“Nu există fericire de
care să-ți amintești fără tristețe.
“Niciodată n-ai avut suficientă
imaginație pentru a-ți închipui lumea fără tine. Chiar dacă n-ai mers cu
vanitatea până la paranoia de a crede că lumea se învârte în jurul tău, că e
nerăbdătoare să audă ce spui, ţi-a lipsit inteligența sau puterea de a accepta
că nu însemni mai mult decât fotografiile îngălbenite pe care cineva, după
tine, le va arunca la gunoi.
O viaţă mediocră poate fi justificată.
Mai ales într-o lume mediocră. Dar mediocritatea iluziilor nu are nici o scuză.
Nimic nu ne opreşte să visăm fără măsură.
Esenţiale sunt ţelurile pe care ni le-am
propus. Nimeni nu l-a putut opri pe Don Quijote să ia cu asalt morile de vânt.
Nici râsetele, nici realismul celorlalţi. Nu cunosc un exemplu mai clar că poţi
să fii un ratat fără să fii un mediocru, că o viaţă poate fi împlinită nu numai
printr-o reuşită, ci şi printr-un eşec.
Cred că dragostea ne ridică în proprii
noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi
chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate
şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti.
Cred că aş putea să înşir câteva sute de
mirosuri ale ierbii, în funcţie de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de
anotimp, de pământ, de umbră, de înălţime, de gradul de umezeală ori de
uscăciune. Aş putea deosebi acum, bănuiesc, cu ochii închişi murele oloage de
murele crescute în tufe, foşnetul unui fag de foşnetul unui brad. În schimb,
multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure
arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă
acum cu o oglindă spartă, care-mi restituie frânturi de viaţă.
A muri înseamnă a te muta într-o stea.”
Octavian Paler (2 iulie 1926 – 7 mai 2007)
Autoportret într-o oglindă spartă
Autoportret într-o oglindă spartă
Sorin
Tudor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu