DRAGOSTEA. Manifestul unei LEOAICE

Acest manifest ar trebui citit de catre orice femeie, orice femeie care a suferit vreodata din dragoste, caci cuvintele acestei Leoaice sunt de un adevar emotionant si au puterea de a te infuza cu o incredere de sine autentica!

Aceste cuvinte au fost scrise chiar in ziua cand Soarele intra in Zodia Leu. Zi tumultoasa de vara… Eram trista si coplesita de tristetea despartirii. Nu stiam pana atunci ce inseamna sa suferi din dragoste; nu am stiut nici eu si nici Leoaica din mine nu a stiut.

Poate ca multe persoane pot rezona cu intensitatea aceasta a sentimentelor care deriva din trairile mele intense de leoaica. Sau poate… sentimentele astea ne sunt comune tuturor oamenilor...
Este important sa ne manifestam durerile, a mea era o durere adanca care s-a disipat in timp si care acum imi da sansa de a privi in urma si de a trage invatamintele.

Acesta era manifestul meu, in acea seara pe care o simteam prea rece, in timp ce universul parea sa se pravaleasca peste mine:

Vreau sa fiu iubita.
Vreau sa simt iubirea cu fiecare celula.
Vreau sa simt pasiunea si sa o imbratisez.
Sa ii simt caldura si familiaritatea aceea toxica, in acelasi timp sa simt vibratia unei noi experiente.
Vreau sa fiu imbratisata. Vreau sa fiu pretuita.
Sa fiu tratat ca o comoara.
Imi doresc iubire.
Un schimb reciproc si egal.
Sa ma simt imbratisata si in siguranta.
Sa ne dam forta unul celuilalt, sa fim egali si sa ne respectam.
Sa comunicam cu deschidere si frumusete.
Ma intreb acum, cum as putea merge mai departe cand o parte din mine nu poate?
Of, de ce doare?

Barbatul acesta mi-a rapit inima…
Dar nu era el cel caruia ii era menita,
Desi eu ma oferisem toata…
M-a facut sa ma simt dorita si sa il doresc.
M-a facut sa ma simt mandra ca ii sunt partenera.
Cu toate acestea, nu m-am simtit cu adevarat pretuita niciodata.
Am avut, pe semne, doar o fatada a unei persoane ideale, sau a unei relatii ideale. 
Si cu disperare, n-am vrut sa rup aceasta pacaleala.
Dar am facut-o in final. Pentru ca simteam in adancul sufletului meu ca nu e bine… Nu era bine...
Dar ma doare atat de mult. Ma doare durerea pe care am cauzat-o, ma dor invinuirile pe care le-am adus.
Si totusi, ma simt razbunata in acelasi timp si mandra ca am putut sa imi fiu credincioasa, ca nu am uitat cine sunt.
Despartirea trebuia sa se intample, Trebuia sa fiu din nou libera din aceasta capcana.
Dar imi e tema sa ma desprind, caci inca mai iubesc.
Si inca mai sper…
Dar trebuie sa am incredere in mine, 
In lucrurile pe care le stiu si pe care le pretuiesc. 
Trebuie sa merg mai departe…
In cautarea adevaratei IUBIRI!
Simt furie, simt rusine, vina, indoiala, frica, pierdere, emotie, tristete adanca, deceptie, melancolie.
Simt un nou inceput, o sansa sa invat si sa o iau de la capat.
Sa renasc.
Sunt ceea ce sunt si vreau sa fiu alaturi de o persoana care ma pretuieste deplin si alaturi de care sa ma simt autentica si sincera.
Mai mult decat niciodata. 
Vreau sa fiu cu cineva care imi accepta imperfectiunile si vulnerabilitatea si slabiciunile. 
Dragostea mea ma face sa ma simt mai puternica. Sa am incredere in succesul meu, in puritatea mea si chiar in esecurile mele.
Sunt UMANA. Sunt PUTERNICA.
Simt uneori efectul cuvintelor mele aspre, emotiilor mele puternice…
Dar stiu ca este bine sa iti exprimi emotiile, sunt umana, sunt transcedentala, sunt in transformare.
Te iubesc sincer,
Dar in astfel de momente stiu sigur ca este de datoria mea sa ma iubesc pe mine…
Mai mult.

http://www.garbo.ro/