Depresia este boala secolului XXI.
Conform ultimelor statistici peste 125.000.000 oameni din întreaga lume suferă
de depresie. În ultimii douăzeci de ani ritmul vânzării de medicamente
antidepresive a crescut cu peste 40%. Afacere profitabilă pentru unii,
dependenţă pentru alţii, lanţ vicios. Anual în lume se consumă aproximativ
10.000 de tone de tranchilizante pentru ameliorarea stărilor depresive.
Depresia cuprinde atât trupul cât şi sufletul şi are efecte adânci asupra
vieţii umane.
Adeseori tristeţea se poate ascunde
viclean în spatele unui zâmbet. Multe persoane afişează o falsă bună-dispoziţie
pentru ca în spatele acesteia să fie camuflate drame şi tragedii personale,
profesionale sau familiare.
În România depresia este mai frecventă
chiar şi decât diabetul sau bolile cardiovasculare. Depresia poate afecta,
practic, pe oricine, indiferent de sex, vârstă, pregătire intelectuală sau
nivel socio-economic, însă nu fiecare răspunde la fel la factorii declanşatori,
favorizanţi.
Cum recunoaştem o persoană depresivă? O persoană
depresivă este în primul rând o persoană tristă aproape în fiecare zi. La
copiii şi adolescenţi depresia se manifestă printr-o stare de nervozitate
excesivă, de iritabilitate. Lipsa plăcerii de viaţă, lipsa bucuriei, pierderi
mari sau creşteri mari în greutate, agitaţie sau moleşeală, simţăminte de
vinovăţie şi inutilitate, sunt stări ale omului depresiv. Totul este zadarnic
pentru un depresiv. Nu mai poate lua decizii care odinioară le lua foarte uşor.
Apar gânduri de suicid. Un depresiv îşi pune problema morţii ca niciodată până
atunci. Deteriorare în plan social, profesional, familial, uman. Persoana care
suferă de depresie nu mai funcţionează bine nici la locul de muncă, nici în familie,
nici cu ei însăşi.
Depresivul devine o persoană pe care nu
se mai poate conta. Manifestările psihologice asociate depresiei sunt exprimate prin
lipsa de încredere în propria persoană, stima de sine scăzută, indecizie,
scăderea capacităţii de concentrare, retracţie socială, gândire pesimistă şi
auto-învinovăţire. De asemenea, spun psihiatrii, pot să apară senzaţia de
oboseală, agitaţie, modificări de greutate corporală, tulburări de somn şi de
dinamică sexuală.
Un studiu recent arată că circa 11% dintre
mamele care abia au născut prezintă simptome de tulburare obsesiv-compulsivă.
Acelaşi procent de mame este afectat de mai bine cunoscuta depresie
post-natală, conştiente sau nu. A avea un copil le face pe femei să fie
vulnerabile pentru că este foarte stresant. Acesta este modul lor de a
reacţiona în faţa responsabilităţii şi a sentimentului de pericol. În primele
90 de zile după naştere există o rată crescută de episoade depresive. Depresia
postnatală se manifestă prin tristeţe, anxietate, sentimentul de vinovăţie şi
faptul că femeia se simte depăşită de situaţia în care se află, aceea de mamă.
În acest stadiu, femeile sunt încă lucide, sunt ancorate, încă, în realitate.
Mamele care suferă de psihoză postpartum pierd contactul cu realitatea.
Simptomele pot fluctua, pot varia în intensitate. O femeie care suferă de
psihoză postnatală poate părea absolut sănătoasă acum şi, peste o clipă, scapă
de sub control. Aceste femei nu îşi dau seama că au pierdut contactul cu
realitatea, se opun discuţiilor şi nu-şi mărturisesc simptomele, au un
comportament bizar şi complet dezorganizat. În cazul mamelor, stigmatul unei
boli psihice este mult mai mare. Din păcate, atenţia noastră se îndreaptă către
ele mult prea târziu şi doar atunci când rezultatul negativ al psihozelor
postnatale ne atrage atenţia.
Nu există o singură cauză în depresie,
ci mai multe adunate în timp. Vulnerabilitatea genetică (croită
strâmb de la început), factori traumatici obiectivi din afara individului
(moartea unei persoane dragi, despărţirea, căsătoria nereuşită, absolvirea
facultăţii şi lipsa perspectivei, angajarea sau schimbarea locului de muncă sau
a locuinţei în momente de hipersensibilitate emoţională, stresul, etc.), boli
somatice invalidante (un accident vascular cerebral, hipertensiune arterială,
infarctul miocardic, îmbolnăvirea de SIDA, un cancer depistat târziu, leucemie,
alte tulburări psihice minore sau majore). Unele medicamente pot şi ele să
inducă fenomene depresive. Imaginea de sine negativă – „mi se întâmplă răul,
pentru că eu sunt rău”, interpretare negativă a trăirilor – „totul a fost
dintotdeauna rău”, privire negativă asupra viitorului – „viaţa nu-mi poate
aduce nimic bun”, sunt ingrediente indispensabile ale depresiei.
Copilăria vremurilor noastre nu mai este
atât de fericită. Viaţa copiilor este plină de stres, de presiuni ale mediilor sociale
şi ale violenţei virtuale. Printre cauzele depresiei, de care nu sunt scutiţi
nici măcar copiii de cinci ani, se mai numără testările şcolare şi destrămarea
familiilor. Institutul Naţional britanic de Sănătate şi Excelenţă Clinică
(NICE) susţine că medicii şi şcolile ar fi bine să facă mai multe pentru a
identifica elevii care suferă de depresie şi să ofere mai multe informaţii pe
care copii să le poată înţelege, notează „The Telegraph“.
Doar în Marea Britanie se estimează că
există 80.000 de copii care suferă de depresie severă, iar dintre aceştia 8.000
au vârsta sub 10 ani, mulţi fiind pe pastile. În ultimul deceniu, numărul
copiilor de şcoală generală care suferă de depresie a crescut foarte mult.
Depresia în rândul copiilor este mult mai des întâlnită decât s-ar putea crede
şi este mult mai dăunătoare, pentru copil, afectând întreaga familie.
Conform datelor centralizate de
Asociaţia Telefonul Copilului la nivelul serviciului 116 111: depresia,
tulburările de comportament, gândurile suicidale, automutilarea reprezintă un
procentaj de 30,27% din numărul apelurilor copiilor, principalele cauze
identificate pe parcursul consilierii fiind următoarele – lipsa părinţilor
(părinţi plecaţi în străinătate), neînţelegeri cu părinţii, abuzul fizic şi
neglijarea în familie, decesul părinţilor, probleme sentimentale, etc.,
agresiunea verbală, fizică, emoţională, intimidarea, ameninţarea asupra unui
copil, dependenţa digitală (jocuri video, reţele de socializare) sunt posibile
cauze ale depresiei în rândul celor mici.
Depresia este o relaţie nepotrivită,
neadecvată cu viaţa. Interacţiuni, schimb. Viaţa ne vorbeşte şi noi vorbim vieţii. Viaţa ne
pune întrebări şi noi îi dăm răspunsuri. Noi punem întrebări şi ea ne dă
răspunsuri. La o persoană depresivă acest schimb eu-viaţă, nu se realizează.
Viaţa este asemenea curgerii apei. O persoană depresivă are oprită această
curgere normală a apei. E un blocaj, o oprelişte. Se întâmplă ceva acolo. Omul
depresiv caută să dea un sens vieţii, dar privind spre puseurile interioare nu
sunt binevăzute. Se uită la tradiţiile spirituale şi nu îi mai vorbesc, nu îi
mai spun nimic. Şi atunci negăsind nici un reper şi nici un sens, cade în
depresie. Soluţii false sau incomplete. Ascunderea simţămintelor. Avem măşti,
ne ascundem impecabil. Mai nou se ascunde depresia şi în spatele diplomelor
universitare, în spatele erudiţiei noastre, în spatele şcolilor pe care le tot
facem, apoi le întrerupem şi luăm altele la rând. Se mai ascunde şi în spatele
unui serviciu la care stăm peste program, unor afaceri pe care nu le ducem la
bun sfârşit. Ascundem depresia în spatele oricărui lucru şi oricărei
activităţi. Iar dacă nu e tratată, vindecată, depresia va rămâne acolo în
interior, mocnind ca un vulcan ce, la un moment dat, va erupe. Ne va distruge
pe noi şi va distruge pe cei din jurul nostru. Perioadă de doliu. Doi din zece
români au probleme psihice şi unu din zece are depresie, se arată în cel mai
recent studiu în domeniu. Mai grav este că depresia îi împinge pe mulţi să se
sinucidă. 3000 de sinucideri pe an, iar din acestea 70% erau depresivi.
Tinerii vor totul acum. Şi buf! Atac
cerebral, depresii, etc. Doar o mică parte din cei care suferă de depresie
ajung să conştientizeze această afecţiune şi să se supună tratamentului
corespunzător. Motivele sunt frica de stigmatizare socială, orgoliul personal
şi ignoranţa. 70-80 % dintre persoanele care suferă de tulburări depresive şi
ies din spital se întorc înapoi după o perioadă deoarece nu continuă acasă
tratamentul prescris de specialist.
Starea de depresie se aşează şi pe cel
ce nu are incapacitatea de a vedea ceea ce are deja şi se focusează doar pe
ceea ce nu are. Devenim oameni puternici, nu ne naștem așa. Te antrenezi, creşti. Poţi să
priveşti un măr şi să găseşti mii de motive să te miri, să te bucuri. Stările
afectiv emoţionale noi le stăpânim. Depindem de factorii interiori ai vieţii şi
nu de factorii exteriori. Emoţiile sunt ca nişte clape de pian pe care noi le
atingem, când vrem, cum vrem. A trăi rău sau bine este o obişnuinţă, un traseu
pe care îl urmăm. De la mergător la zburător este o distanţă firească. Să
schimb modul obişnuit al lucrurilor, să fac altă obişnuinţă să nu mai gândesc
prost, să nu mă mai simt prost, să nu mă mai învinovăţesc, etc. Se cuvine să
modific mecanismul de a vedea şi a simţi lucrurile şi a ierarhiza valorile. E
nevoie să ne iubim şi să nu ne batem joc de lumea noastră interioară. Paletă
îngustă de trăiri. Dependenţă de stări emoţionale. Ne ajutăm de creaţie ca
să ne creăm pe noi înşine. Lucrăm împreună cu preotul, psihologul,
psihoterapeutul şi nu aşteptăm minuni din exterior.
Relaţia cu Dumnezeu este un dans în care
se cuvine să ne lăsăm uşori, să ne danseze cum vrea şi pe unde vrea, să ne
poarte, să ne înveţe paşii.
Remediile oculte sau neavizate
(ghicitoare, descântătoare, etc.) nu îmi rezolvă depresia. Negarea şi
ascunderea depresiei sub un paravan spiritual: „Nu fac nimic pentru a depăşi
depresia că rezolvă doar Dumnezeu!”. Pseudocredinţă. Fuga de un tratament
autentic al depresiei (duhovnic, psihoterapie, psihiatru, automotivare). Uzul
nociv de substanţe, în spatele consumului de pahar se ascunde depresia.
Uciderea de sine, sinuciderea nu este o soluţie. Nici pentru noi, nici pentru
cei din jur. Un astfel de gest îi marchează pe cei care ne urmează, copiii,
rude, nepoţi, prieteni, pentru totdeauna. Farmacoterapie, psihoterapie,
sacroterapie. Relaţie personală cu Hristos şi cu un duhovnic. Accepţi că ai o
problemă şi e primul pas spre vindecare. Confesionarul este un mijloc de igienă
interioară extraordinară. Oamenii de astăzi nu vor să mai sufere şi devin
depresivi. Bunicii noştri au trecut prin două războaie mondiale, prin foamete,
cutremur şi nu mai erau depresivi. Putem face din suferinţa noastră un prilej
de devenire întru asemănarea lui Hristos.
Deprimare, mâhnire, deznădejde. Când
eşti plin de tine însuţi devii depresiv. Depresia apare când Dumnezeu lipseşte.
Depresia apare când vrei tu. Tu neglijezi totul. Tu dispreţuieşti totul. Tu
vrei să fii aşa. În depresie substanţele din creierul nostru se modifică.
Depresia este o boală ca rezultat al unor păcate din viaţa noastră. Depresia
devine nevrotică şi apoi psihotică. Persecuţii mistice. Trebuie ştiut faptul că
tratamentul nu funcţionează ca o baghetă magică şi că, atâta timp cât factorii
care au declanşat depresia nu sunt îndepărtaţi sau gestionaţi corect,
rezultatul nu este cel aşteptat. În consecinţă, există toate şansele ca, şi
după vindecarea unui episod depresiv reactiv, acesta să se repete la un
interval de timp.
Nevoia îi apropie pe oameni. Mici gesturi de
iubire şi apropiere faţă de ceilalţi. Să fim lumini aprinse care va birui
depresia. Un cuvânt, un sfat, o îmbrăţişare, masajul terapeutic, lectura,
filmele, muzica motivaţională, odihna, relaxarea, gândurile pozitive şi
optimiste, ieşirea în aer liber, sportul, camere bine aerisite şi luminate,
ceaiurile, reducerea alcoolului, a cofeinei, a stresului şi a factorilor
favorizanţi stărilor apăsătoare ajută să ieşim din labirintul anxietăţii.
Cântaţi, fluieraţi. Saul a primit cântarea să se vindece de tristeţe. Muzica
este leac pentru multe lucruri. Toţi avem probleme. Modul în care reacţionăm la
problemele vieţii devin probleme. Dacă te superi, trece? Nu, ci ai deja două
probleme. Schimbaţi logica pierderii. S-a pierdut şi gata. Viaţa este un dans
între cutremur şi echilibru. Orice cutremur aşează lucrurile, le decantează,
reaşează valorile.
Aşadar, depresia şi bucuria se
molipsesc.
Eşti valoros nu pentru că ai luat 10, ci
pentru că te-ai născut.
Bucură-te de viaţă şi de minunea de a
fi!
Totul se poate repara în afară de
moarte!…
Autor: Hrisostom Filipescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu