CE ESTI TU, LACRIMA

Ce esti tu lacrima, de unde vi?
De ce lasi tu in urma fiintele pustii,
Cate secrete-ascunzi, cat dor si cata jale
Aduni in picul stingher, urmandu-ti a ta cale?

Ce esti tu lacrima, de ce rasai?
De ce tacerea-ti aspra ii spune clipei: stai!
Cate sperante frante si vise au murit
Ca sa te nasti tu picur, din minus infinit?

Ce esti tu lacrima, de ce te-opresti
Pe ale mele gene si-apoi ma parasesti?
Ce poti sa-mi spui atunci cand nu te pot goni,
Cand vreau s-alin durerea in clipele tarzii?

Ce esti tu lacrima, de unde vi?
De ce acoperi raza, sub frunze ruginii,
De ce te lasi sedusa de ploi si de apus,
Si cazi apoi alene pe chipul meu rapus?

Ce esti tu lacrima, de ce rasai?
De ce mai zabovesti si cat o sa mai stai?
Priveste chipul palid si pleoapa-mi tremuranda,
Mai pot purta povara? S-astept alta osanda?

Ce esti tu lacrima si ce sunt eu?
Un picur si-un graunte unite-n Dumnezeu,
In framantari divine s-a modelat iubirea,
O lacrima si-un om, si-n El nemarginirea.