Suntem
liberi în dragoste. Liberi să iubim, liberi să alegem pe
cine iubim, liberi să ne dăm peste cap ca să facem cum e mai bine pentru omul
drag. Libertatea nu a furat-o nimeni, până şi în iubire. Doar că dragostea pe
lângă libertate mai cere ceva. Cere devotament, încredere, atitudine şi
percepţia lucrurilor că deşi liber, ca să menţii o relaţie trebuie mai mult
decât nişte ochelari de soare, o plajă şi gândul la o partidă bună de sex.
Bărbaţi sunt mulţi, femei la fel de multe. În viaţa reală însă, nimeni nu va
întreba de numărul lor, ci de cât de mult înseamnă acel bărbat pentru o femeie
sau femeia pentru bărbat…şi cât de multe eforturi a depus fiecare dintre ei
pentru a menţine o relaţie. Întrebaţi-vă care au fost ultimile voastre relaţii
şi cum s-au terminat fiecare în parte. Acelaşi început, aceleaşi reproşuri de
mijloc, acelaşi final fără gust. Şi asta pentru că în loc să construiţi, găsiţi
o mie de răspunsuri la întrebarea: de ce nu merge? Pentru că el e prea tânăr şi
necopt? Pentru că ea nu se îmbracă ok? Gânduri de doi bani.
Nu există iubirea perfectă, cum nu există omul
perfect: acest lucru ar trebui să-l înţeleagă
oricine intră într-o relaţie. Toţi
au calităţi şi defecte deopotrivă. Însă dacă iubeşti, iubeşti total. Dacă ţii
la un bărbat, ţii şi la momentele când îl vezi îmbrăcat în chiloţi dimineaţa.
Dacă îţi place de o femeie, îţi place şi de ea fără rimel şi ruj pe buze. Da,
demonstrezi, lupţi, schimbi, dar nu pui asta sub cerinţa unei perfecţiuni. Dacă
el şi ea vor iubi, vor găsi toate motivele din lume să construiască lumea lor,
frumoasă, în care nimeni pe nimeni nu posedă şi nimeni nimănui nu reproşează.
Bărbaţii şi femeile sunt într-un conflict
permanent, de
prost gust de altfel. Un conflict între dorinţe şi interese, plăceri şi gânduri
ascunse. Cică e mai simplu să vrei, să ceri mai mult, să pretinzi ceva decât să
oferi, să asculţi şi să laşi de la tine. Şi acest lucru se referă şi la
femei, dar şi la bărbaţi. Unii dintre ei, odată ce vor auzi un DA de la femeie,
vor pretinde că ea e a lui, vor fi posesivi, vor domina şi într-un final vor
distruge tot. Unele dintre ele îşi vor limita dragostea la două întrevederi
săptămânale şi mult mai multe solicitări de ceva bani. Zic unii, pentru că sunt
suficienţi cu scaun la cap care şi-au dat seama că să fii creator e mai frumos
decât să fii creat. De aici apar greşelile, rănile provocate de scandaluri şi
marele sentiment de vinovăţie pe care nimeni încă nu l-a anulat în dragoste.
Deşi e greşit.
Tot ceea ce contează este libertatea! Dar libertatea de a vrea singur, fără să
te impună el sau ea, să schimbi ceva, să faci mai bine, să oferi. Să fii
creatorul unei lumi care se împarte la doi. Dragoste nu se dă în chirie şi nici
pe împrumut. Nici chiar omului drag. Dragostea fie o dai ca un întreg, fie nu o
dai defel. Aşa că fiţi liberi să iubiţi omul de lângă, dar nu să-l posedaţi.
Fiţi liberi să daţi şi ultima şansă unei iubiri în care el este gata să facă
orice pentru relaţie iar ea înţelege asta şi susţine. Fiţi liberi să trăiţi
bucuriile şi tristeţile în egală măsură, fără a le judeca. Liberi să fiţi
fericiţi, împreună.
Credeţi-mă, chiar şi cea mai nebună şi
imposibilă relaţie merită o şansă, dacă la baza ei este gândul de a construi, de a dărui şi de a
găsi libertatea în doi. Bărbatul nu ţi-l iei în chirie şi femeia nu ţi-e dată
pe împrumut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu