Râd şi
dansez în ploaia vieţii. Bucuria şi tristeţea sunt molipsitoare. Caut din toată
inima bucuria de a fi, nu bucuria de a avea! Cine a cunoscut măcar o dată pe
Dumnezeu nu mai poate fi trist!
De ceva timp
sunt pasionat, dincolo de formarea şi dezvoltarea personală, de fel de fel de
terapii care au dat rezultate pozitive pe întreg mapamondul. În toate psihoterapiile
studiate, precum şi în şcoala de psihologie am învăţat că pastila magică nu
există. Atitudinea faţă de problemele şi presiunile din exterior ajută să
întrevedem şi alte viziuni. Modul în care mă poziționez și văd, modul în care
amplific sau nu firul de praf, modul în care rămân blocat în trecut sunt
stopurile dintre minte și inimă. O legătură vie, puternică şi constantă cu
Doamne ne ajută să găsim Sensul, Oxigenul şi Viaţa. Din când în când avem
nevoie ca gândurile să se detoxifice. Aşa cum avem o igienă corporală, se
cuvine să avem şi o igienă psihică şi o igienă sufletească. Mintea e cauza
tuturor bolilor, în timp ce sufletul e sursa vindecărilor. Sfatul sufletului
vine atunci când mintea tace. Baia spovedaniei, acest botez al lacrimilor, al
pocăinţei, are rolul ei, însă acum vreau să însemn câteva rânduri despre râsul
terapeutic pentru psihic. Râsul e mai bun decât orice medicament! Râsul ne
ajută să ne reconectăm oricând cu copilul din noi.
Există mai multe
căi de a urca muntele, finalitatea este aceeaşi. Curăţenie în şifonierul
emoţiilor: frică, tristeţe, dezamăgire, mânie, stres, etc. Voluptatea
suferinţei domină societatea occidentală. Logică a ieşirii din patima trupului.
Scenariile suferinţei pe care minţile sclipitoare le cristalizează în tristeţe,
doliu lăuntric permanent, fac să trăim într-o fabrică a morţii. Ideea bucuriei
unde este?! Trecutul nu mă apasă. Trecutul este doar un manual de istorie şi
atât! De acolo iau lecţiile pentru prezent şi viitor. Nimic mai mult. Fără
spasme şi obsesii compulsive. Înţeleg şi accept că aşa gândeam, acţionam
atunci. Cel de astăzi nu mai este cel de ieri. Am crescut şi mă accept, mă
iert. Dacă Hristos mă iartă, am nevoie să mă iert și eu! Chipul meu nu este un
bâlci. Pot părea bufon în ochii unora, însă învăţ şi înţeleg că suntem
diferiţi.
Nervii consumă
mai multă energie decât un zâmbet. Studiile psihoterapeuţilor spun că un copil
până în 6 ani râde şi de 200-300 de ori pe zi, pe când un adult râde de 10-15
ori pe zi. Râs cristalin şi unic specific copiilor. Orice adult vibrează la
clinchetul râsului de copil. Copiii au o energie pozitivă în râs. Doctrină a
râsului care nu are nevoie de religie. Toți râdem și plângem la fel indiferent
de culoarea pielii, de credință, de statut sau de alte etichete alte lumii
acesteia. Registru al râsului este o stare internă, o stare de bine. Nu am
nevoie de stimuli externi ca să râd. Motivaţia râsului adeseori ne cenzurează
și punem măscuța pe față, ori zâmbim englezește sau ca la foto. Copiii nu râd
cu motiv, copiii râd fără motiv. Adevăratul râs e fără motiv!
Realism şi
încredere. Sunt vesel, dar mă tratez. Râd cu poftă, autentic. Vitalitate.
Energie. Oamenilor nu le mai place să râdă: suntem prea săraci ca să mai
zâmbim, aud adeseori. Ce motive avem să râdem, nu vedeţi cât este de greu, ar
spune alții?! Suntem deranjaţi când cineva râde lângă noi. Teama de penibil,
timiditate, frică, invidie. Ne încurcăm de momente în care suntem stânjeniţi.
Ne este jenă să râdem. Aşadar veselia altora ne încurcă teribil. Să nu uităm să
zâmbim! Şi pentru noi, şi cu cei din jurul nostru. Greutăţi, necazuri, probleme
au fost şi vor mai fi. Aşa e viaţa, aşa e lumea. Îndrăznesc zilnic să zâmbesc,
să-mi ofer o porție de bine. Poporul român nu e un popor trist. Relaxare.
Dinamism. Interactiv. Istorie şi actualitate. Simbol al bucuriei. Manifestarea
lui Dumnezeu este starea de bucurie, de iubire.
Când râdem,
suntem în prezent. Beneficiile râsului sunt foarte multe. Râsul e bun şi pentru
psihic, ne oferă o strălucire interioară. Ne relaxează şi ne eliberează de
stresul cotidian. Nu avem nevoie să sunăm la 112 ca să râdem sau să luăm
anumite „pastile ajutătoare”. Să ne prescriem singuri pe reţeta vieții şi o
doză zilnică de râs. Un zâmbet este o poartă deschisă către suflet. Producem
singuri endorfine pe care le eliberăm în sânge. Ne îmbunătăţim musculatura
facială, respiraţia, circulaţia sanguină. Dinamizăm, revitalizăm organismul.
Zâmbetul este un buton care ne dă puterea să râdem. Râsul este cel mai bun
remediu pentru orice problemă sau boală. Sistem imunitar crește de la un simplu
râs. Virtuţile curative ale râsului sunt mari și multe din ele neștiute. Nu
încetăm să râdem pentru că îmbătrânim, ci dimpotrivă îmbătrânim pentru că am
uitat să râdem. Terapia prin râs este cea mai puternică! Râsul ne face mai
frumoşi, mai sănătoşi, mai sociabili. Râdeţi de fiecare dată când aveţi ocazia.
Haz de necaz din înţelepciune. Decât să înjuraţi, mai bine scoateţi limba. Apoi
priviţi în oglindă cum vă strâmbaţi. Aţi trezit copilul din voi. Momente vesele
care detensionează. Nu am nevoie de stimuli externi ca să fiu fericit, ca să
râd. Atitudinea este cheia către bine. Corect, corespunzător cu interiorul, se
poate să fii vesel fără să ai mare lucru. O lume frumoasă, fascinantă,
percepută prin experienţa proprie şi personală. Elasticitate şi plasticitate.
Vulnerabilitate şi armură. Manipulare şi eliberare.
Peisajul vieţii
fiecăruia dintre noi adeseori ne taie respiraţia. Excursie între minte şi
inimă. Ateliere de râs. Dacă noi transmitem un zâmbet şi persoana din faţa noastră
va duce mai departe un zâmbet. Râsul e contagios, se transmite, se prelungeşte.
Omul râde mult mai bine în grup, în mediul social, decât singur. Oamenii care
râd bine împreună, lucrează bine împreună. Autentic, liber, împăcat cu sine, cu
încredere în interiorul lui, omul poate exersa zilnic, măcar câteva secunde,
zâmbetul. Tristeţea nu este antinomică faţă de fericire, ci este o altă cale de
a ajunge la bucurie, la lumină, la adevăr. Relaxarea totală şi completă a
creierului se face prin râs. Aşadar, zâmbetele lungi şi dese cheia marilor
succese! Armonie şi integrare.
Ortodoxia este o
stare a bucuriei, nu doar a crucii şi a suferinţei. Ne bucurăm de fiecare
secundă în care Dumnezeu se află cu noi şi nu se merită să fim depresivi,
anxioşi, trişti, nefericiţi, cu sufletele şi minţile constipate. Ludic. Dansăm
cu fiecare clipă, cu fiecare provocare. În zâmbet stă tainic dragostea. Iubirea
este puterea de a rămâne împreună, de a trece prin toate, indiferent de
valurile vieţii. În povestea de iubire încape totul, aşa cum cerul acoperă
întreg pământul, chiar şi acolo unde este deşert sau gheaţă… O iubire
care nu riscă nimic, care nu rabdă nimic, care nu suferă nimic, nu valorează
nimic. Cine vrea să aibă dreptate întotdeauna, caută să aibă ultimul cuvânt. Cine
are dreptate cu adevărat, a încetat să vorbească demult! Cel ce nu mai are
nicio opţiune, are brusc toate opţiunile din lume. Dorinţa omului de a cuceri
lumea exterioară nu are limite şi cu cât plecăm spre exterior dorinţa e tot mai
mare. Dar lumea interioară cui o lăsăm?! Vocea sufletului cântă balade şi
modelează lăuntricul. Emoţiile produc lacrimi. Ego-ul suferă, nu sufletul.
Exorcizăm tensiuni psihice. Râdem şi plângem ca să nu ne stricăm mecanismele,
tiparele. Pendulăm între tragedie şi comedie. E mai uşor să acuzi, e mai uşor
să dai cu piatra, e mai uşor să ridici tonul, e mai ușor să înțepi cu cuvinte
și priviri, decât să recunoşti meritele cuiva. Cine ne răpeşte bucuria?!
Bucuria ta nu depinde de mine şi invers. Frumuseţea constă în drum, nu în punctul
final. Fiecare sfârşit are veleităţile unui nou început.
Râsul nu
blamează tristeţea şi nici zâmbetul nu acuză plânsul, ci ambele sunt într-un
dans complementar. Să ne şlefuim viaţa cu un zâmbet sănătos şi curat.
Capacitatea de a empatiza nu ţine de societate care este o „mamă vitregă”, ci
de fiecare din noi. Avem nevoie să râdem, dar ţine de puterea fiecăruia să
aleagă. Nu trebuie, ci ar fi de dorit să înţelegem că lucrurile mici, la
îndemână, care nu costă, sunt adevărate şi autentice surse de bucurie. Fără
ecuaţii, fără formule speciale, fără taxe şi impozite. Râd şi dansez în ploaia
vieţii. Bucuria şi tristeţea sunt molipsitoare. Caut din toată inima bucuria de
a fi, nu bucuria de a avea! Cine a cunoscut măcar o dată pe Dumnezeu nu mai
poate fi trist! În Porunca Iubirii, mântuirea are la temelie cele 9
Fericiri, garanţia de a merge mai departe:
„Fericiţi cei
săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi cei ce
plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei
blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Fericiţi cei ce
flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Fericiţi cei
milostivi, că aceia se vor milui.
Fericiţi cei
curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiţi
făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiţi cei
prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi veţi fi
voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva
voastră, minţind din pricina Mea.
Bucuraţi-vă şi
vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri”! (Matei 5, 3-12).
Hrisostom Filipescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu