Te iubesc, dragul meu. Iartă-mi astă
iubire. Ca o pasăre ce şi-a pierdut cărarea m-ai prins în umbra aripilor
tale, că vălul sufletului meu săgetat de puterea ta căzu. Acoperă-l cu mila ta,
dragul meu drag, și iartă-mi astă iubire.
Şi dacă nu mă poți iubi, dragul meu,
iartă-mi astă durere. Nu-mi zvârli priviri răutăcioase din depărtarea zărilor. Mă voi
strecura în colţul meu şi înmărmurită voi rămâne în puterea îngândurată a
nopţii. Cu amândouă mâinile acoperi-voi ruşinea ochilor mei. Întoarce-ţi faţa
de la mine, dragul meu drag, şi iartă-mi astă durere.
Şi dacă mă iubeşti, dragul meu, iartă-mi
astă bucurie. Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii, nu râde de
rătăcirea mea învolburată de primejdii. Când înălţată pe soclul puterii te
conduc cu tirania dragostei mele, şi când, ca o zeiţă, îmi închin ţie darurile
mele, primeşte-mi mândria, dragul meu, şi iartă-mi fericirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu