Greșim atunci când credem că nu suntem iubiți. Există atât de multe
iubiri. Atât de multe sentimente. Nu trebuie decât să deschizi sufletul în fața
atâtor posibilități și să te lași iubit. Primim atât de multe dovezi de iubire
pe care le ignorăm sau le dăm deoparte
pentru că nu sunt venite în forma dorită de noi. Gesturi simple dar venite din
suflet. Zâmbete de la oamenii dragi care ne înconjoară. Cuvinte plăcute,
încurajatoare de la prietenii care ne sunt aproape. Gândurile și emoția
părinților. Sacrificiile făcute în taină. Fiecare gând frumos venit de departe.
Nu sunt toate acestea forme ale iubirii ? Nu sunt toate acestea dovezi
grăitoare ale faptului că suntem iubiți?
Greșim atunci când nu apreciem fiecare lucru mărunt pe care ceilalți îl fac pentru noi.
Greșim atunci când ne plângem că nu suntem iubiți, că nu ne simțim protejați, alinați, mângâiați.
Greșim atunci când presupunem că un gest simplu nu va fi apreciat.
Greșim în toate clipele în care refuzăm să primim micile semne de dragoste de la cei din jurul nostru.
Greșim în toate momentele în care refuzăm să fim iubiți doar pentru că iubirea nu vine în forma dorită de noi.
Greșim pentru că avem alte așteptări, alte gânduri, alte înțelesuri pentru iubire. Greșim pentru că punem egal în dreptul iubirii atunci când ne simțim bine fizic lângă o persoană și nu sufletește.
Greșim pentru că apropierile fizice de alții nu au nimic în comun cu dragostea atâta timp cât nu există sentimente la mijloc. Mizăm pe lucruri materiale. Pe atracție. Pe fizic. Pe exterior. Dăm deoparte toate lucrurile mărunte care ne-ar putea încălzi sufletul.
Greșim pentru că nu vedem la timp toate aceste mici dovezi ale iubirii dintre oameni și pierdem puțin câte puțin din dragostea care ne este destinată.
Greșim. Dar haideți să deschidem ochii. Și sufletul. Inima tânjește după iubire. Ea se poate hrăni cu orice sentiment frumos, indiferent care este expeditorul. Pentru că inima noastră știe să pună preț pe calitate și nu pe cantitate, dar uneori, noi suntem cei care nu-i permitem să simtă. Haideți să gândim mai puțin atunci când vine vorba de iubire și să simțim mai mult. Haideți să nu mai căutăm motive ascunse pentru care nu am fi iubiți ci să permitem iubirii să intre în viața noastră și să ne schimbe, să ne transforme complet.
Haideți să nu mai stagnăm în greșeala de a crede că nu suntem iubiți și să ne deschidem larg inimile și să primim ceea ce am refuzat până acum. O iubire sinceră, completă, simplă, dar calitativă. De la familie, prieteni, cunoscuți, de la necuvântătoare, de la viață, de la tot ce ne înconjoară.
Greșim atunci când nu apreciem fiecare lucru mărunt pe care ceilalți îl fac pentru noi.
Greșim atunci când ne plângem că nu suntem iubiți, că nu ne simțim protejați, alinați, mângâiați.
Greșim atunci când presupunem că un gest simplu nu va fi apreciat.
Greșim în toate clipele în care refuzăm să primim micile semne de dragoste de la cei din jurul nostru.
Greșim în toate momentele în care refuzăm să fim iubiți doar pentru că iubirea nu vine în forma dorită de noi.
Greșim pentru că avem alte așteptări, alte gânduri, alte înțelesuri pentru iubire. Greșim pentru că punem egal în dreptul iubirii atunci când ne simțim bine fizic lângă o persoană și nu sufletește.
Greșim pentru că apropierile fizice de alții nu au nimic în comun cu dragostea atâta timp cât nu există sentimente la mijloc. Mizăm pe lucruri materiale. Pe atracție. Pe fizic. Pe exterior. Dăm deoparte toate lucrurile mărunte care ne-ar putea încălzi sufletul.
Greșim pentru că nu vedem la timp toate aceste mici dovezi ale iubirii dintre oameni și pierdem puțin câte puțin din dragostea care ne este destinată.
Greșim. Dar haideți să deschidem ochii. Și sufletul. Inima tânjește după iubire. Ea se poate hrăni cu orice sentiment frumos, indiferent care este expeditorul. Pentru că inima noastră știe să pună preț pe calitate și nu pe cantitate, dar uneori, noi suntem cei care nu-i permitem să simtă. Haideți să gândim mai puțin atunci când vine vorba de iubire și să simțim mai mult. Haideți să nu mai căutăm motive ascunse pentru care nu am fi iubiți ci să permitem iubirii să intre în viața noastră și să ne schimbe, să ne transforme complet.
Haideți să nu mai stagnăm în greșeala de a crede că nu suntem iubiți și să ne deschidem larg inimile și să primim ceea ce am refuzat până acum. O iubire sinceră, completă, simplă, dar calitativă. De la familie, prieteni, cunoscuți, de la necuvântătoare, de la viață, de la tot ce ne înconjoară.
Suntem un aluat plămădit din iubire. Iubirea
face parte din noi. Putem să o dăruim, putem să o primim iar ea va face restul
pentru noi.
Greșeala noastră nu este că nu credem în
iubire ci că nu reușim să-i înțelegem tainele, să-i descifrăm misterul, să o
acceptăm așa cum este.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu