“Absența este pentru
iubire ca vântul pentru foc: pe cel mic îl stinge, pe cel mare îl învăpăiază.”
“Unii oameni, care au o gândire foarte
dialectică, afirmă că urâciunea este dată pentru a pune şi mai mult în valoare
frumusețea. Omul medieval credea la fel, mai mult chiar, era convins că
urâciunile/monstruozitățile au fost create de Dumnezeu pentru a stabili un
echilibru în această lume. Adevărata problemă este aceea că noi nu știm, nu
putem măsura cu precizie ce este urâciunea.
Frumusețea, la fel ca şi urâciunea, sunt
noțiuni relative. În cartea mea, Istoria frumuseții, veți găsi ideea că
reprezentarea noastră despre frumusețe şi urâciune depinde de epoca în care
trăim. Dacă, de exemplu, Rubens ar fi avut posibilitatea să vadă vreun tablou
de Picasso, nu am nici o îndoială că l-ar fi considerat o aberație coșmarescă.
Poate că trebuie să constatăm faptul că
frumusețea a dispărut din arta contemporană, o artă dominată acum de o estetică
a provocării. Să nu uităm însă că această tendință de a șoca, de a provoca este
destul de veche în istoria artei. De exemplu, să ne amintim câte eforturi
depuneau artiștii în Evul Mediu pentru a picta răul și urâciunea. Bosch își
completa, își popula tablourile cu niște monștri foarte respingători…
Adevărata problemă constă în faptul că
cei care vizitează astăzi muzeele nu sunt interesați în a înțelege idealul
frumuseții, ci doar să “consume arta”. Ei păşesc în sălile de expoziţie doar
pentru că mass-media i-a convins să facă lucrul acesta. În zilele noastre
toleranţa în plan artistic este sinonimă de multe ori cu indiferenţa. Această
indiferenţă striveşte toate diferenţele care există, care ar trebui să existe
între o operă de artă şi un oarecare obiect pe care vrei să-l vezi doar pentru
că este cunoscut. Unul dintre producătorii de macaroane a folosit în spoturile
de reclamă la acest produs imaginea unei mori vechi. S-a declanşat imediat un
adevărat periplu al curioşilor dornici să vadă această moară, devenită imediat
foarte cunoscută. Iată un exemplu care revelă cum un politeism al frumuseții
este transformat într-un ateism al frumuseții.”
Umberto Eco (n. 5 ianuarie 1932)
Sorin
Tudor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu