii placeau lui Chintin pomii de cires ? Cum se mai juca sub ei si se odihnea la umbra lor ? " Taranul a contemplat ciresii , apoi a presarat o parte din cenusa la radacinile lor, iar pomii au inflorit , ca prin minune , dintr-o data.
Zvonul despre ciresii taranului , care inflorisera inaintea tuturor celorlalti , s-a raspandit peste tot.Printul care stapanea acele meleaguri , mahnit ca ciresii din livada lui nu dadusera inca floare , s-a dus la taran si l-a rugat sa ii dea ajutor.Fara sa stea pe ganduri, taranul a aruncat restul de cenusa in livada stapanului sau , si toti ciresii au inflorit.Recunoscator, printul l-a innobilat pe taran si l-a facut si mai bogat decat era.

Din aceasta zi , ciresii din Nago sunt cei dintai din lume care infloresc primavara.

Picatura de Zen: Urmeaza-ti inima si vei gasi drumul!

Urmeaza-ti inima si vei gasi drumul. Drumul este intotdeauna cel pe care il alegi tu, nu cel pe care viata il alege pentru tine.

Urmeaza-ti inima si vei gasi drumul. Drumul este intotdeauna cel pe care il alegi tu, nu cel pe care viata il alege pentru tine.

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/10767/drumul-inima-viata.html

Drumul spre iubire si fericire incepe cu tine

Viata nu e intamplatoare. Drumul spre iubire si fericire incepe cu tine.

Mi-am dat seama ca atunci cand esti generos, viata e generoasa cu tine, mi-am dat seama ca atunci cand transmit ganduri si intentii pozitive , ele se intorc spre mine, ca atunci cand judec, intotdeauna aduc in viata mea persoane care ma judeca. Si drumul nu s-a oprit aici.

In fiecare zi imi dau seama de magia vietii si cand spun asta, nu ma refer neaparat la lucrurile minunate, ma refer la absolut toate experientele de viata care poarta cu ele o semnificatie.

In urma cu ceva vreme am auzit ca nimic nu e intamplator in viata si desi in sufletul meu stiam ca acesta este adevarul, nu puteam sa dau o explicatie elaborata pe baza acestei maxime. Poate ca nici nu era necesar, era suficient sa am aceasta certitudine interioara pentru a experimenta cele mai minunate sincronicitati in viata mea exterioara.

Ceea ce stiu este ca inca nu ajungem cu cu totii la aceasta certitudine in acelasi timp. Pentru fiecare dintre noi exista un moment potrivit , un loc potrivit si chiar poate o experienta potrivita care declanseaza in noi o anumita intelegere si care ne transforma cu totul perspectiva asupra vietii. Daca ai trait deja acest timp, atunci probabil vei simti aceste ganduri ca fiind propriile tale ganduri , iar daca nu ai ajuns, cu siguranta nu este o intamplare ca citesti aceste randuri.

De-a lungul vremii am ajuns sa inteleg ca nu noi suntem cei care gasesc anumite mesaje ci mesajele ne gasesc pe noi, atunci cand suntem pregatiti sa le primim.

Nu-ti cer sa crezi nimic din ceea ce iti spun astazi si nu caut sa te conving de absolut nimic, considera ca eu insami sunt doar un gand care cauta o forma sa prinda glas. Asa cum toate celelalte ganduri vin spre tine, acorda-i un mic ragaz si daca in sufletul tau simti ca ar putea fi adevarat, atunci probabil ca el te va ghida spre propria ta cautare a adevarului si nu mi-as putea dori mai mult de atat.

Intr-o lume a vitezei, intr-o lume in care alergam in permanenta sa facem ceva pentru a ajunge sa fim intr-un anumit fel, dincolo de visurile diferite pe care le avem, cu totii cautam acelasi loc. Sub pielea vietilor noastre, undeva in adancuri , undeva uitat de vreme, cu totii traim acelas vis ascuns in spatele multitudinii de alte visuri. Oriunde am fi, oricine am fi, indiferent de rasa ,nationalitate, sex, religie, ocupatie, cautam sa ne intoarcem acasa, la pacea, iubirea si siguranta pentru totdeauna.

Si o putem face o data ce intelegem cine suntem si o data ce realizam ca nimic nu este intamplator in aceasta lume.

De multe ori ne trezim in fata unor evenimente de viata si nu intelegem de unde vin, ce am facut sa ne intalnim cu ele. Unele sunt dureroase , altele sunt pline de bucurie. Ne intrebam ce am facut sa meritam aceste lucruri si care este motivul pentru care le traim.

Si pentru ca nu intelegem , ajungem sa suferim. Am fost si eu in aceasta ipostaza in viata mea, de mai multe ori, si nu mi-e rusine sa o recunosc. De ce mi-ar fi? Sunt la fel ca si tine, un suflet care a venit sa traiasca o experienta umana , un suflet pe care fiecare experienta l-a adus mai aproape de a intelege cine este cu adevarat.

Te –ai intrebat oare vreodata de ce persoanele din viata ta te mint?

Te-ai intrebat de ce intalnesti persoane sau situatii in care esti judecat?

Te-ai intrebat de ce oamenii cu care interactionezi te fura?

Te-ai intrebat de ce oamenii te trateaza cu superioritate si lipsa de respect?

Te-ai intrebat de ce oamenii din viata ta te insala?

Ei bine, toate aceste lucruri nu sunt intamplatoare si tu nu esti o victima.

De cand am inceput aceasta calatorie pentru a gasi raspunsuri la intrebarile pe care mi le-am pus in legatura cu viata am realizat cateva lucruri esentiale care mi-au transformat complet existenta.

Mi-am dat seama ca atunci cand esti generos, viata e generoasa cu tine, mi-am dat seama ca atunci cand transmit ganduri si intentii pozitive , ele se intorc spre mine, ca atunci cand judec, intotdeauna aduc in viata mea persoane care ma judeca. Si drumul nu s-a oprit aici.

Am realizat ca atunci cand lupt cu toate fortele sa am dreptate, nu sunt decat o hoata de energie care atrage in viata ei, oameni care o vor fura si ca ori de cate ori nu voi fi transparenta cu mine sau cu ceilalti , ceea ce voi primi in viata mea sunt minciuni. Am incetat sa mai arunc responsabilitatea asupra celorlalti pentru ceea ce mi se intampla in viata si am realizat ca tot ceea ce exista in interiorul meu se manifesta in exteriorul meu. Mai tarziu am aflat ca exista o lege a oglindirii in lume , o lege care nu mi se aplica numai mie ci care este o lege a universului in care cu totii traim.

Ce inseamna acest lucru? Intotdeauna exteriorul reflecta interiorul. Orice eveniment, orice persoana pe care o intalnesti este acolo pentru a-ti da oportunitatea de a vedea cine esti in acel moment si de a te recreea in permanenta. Cat de minunat poate fi totul! Cum mai poti privi atunci o experienta drept fiind rea sau buna, un om ca fiind bun sau rau cand de fapt atat oamenii cat si evenimente iti sunt oglinda ta? Te aflii in fata unei oglinzi mari gigantice care iti da oportunitatea sa vezi cine esti si ce emiti in univers. Te afli in fata unei oglinzi minunate care sa te faca sa intelegi de ce lucrurile sunt asa cum sunt, si cum poti sa faci acest joc al vietii sa devina unul mai bun pentru tine.

Probabil in aceste momente, mintea ta opune rezistenta la tot ceea ce citeste aici, pentru ca nu vrea sa accepte toate aceste lucruri, insa eu stiu ca va veni momentul in care te vei convinge de aceste lucruri si atunci te vei gandi la aceste cuvinte .

Si atunci te intreb din nou:

Te intrebi de ce persoanele din viata ta te mint? Gandeste-te de cate ori nu esti tu transparenta in viata ta.

Te intrebi de ce intalnesti persoane sau situatii in care esti judecata? Gandeste-te cat de mult judeci tu in viata ta, oamenii, situatiile?

Te intrebi de ce oamenii cu care interactionezi te fura? Gandeste-te de cate ori esti tu o hoata? De cate ori furi un loc de parcare, de cate ori furi energie de la ceilalti, de cate ori furi orice altceva?

Te intrebi de ce oamenii te trateaza cu superioritate si cu lipsa de respect, gandeste-te de cate ori ai facut tu aceste lucruri?

Te intrebi de ce oamenii te insala? Gandeste-te de cate ori ai inselat tu pe altcineva sau te-ai inselat pe tine insati.

Daca esti aici si citesti aceste randuri, atunci si tu esti pregatita sa iti traiesti viata constient. Lumea este intr-o armonie incredibila doar ca noi ne-am focusat sa vedem haosul. Universul ne dirijeaza intotdeauna spre ceea ce avem nevoie pentru evolutia sufletului nostru., spre oameni si situatii care sa scoata la iveala cine suntem cu adevarat pentru a putea sa ne recream in permanenta. Poate e vorba despre anumite lucruri despre noi pe care nu le-am acceptat pana acum si avem nevoie sa le vedem si astfel traim o experienta din care sa ne dam seama de asta. Iti dai seama ce bucurie si ce oportunitate ti s-a oferit prin aceatsa experienta sau om? Cum altfel ai fi putut sa cunosti cine esti si cum altfel ai putea sa alegi sa fii acea persoana care vrei ?

Toate ne poarta catre sinele nostru.

Daca esti cineva care nu accepta greselile, vei atrage in viata ta oameni sau situatii care te vor enerva la maxim pentru ca toate vor avea in comun greseala. Este felul in care tu traiesti experienta acestui lucru pe care nu ti l-ai asumat din tine.

Daca esti cineva care trateaza oamenii cu superioritate vei atrage oameni care te vor trata cu superioritate si te vor scoate din pepeni, pentru ca tocmai pentru a ajunge sa iti asumi aceasta parte din tine. Tu deja ai aceasta tendinta insa o blochezi inconstient si o observe puternic la cei din jurul tau.
Miraculoasa lege. Gandeste-te ca mai este o veste buna. O data ce un anumit lucru este acceptat el nu se va mai crea in viata ta, pentru ca ceea ce este acceptat in interior nu mai are nevoie sa fie creat in exterior.

Tot ce e nevoie sa faci este sa te accepti asa cum esti, cu partile intunecate si partile luminoase si astfel nu vei mai trai evenimente pe care le respingi cu atata ardoare. Deindata ce accepti acest lucru despre tine, persoane sau evenimentele care reflectau acest lucru din jurul tau vor incepe sa dispara sau nu se vor comporta in acest fel in relatie cu tine.
Nu incetez sa ma minunez de cum asaza lucrurile cand te accepti complet, cand admiti cine esti cand incepi sa iti dai seama ca tot ceea ce te deranjeaza in jurul tau trebuiesa accepti ca fiind parte din tine. Toti suntem unul.

Atunci cand iti asumi trasaturile pe care oamenii din viata ta le oglindesc despre tine, nu vei mai avea nevoie de acea oglinda . Astfel vor disparea sau pur si simplu in mod miraculos isi vor schimba comportamentele fata de tine, cei care te trateaza cu lipsa de respect, cei care te abuzeaza, cei care te manipuleaza, cei care fac acele lucruri care tie iti provoaca durere.
Intelege ca nu suntem separate unul de celalalt, suntem acelasi intreg si tot ceea ce se regaseste in exteriorul tau se afla in interiorul tau. Asta nu inseamna ca trebuie sa incepi sa te simti acum vinovata pentru ca tu ai creat in viata ta , atatea evenimente care te-au durut , ci dimpotriva, e momentul sa incepi sa te indragostesti de tine, asa cum esti, sa te accepti si sa incepi sa traiesti viata intr-un mod constient.

Creatorul universului nostru te accepta asa cum esti. Ce confirmare mai mareata ai putea sa ceri? E timpul sa te accepti si tu asa cum esti, sa te ierti pentru trecutul tau si sa incepi sa te recreezi chiar din acest moment , indreptandu-te spre cea mai inalta expresie a sinelui tau. Pentru ca ajungand sa vezi aceasta maretie de care esti capabila , intregul univers exterior va reflecta asta, si vei simti ca ai ajuns acasa, unde este pace, iubire si siguranta pentru totdeauna.

Declara-ti:
Eu sunt tot ceea ce observ atat de puternic la ceilalti. Eu sunt si lumina si intuneric. Ceea ce nu imi place la tine, se afla adanc in mine. Ceea ce imi place la tine exista fara indoiala in mine. Te privesc si ma vad pe mine, oricine ai fi. Tu , cel care te aflii in fata mea. Tu esti o parte din mine pe care eu nu mi-am asumat-o pana acum si esti aici sa ma ajuti sa ma regasesc. Daca tu poti inseamna ca eu pot. Daca tu esti minunat inseamna ca eu sunt minunat. Daca tu esti indoiala inseamna ca eu sunt indoiala. Daca tu esti minciuna inseamna ca eu sunt minciuna. Daca tu esti prosperitate inseamna ca eu sunt prosperitate. Daca tu esti iubire inseamna ca eu sunt iubire.

Ai deja in interiorul tau tot ceea ce ai nevoie, in esenta ta, dainuie cel mai inalt potential draga mea prietena. Tot ce iti lipseste este constientizarea acestui lucru. Tot ce trebuie sa faci este sa mergi din ce in ce mai adanc in interiorul tau , sa vezi aceste lucruri, sa te indragostesti de tine, pentru ca asta inseamna sa chemi iubirea in viata ta , pe toate planurile.

Nu lasa viata sa treaca pe langa tine. Descopera-i partea minunata!

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/10679/viata-nu-e-intamplatoare-drumul-spre-iubire-si-fericire-incepe-cu-tine.html

Picatura de Zen: Cele 11 picaturi de intelepciune ale vietii!

Picatura de Zen: Cele 11 picaturi de intelepciune ale vietii!

Este adevarat ca nu realizam ceea ce am avut in viata noastra decat atunci cand il pierdem. Este adevarat insa si faptul ca nu realizam ceea ce ne lipsea decat in momentul in care vine in viata noastra.

Picatura de intelepciune si zen de mai sus face parte din cele 11 picaturi de intelepciune ale vietii (sau cele 11 indicii pretioase ale vietii) pe care dorim sa vi le prezentam astazi. Aceasta minicolectie de mesaje inspirationale circula libere in lumea internetului, inspirand si invitand la gasirea sensului esential al vietii. Le puteti gasi in forma lor originala sub numele de Eleven Hints of life, autorul acestor citate fiind necunoscut.

Cele 11 picaturi de intelepciune ale vietii!

Picatura 1: "Este dureros sa iubesti pe cineva si sa nu ti se raspunda prin iubire. Dar ceea ce este si mai dureros este sa iubesti pe cineva si sa nu gasesti niciodata curajul sa-i marturisesti acelei persoane ceea ce simti".

Picatura 2: "Un lucru trist in viata este cand intalnesti pe cineva care inseamna enorm, totul pentru tine doar ca sa afli la final ca nu a fost niciodata destinat sa fie. Un lucru trist este cand trebuie sa il lasi sa plece".

Picatura 3: "Cel mai bun prieten iti este acela alaturi de care poti sta intr-un leagan, pe o veranda, fara sa vorbiti nimic, iar cand plecati de acolo sa va simtiti ca si cum ati fi avut cea mai buna conversatie din viata voastra".

Picatura 4: "Este adevarat ca nu realizam ceea ce am avut decat in momentul in care pierdem acel ceva. La fel de adevarat este insa si faptul ca nu realizam ceea ce ne lipsea decat in momentul in care soseste in viata noastra".

Picatura 5: "Iti ia doar un minut sa te indragostesti de cineva, o ora ca sa iti placa cineva si o zi ca sa iubesti pe cineva. Iti ia o viata intreaga sa uiti pe cineva".

Picatura 6: "Nu cauta infatisari frumoase, te pot insela. Nu umbla dupa bogatie, chiar si aceasta poate disparea. Cauta o persoana care te poate face sa zambesti pentru ca un singur zambet este suficient pentru ca o zi intunecata sa devina luminoasa".

Picatura 7: "Viseaza ceea ce vrei sa visezi, mergi acolo unde vrei sa mergi, fii ceea ce vrei sa fii. Fiindca ai doar o singura viata si o singura sansa de a face toate lucrurile pe care vrei sa le faci".

Picatura 8: "Pune-te intotdeauna in locul celeilalte persoane. Daca simti ca te doare, probabil ca o doare si pe ea".

Picatura 9: "Un cuvant aruncat la intamplare poate sa aprinda focul. Un cuvant nemilos poate sa darame o viata. Un cuvant potrivit poate sa niveleze stresul. Dar un cuvant tandru poate sa vindece si sa binecuvanteze".

Picatura 10: "Cei mai fericiti oameni nu dispun in mod necesar de tot ce este mai bun. Ei doar fac ceea ce este mai bun din tot ce vine in drumul lor".

Picatura 11: "Iubirea incepe cu un zambet, creste cu un sarut, se termina cu o lacrima. Cand ai fost nascut, plangeai si toti din jurul tau zambeau. Traieste-ti viata astfel incat in ultimele clipe sa fii tu cel care zambeste, iar cei din jurul tau cei care plang".

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/10660/picatura-de-zen-cele-11-picaturi-de-intelepciune-ale-vietii.html

Suflete pereche

Psihologia sacra a sufletelor pereche. Cele trei nivele ale sufletelor pereche

Sufletele pereche sunt sufletele si oamenii deosebiti cu care legam relatii, comuniuni si iubiri care trec prin timp si spatiu...

Pentru ca am iubit atat de intens si de profund pe cineva la un moment dat in existenta noastra, pentru ca sufletele umbla libere in marea calatorie numita viata, pentru ca la orice cauza exista un efect, pentru ca avem infinite lectii de invatat de la viata, pentru ca ni se da sansa de a face intr-o noua viata ceea ce nu am putut in cea precedenta, pentru ca nimic nu este intamplator, ci se supune legilor destinului, pentru ca trebuie sa avem o menire pe lume, pentru ca trebuie sa continuam intr-una din vieti ceea ce nu s-a incheiat in alta… poate ca ar trebui sa credem in sufletele pereche.

Pentru ca am gresit fata de o anume persoana sau mai multe si nu am stiut sa ne rascumparam greselile, pentru ca ni s-a gresit atat de mult incat sufletul nostru nu a putut ierta, pentru ca ne putem plati datoriile si asuma responsabilitatile greselilor noastre intr-o alta dimensiune temporala, pentru ca este de datoria noastra sa fim fericiti in existenta actuala, pentru ca putem ferici la randul nostru pe altii, pentru ca o singura viata este insuficienta pentru a stabili echilibrul perfect cu tine si cu cei din jurul tau, pentru ca suntem capabili sa contribuim la evolutia altor spirite, pentru ca unele suflete pereche se afla aici pentru a servi ca legatura intre alte suflete pereche… poate ca ar trebui sa credem in intalnirile cu sufletele pereche si in rostul pe care oamenii deosebiiti il au in existenta noastra. In rolul pe care noi il avem in existenta oamenilor alesi

Suflete pereche. Relatii si iubiri care trec prin timp si spatiu.

Sufletele pereche pot exista sub o forma sau alta in viata noastra, isi pot face aparitia pentru un scurt timp sau un timp indelungat in viata noastra, pot sa plece la fel de repede si neasteptat cum au venit, iti pot arata un drum, te pot salva de un pericol. Comunicarea cu ele se realizeaza cu usurinta, firesc, ca si cum v-ati cunoaste dintotdeauna, ca si cum ati impartasit lucruri si experiente comune intr-o alta viata, ca si cum era menit sa va intalniti si sa interactionati. Nivelul de intelegere, de perceptie, de comunicare cu sufletul pereche transcede latura fizica, sexuala, transcede ratiunea si legile atractiei. Comunicarea cu sufletele pereche are loc la un nivel mai intim, mai profund, mai spiritual, iar energia pozitiva pe care o simti venind dinspre ele este covarsitoare. Sufletul pereche nu impovareaza, nu provoaca durere, nu te face sa suferi, ci iti poate arata subtil o lectia a destinului pe care o ai de invatat.

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/6378/Psihologia-sacra-a-sufletelor-pereche-Cele-trei-nivele-ale-sufletelor-pereche.html

Suntem!

“Cele mai bune si mai frumoase lucruri din viata nu pot fi vazute, nici atinse, doar simtite in inima.”

"Ceea ce suntem, este darul lui Dumnezeu pentru noi;
ceea ce devenim, este darul nostru pentru Dumnezeu."

"Nu exista o cale spre fericire, fericirea insasi este o cale."

"Universul te calauzeste in fiecare clipa.
Orice i-ai cere, iti va spune totdeauna Da, fara nici o exceptie."

"Nu esti niciodata singur, nici cand te confrunti cu cea mai mare suferinta. Iubirea este prezenta permanent, clipa de clipa, chemandu-te sa te reconectezi."

"Totul depinde pe de-a intregul de tine. De gandurile tale. De vibratiile tale.
Daca iti poti alinia dorintele cu credintele si asteptarile."

"Iubirea nu se afla în afara, ci în adâncul dvs.
Nu o puteti pierde nicicând si nu va poate parasi.
Nu depinde de o forma exterioara."

Daca vrei sa faci un bine, atunci fa-l când este nevoie.
Daca poti sa faci pe cineva fericit, nu sta pe gânduri.
Daca dai ceva, nu astepta ca fapta sa se întoarca.
Daca primesti ceva, da mai departe.
Daca nu poti sa ajuti pe cineva, spune-i-o în asa fel încât sa nu o ia ca pe un refuz.
Daca poti sa construiesti ceva, nu distruge.
Daca poti, fii hotarât în ceea ce spui si ceea ce faci.
Daca devii celebru, ramâi modest.
Daca esti nervos, nu-ti descarca nervii pe altii.
Daca faci o observatie, nu jigni...

Picatura de Zen: Iubeste ca si cand...

Iubeste ca si cand...
...ai fi un Cires, iar el/ea o Primavara!       

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/10490/picatura-de-zen-iubeste-ca-si-cand.html

Despre dragoste,iubire,sacrificii si fericire

"Iubirea e fundamentul fiintei noastre. Fara Dumnezeu, orice iubire moare"

Interviu cu Parintele Pantelimon de la manastirea Oasa

- Drumul spre Oasa e batut de sute de tineri care vin sa se spovedeasca. Simtiti, oare, prin destainuirile lor, ca ceva s-a schimbat in felul in care se raporteaza la dragoste?
- As spune ca noi, monahii, cunoastem mult mai bine lumea decat se cunoaste ea insasi, pentru ca noi n-o vedem din exterior, ci din interior. In sensul acesta, parerea mea este ca tinerii de azi au mare potential sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea ei nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.

De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare?

- Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, de fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb, dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi, oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca: raiul e comuniunea cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi.

Desi il avem pe Dumnezeu, simtim totusi ca fara celalalt nu suntem completi. E nevoie de un altul, ca sa fim fericiti?

- Dumnezeu i-a facut pe oameni incompleti, tocmai ca sa aiba nevoie unul de altul. Daca ne-ar fi facut perfecti, ne-am fi fost suficienti singuri. Sigur, exista oameni care daruiesc mai mult, oameni care dau mai putin, dar nu trebuie sa ne oprim la relatia cu un singur om, trebuie sa invatam sa iubim pe toata lumea, sa castigam un rod din relatia cu fiecare, nu doar din aceea cu partenerul de viata. Orice om e un dar potential pentru noi, cu care ne putem imbogati. Nu exista un singur om cu care sa-ti fie scris sa fii impreuna. Exista insa mai multe persoane in lumea asta cu care relationezi foarte bine. Faptul ca ai intalnit una si, din nestiinta, iubirea s-a cheltuit, nu inseamna ca vei ramane toata viata singur. Asa cum faptul ca ai intalnit un suflet pereche nu garanteaza ca iubirea va dura, daca nu lucrezi virtutile ei. Fara potrivire, nu e posibila dragostea. Dar potrivirea e doar o scanteie. Ea nu garanteaza vesnicia sentimentului. Nu meriti ceva pentru care n-ai muncit! (rade). Din contra, se intampla des ca tocmai aceste iubiri sa se cheltuie mai repede, pentru ca totul e perfect si nimeni nu depune nici un efort. Se ajunge la un fel de suficienta, pentru ca celalalt corespunde perfect nevoilor mele si eu nevoilor lui, si atunci fiecare se iubeste pe sine, prin intermediul celuilalt.

Visam, aproape toti, la o iubire mare, care sa ne tina toata viata. Si totusi, realitatea ne arata ca iubirile mor, si ele, mai des decat am vrea sa credem. De ce se stinge dragostea?

- Moare pentru ca nu exista si Dumnezeu in ecuatie. Si atunci noi nu avem de unde sa ne alimentam, sa ne regeneram iubirea. Fara Dumnezeu, nu exista principiul generator de iubire. Omul singur e o fiinta limitata. Harul e cel care il face infinit de adanc. Harul e de la Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca orice realitate netransfigurata degenereaza. Se consuma. Fara har, omul e in stare cazuta. La fel si cu iubirea. Ea se stinge daca nu exista raspuns. Daca o intorci catre Dumnezeu si catre oameni, ea primeste raspuns din infinitatea Lui Dumnezeu. Daca o intorci catre tine, catre trup, catre materie, ea se cheltuie, se epuizeaza, pentru ca lucrurile astea sunt limitate. De asta e nevoie de cununie. Cununia e unirea a doi cu un al treilea, cu Dumnezeu, care e infinit.

Din pacate, simplul fapt ca te cununi in biserica nu garanteaza mereu fericirea...

- Trebuie sa invatam sa-L vedem in celalalt pe Dumnezeu. Nu trebuie sa ne raportam la un om ca la un lucru finit. Orice persoana e un izvor infinit, dar care nu e descatusat. Prin iubire si cu ajutorul lui Dumnezeu, putem rupe zagazurile, astfel ca celalalt sa-si dea drumul fiintial, sa scoata din el tot potentialul lui moral, spiritual si de iubire. Pentru ca fiecare om e cu mult mai mult decat se vede. Si vine iubirea si activeaza in celalalt ceva ce habar nu avea ca zace in el. Ai nevoie de un celalalt care sa iti dea masura. In relatie de doi, omul evolueaza continuu. Si nu mai are cum sa se sature de celalalt, sa se plictiseasca, sa ajunga la rutina. Pentru ca fiecare il face pe celalalt sa evolueze. Fiecare se desface ca un boboc, apoi ca o floare, si aceasta inflorire a lui este infinita. Multi oameni par incapabili de sentimente profunde. Asta, pentru ca nu au fost iubiti, la randul lor, ca sa inceapa sa infloreasca. Dar toate astea nu sunt posibile fara Dumnezeu. Si fara efortul fiecaruia de a activa in celalalt taina Lui, harul dumnezeiesc. Trebuie sa iubesti cu Dumnezeu din tine, pe Dumnezeu din celalalt.

Cum ar trebui sa iubim, parinte? Unde gresim, de tot ajungem sa o luam de la capat?

- Nu stim sa ne daruim. Nu avem exercitiul daruirii de sine. Societatea actuala ii educa pe oameni in directia propriilor dorinte, ii invata sa se iubeasca intai de toate pe ei, sa-si urmareasca propria implinire. Si dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu, care le serveste fericirii proprii. Am o cariera, am o casa, am si o iubita! Dar nu iubim cu adevarat decat atunci cand facem acest exercitiu al iesirii din sine si cand incepem sa ne exersam in daruire, sa ne antrenam puterea de iubire. Sa iubesti inseamna sa gravitezi in jurul implinirii celuilalt. Sa te gandesti cum poti tu sa-l ajuti pe celalalt, cum poti sa-i vii in intampinare, cum sa-l odihnesti, cum sa-l scutesti de un efort, cum sa-i faci o bucurie, cum sa-i gatesti o mancare buna, cand e obosit. Trebuie sa inveti sa traiesti prin celalalt si pentru celalalt. Iubirea inseamna foarte multe gesturi. Intentiile, gandurile in sine nu au nici o valoare in absenta lor. E plina lumea de ele. Facand gesturi te si verifici pe tine, daca poti cu adevarat sa iubesti. Am citit de curand intr-o carte cum un detinut politic taran, inchis la batranete, primea de la babuta lui scrisori, in care ea punea si cate o floare presata. Asta inseamna iubirea. Si chiar mai mult. Iubirea inseamna sa daruiesti atunci cand esti epuizat, cand nu mai ai nici o forta. Nu exista scuza sa nu daruiesti. Daca dai din prisos, cand ti-e bine si-ti vine usor, nu are valoare. Atunci cand nu mai poti si vrei totusi sa faci ceva pentru celalalt, izbucnesc in tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primesti forta de la Dumnezeu si ajungi sa faci mai mult decat credeai ca esti capabil. Sa te daruiesti atunci cand nu mai poti te apropie cu adevarat de celalalt si-l face si pe celalalt sa se deschida, sa daruiasca la randul lui. In iubire, trebuie sa daruim ce nu avem, cand nu mai avem. Si atunci, ca in Evanghelie, nimicul se transforma, si painea si pestii ajung tuturor.

Pana unde te poti darui pe tine, fara ca asta sa te anuleze cu totul? Uneori, poate e mai bine sa te opresti, daca celalalt nu-ti raspunde la fel...

- Daruirea de sine e un gest voluntar, nu este o dependenta fata de celalalt, nu e sclavie. Nu ti se cere s-o faci. Prin daruire nu ma anulez, ci ma regasesc pe mine si ma imbogatesc cu felul celuilalt de a fi. Prin posedare, ma anulez. Unora le convine sa se lase stapaniti de altii. E cazul multor femei de azi, care ajung sa se inrobeasca. Le bat barbatii, sunt chinuite, dar le e frica sa-si asume un drum, de dragul sigurantei. Au parte de o suferinta absurda, care nici macar nu e mantuitoare. E o forma de lene. Refuza responsabilitatea propriilor decizii si atunci prefera doar sa execute. Dar asa nu vor evolua niciodata.

"Cand Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire"

Nu toata lumea are parte in viata aceasta de iubiri extraordinare. E vina noastra? Tine de noi sa traim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu?

- Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu exista coincidente. Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului. Dar felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi. Fiecare persoana care ne iese in cale e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa intalnesc omul ala. Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi, sa nu confundam indragostirea cu iubirea. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire. Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu. Daca o cheltui fara stiinta, nu mai ajungi niciodata la iubirea adevarata. Poate la inceput nu pare mare, dar iubirea, daca se lucreaza, creste tot mai mult. Iubirea nu e emotie, e o putere. Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, si componenta asta trupeasca intra in iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primita de sus, o putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. Spun eliberata, pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine, si atunci iubirea este inchisa in noi, se invarte in cerc. Este o iubire egoista, intoarsa catre sine, in loc sa fie libera si sa nu ceara nimic in schimb.

Iubirea adevarata e intotdeauna libera?

- Da, iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt. Nu incearca sa-l stapaneasca. Aici se greseste cel mai mult in relatii, cand unul incearca sa-l transforme pe celalalt, sa-l ajusteze dupa gustul propriu. Cand iubesti, trebuie sa iesi din tine in sensul de a incerca sa-l traiesti pe celalalt, sa-l intelegi pe celalalt, sa vezi lumea prin ochii lui. Daca ii calci libertatea, apare instinctul de aparare. Si se va inchide in el. Se va feri de tine, se va simti agresat. Intr-o relatie trebuie sa existe un balans intre apropiere si distanta. Trebuie sa-i pastrezi celuilalt taina, sa n-o spulberi. Sa nu incerci sa cotrobai in toate cotloanele sufletului lui, sa nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, indrazneala distrug misterul celuilalt. Exercitiul acesta al iesirii din noi insine uneori e dureros, inseamna sa parasesti o pozitie sigura, sa iesi din confortul felului tau de a fi, adoptand felul celuilalt de a fi. Dar numai asa te poti largi, te poti imbogati si poti transforma iubirea in cale de cunoastere. Daca ramai in tine insuti, esti foarte sarac. Ba, mai mult, te trezesti ca toti iti intorc spatele. Te trezesti singur.

Ar trebui atunci sa cultivam toleranta in dragoste?

- Ar trebui sa facem exercitiul alteritatii, nu al tolerantei. Toleranta e un fel de ingaduinta fata de ceva ce tie nu-ti convine, presupui ca celalalt are niste defecte pe care tu, din marinimie, le treci cu vederea. Adica toleranta presupune mandria. Or, intr-o relatie de iubire tu nu ai dreptul sa consideri felul tau de a fi mai bun ca al celuilalt, n-ai voie sa ceri celuilalt sa se schimbe, trebuie sa-ti ceri tie sa-l suporti pe celalalt. In iubire, nu trebuie sa te preocupe binele tau, ci trebuie sa te pui pe tine in slujba celuilalt, preocuparea ta sa fie devenirea lui. Scopul lui nu e sa te infrumuseteze pe tine, sa te faca sa te simti mai frumos si mai bun. Iubirea traita drept schimba oricum lucrurile in bine. Faptul ca ma daruiesc total, ca ma arat jertfitor il face si pe celalalt sa se corecteze, sa se simta, il schimba in bine. Parintele Teofil Paraian spunea ca dragostea niciodata nu calculeaza si dragostea totdeauna calculeaza. Cum vine asta? Pai, niciodata nu calculeaza ce daruieste, ca sa-i atraga atentia celuilalt uite, cate am facut pentru tine, acum da-mi si tu la fel. Si in acelasi timp calculeaza mereu cat primeste, ca sa poata da mai mult. Asta e iubirea adevarata.

Cateodata, oricate ai face pentru celalalt, el ramane indiferent si nu-ti intoarce nici o farama de dragoste. Cum stii care e omul pentru care merita sa dai tot?

Un om de calitate, daca a intalnit un alt om de calitate si se jertfeste pana la capat, reuseste sa-l invinga pe celalalt prin iubire, chiar daca celalalt iubeste mai putin. Iubirea unuia, cu statornicie, poate sa salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe recuperari miraculoase de relatii care erau in pragul esecului si au ajuns chiar mai puternice si mai profunde ca inainte. Oamenii trebuie sa invete sa aprecieze crizele. Intrebarea mai are insa si o capcana. Daca te opresti la om, risti sa pierzi tot. Daca il ai in minte mereu si pe Dumnezeu, gasesti in jur suficiente persoane care sa merite sa dai tot, fara sa-ti mai fie teama ca ai putea pierde. Nici un om nu merita in sine sa-i dai tot. Pentru ca omul ala nu e ultima realitate, dar Dumnezeul din el, da. In definitiv, prin om ne daruim, de fapt, lui Dumnezeu.

 Si atunci care e rostul casniciei?

-Relatia, casnicia sunt doar un cadru in care noi ne manifestam, ne desavarsim. Ne exersam iubirea, aceasta capacitate de a iesi din noi insine, de a deveni transparenti, ca Dumnezeu sa se poata manifesta deplin in noi, iar noi sa ajungem la acea patrundere reciproca intre oameni, sa putem iubi tot mai mult. Numai daca ne exersam deschiderea, devenim niste vase largi care pot primi mult mai mult decat pe celalalt. Si atunci pot iubi, prin intermediul lui, pe toti oamenii, intreaga natura si toate animalele, pot cuprinde in inima mea toata creatia lui Dumnezeu. Exersand comuniunea in doi ne pregatim pentru comuniunea cu toti, care va fi in Imparatia Cerurilor.

Cum se nasc gelozia si posesivitatea?

- Gelozia e iubirea de sine prin celalalt. Daca esti gelos, nu-l iubesti pe celalalt cu adevarat, ci consideri ca celalalt e dreptul tau si cineva atenteaza la el. Ti-e frica sa nu vina cineva sa ti-l fure. Dar nici un om nu are dreptul sa il confiste pe celalalt. Iubirile astea contorsionate, cu gelozii si suferinte care-ti fura ochii si-ti intuneca mintea, sunt iubiri demonice. Ele sunt fascinante in felul lor, sunt foarte simtuale, au un erotism exacerbat, dar produc enorm de multa suferinta, te desfiinteaza ca persoana. Tu crezi ca te-ai jertfit suferind, dar de fapt ai fost posedat. Iubirea adevarata, dumnezeiasca, afirma, nu distruge. E ca un cer senin. N-are tulburare si n-are ceata.

Cand traiesti o iubire nefericita, te gandesti adesea ca ar putea exista cineva care sa te iubeasca mai mult, sa te inteleaga mai bine...

- Modul asta de a vedea lucrurile e o consecinta a gandirii tehniciste. Un produs se uzeaza moral, in momentul in care apare o versiune imbunatatita a lui. (rade) Adica iese din uz. Or, oamenii nu ies din uz, ei devin continuu. Trebuie sa aprofundam, sa sapam in relatia respectiva, pentru a ajunge la noi si noi adancimi, chiar daca apar oportunitati de relatii mai bune, chiar daca cunoastem persoane care ni se par mai potrivite. N-avem voie sa incepem mii de drumuri, pentru ca nu mai ajungem niciodata la capat. Nu poti sa te remodelezi la infinit dupa alte tipare de femei sau barbati, pentru ca te tocesti ca piesa, ajungi sa nu mai ai nici un profil. Tu crezi ca ai capatat experienta, ca ti-ai imbogatit modul de a fi, avand foarte multe iubiri, dar de fapt te-ai pierdut pe tine, nu mai stii cine esti cu adevarat. In iubire, ca si in profesie, e foarte important sa fii statornic. Nu te poti face trei ani medic, apoi inca trei actor si dupa alti trei sa te pregatesti sa devii fotbalist. Trebuie sa mergi mai departe. Pentru ca impasul la care ajungi intr-o relatie e al tau, in primul rand, nu al celuilalt. Dumnezeu ti l-a randuit tie, ca sa te depasesti, ca sa evoluezi. Schimband persoana, fugi de tine, fugi de devenire. Iar obstacolul va reveni, sub alta forma, oricine ar fi langa tine.

"Nimic nu se poate fara sacrificiu, fara principiul crucii"

De ce e atat de importanta fidelitatea? Cunosc persoane care spun ca-si iubesc partenerii, desi ii mai insala din cand in cand, si ca asta nu are nici o importanta, atata timp cat nu sunt sentimente la mijloc.

- Se mint singuri. Infidelitatea e o forma de consum. E foarte urat sa-i consumi pe ceilalti, pentru nevoile tale erotice. Dar, de fapt, te consumi pe tine. Stagnezi. Fara fidelitate, nu poti ajunge la nivele mai profunde. Numai asa poti evolua. Or, daca iti permiti alternative, inseamna ca nu esti dispus sa infrunti blocajul, ca vrei sa il ocolesti. Daca iti refuzi alternativa, atunci nu mai eziti, depasesti criza si vezi si ce potential zace in tine si in celalalt. Si esti mai castigat si mai bogat ca inainte. Ajungi la alt nivel al iubirii, e o iubire rafinata si foarte profunda, care nu mai sta doar in indragostirea trupeasca. Efortul putin inseamna devenire putina, inseamna sa fugi de implinirea de sine.

Vedeti, nimic nu se poate fara sacrificiu, fara principiul crucii. Sacrificiul pe cruce e fereastra spre Inviere. Sfantul Maxim Marturisitorul spunea ca in creatie toate se cer dupa cruce. Asa se manifesta iubirea lui Dumnezeu fata de noi. Pentru ca asta e conditia noastra cazuta, consecinta caderii in pacat. Nu ni se da nimic, daca nu jertfim ceva. Si iubirea e o jertfa. Jertfesti sinele tau, ca sa-ti apropii sinele celuilalt. E o renuntare la tine. Sacrificiul da profunzime oricarei relatii. E cel care fixeaza iubirea. Sa te indragostesti e usor, dar sa iubesti e foarte greu. Fugi de cruce: fugi de inviere, fugi de bucurie, fugi de iubirea adevarata! Nu se poate fara. Fara cruce, e calea usoara, comoda. Nestiind sa suferim cu bucurie, sa umplem suferinta de rost, fugim, de fapt, de viata. Si tot ce primim e de mana a doua. Toate bucuriile si iubirile sunt diluate. Tot ce traim e searbad.

De ce suferintele din dragoste sunt unele dintre cele mai dureroase?

- Pentru ca omul, iubind, se deschide si devine profund. Si atunci incaseaza loviturile direct in profunzimea fiintei. Daca iubirea a fost cu Dumnezeu si celalalt pleaca totusi, Dumnezeu nu ramane dator. Vine El si umple golul, pentru ca tu nu l-ai iubit doar pe cel care a plecat, ci si pe Dumnezeu din el. Poti fi destramat cu adevarat dupa o despartire, doar daca nu-L ai pe Dumnezeu, daca ai iubit stramb, daca ai fost posedat de celalalt.

Uneori, dupa o mare iubire, nu mai avem curaj sa mergem mai departe, sa ne mai deschidem sufletul inca o data. Cum putem vindeca ranile lasate de o suferinta din dragoste?

- Parintele Teofil Paraian spunea ca suferinta e o mare taina. Degeaba ti-o explici teoretic, inima continua sa doara. Si orice sfat din afara ramane tot in afara. Numai Dumnezeu poate vindeca astfel de rani, daca considera. Dar unele dintre ele nici nu trebuie sa se vindece. Se intampla uneori ca inima ta sa poata purta infinit de multe rani deschise. Capacitatea de suferinta a omului e foarte mare. Dar nici nu trebuie sa devenim atat de obsedati sa se inchida rana, sa uitam tot. Un esec in dragoste nu trebuie sa ne infirmizeze afectiv. Poti sa duci o alta relatie si cu o rana in inima. Si cu mai multe rani in inima. Dumnezeu iti da oricum puterea de a iubi din nou. Trebuie sa mergi inainte, sa ai curajul sa te deschizi din nou, sa incasezi din nou. N-ai voie sa te opresti.

"Fericirea se munceste in fiecare zi"

Unora parca le sunt date numai suferinte, toata viata...

- Trebuie sa intelegi ca e ca un joc intre tine si Dumnezeu. In suferinta se ascunde, de fapt, dragostea lui Dumnezeu fata de tine. Si atunci incepi sa gasesti un rost fiecarei suferinte. Fara Dumnezeu, totul sfarseste intr-un mare absurd. Si cea mai mica suferinta te doboara. Nu mai intelegi nimic si ajungi sa-ti pui capat zilelor. Cu Dumnezeu, cea mai mare suferinta e umpluta de sens si e mereu urmata de bucurie. Trebuie sa nu uiti niciodata ca Dumnezeu te iubeste si te pune la incercare. Te incearca, pentru ca vrea sa-ti dea ceva. Dar cu un pret! Trebuie sa meriti darul, sa te ridici spiritual la nivelul la care il poti primi. Nivelul urmator al jocului. Oricum, darul e intotdeauna cu mult mai mare decat suferinta pe care o treci ca sa ajungi la el. Dumnezeu nu ne poate darui liber, ca atunci ne-ar asfixia cu iubirea lui, ne-ar distruge fiinta, nu ne-ar mai lasa sa inflorim liber. Dumnezeu, cand ne iubeste, ne pune la incercare, ca pe argint in topitoare. Pentru ca vrea sa scoata din noi esenta cea mai pura.
Ce ar trebui sa facem ca sa fim fericiti?

- Trebuie sa pornim in cautarea adevarului iubirii, cu toate fortele noastre. Sa nu ne angajam steril, de suprafata, ci sa ne daruim total, tuturor oamenilor si, prin ei, lui Dumnezeu. Si sa o facem pe viata. Fericirea adevarata exista. Si exista aici, pe pamant. Ea nu e decat o cale pe care inaintam. Doar in masura in care stim sa daruim, o sa si primim. Pentru ca Dumnezeu ne chinuie uneori, dar ne si rasplateste cu asupra de masura. Se joaca cu noi, ne face sa vrem mai mult, sa ne dorim mai mult, sa devenim mai mult. Fericirea nu e un dat, o pleasca, o incremenire care pica pe tine. O fericire statica ne-ar strivi sub o plictiseala cumplita. Fericirea se munceste, se castiga in fiecare zi. E un urcus continuu, o dinamica ce se adapteaza permanent nevoilor noastre. Fericirea e devenire!

Sursa:”Formula As”

Verdict asupra iubirii

Verdict asupra iubirii

Iubim o viata intreaga, iubim chiar si in vise, iubim oricand si oricum... iubim neincetat si fara limite... iubim total si fara regrete... iubim persoane, lucruri, clipe... iubim irational si cu patima... iubim sa iubim!

Iubirea... aceasta tulburatoare naluca! Iubim o viata intreaga, iubim chiar si in vise, iubim oricand si oricum... iubim neincetat si fara limite... iubim total si fara regrete... iubim persoane, lucruri, clipe... iubim irational si cu patima... iubim sa iubim!

O, dragoste cu mii de fete! Cum de esti tu creata atat de schimbatoare, atat de complicata, atat de accesibila? Cate experiente ne oferi si prin cate dureri ne pui sa trecem... si cate intrebari aduci cu tine! Si cat esti de ametitoare! Ne adormi cu vorbe dulci si ne ineci in lacrimi. Ne dai un suflet confuz pentru a ne lua viata. Ne incalzesti cu sentimente inefabile si ne dai aripi pe taramuri straine. Ne imbeti cu aroma ta pentru ca apoi sa ne trezesti intr-un loc pustiu. Ne indrepti calea spre obiectul iubit pentru ca apoi acesta sa se dubleze.

Tu nu ne vrei fericirea, ci ne tulburi cu nesiguranta ta. Ne intorci din drum cand vrei si faci uneori popasuri gresite. Numai pentru a fi acolo, pentru a te face simtita. Pentru tine nu conteaza persoana, ci sentimentul! Spune tu atunci, pentru ce alergi unde nu ti-e locul si de ce nu te opresti unde vrem noi? Poti fi tu numita dragoste sau dorinta? De ce te simti bine chiar si in locuri straine? Furi inimi, furi identitati, distrugi pentru a te implini. Si apoi tot nu te multumesti. Inca alergi. Nici tu nu stii ce vrei. Iti place sa apari neinvitata. Si urasti sa fii refuzata. Dar esti pe deplin incapatanata. Nu accepti sa fii oprita si totusi... vei fi fericita vreodata? Sa fie asta menirea ta? Sa zbori din floare in floare, sa o ofilesti pe fiecare, sa dai iluzii false, sa rupi petalele si apoi sa le imprastii...? Si chiar de fugi apoi in alta parte de ce uneori ramai in urma? Pana si tu te imprastii, pana si tu te dizolvi...

Iti lasi urmele peste tot. Devii compromitatoare, dar nu iti pasa! Razi si te distrezi pe seama noastra. Ce conteaza consecintele atat timp cat nimic nu te poate opri? Faci ce iti place si nu regreti nimic. Ucizi cu tandrete si apoi pleci la pas. Nu-ti este frica de nimic. Si nu te gandesti la ce urmeaza. Ataci fara mila. Profiti de clipa pentru a exista. Adulmeci si rascolesti suflete. O, si cat adori sa domini! Sa fii neinteleasa si totusi sa patrunzi. Sa apari de nicaieri pe neasteptate. Pentru ca lumea sa vorbeasca despre tine... prin tine... Da, asta te multumeste cel mai mult.

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/9922/verdict-asupra-iubirii.html