Dacă
oamenii şi-ar umple sufletele cu iubire nu ar mai avea vreme să se plângă
pentru nimicurile vieţii.
Fiecare om are
relația sa personală cu Dumnezeu și cu cei din jur. Nu există un șablon de
iubire sau de sfințenie prin care toți oamenii să treacă și să bifeze
altruismul, iertarea, mântuirea și altele asemenea. Oricine are emoția sa,
povestea sa, balada sa, căderea și ridicarea sa. Fiece suflet este un diamant
neprețuit. Iubirea cheamă iubire. Orice om poate fi iubit dacă vedem chipul lui
Hristos în celălalt. Iubește și iubirea te va învăța să iubești curat.
Iubirea ne face
să ieșim din „eul” nostru şi să trăim plenar. Iubirea ne urcă la Dumnezeu și
tot iubirea este criteriul Judecății de Apoi. Nu ne va întreba Doamne dacă avem
multe „cartoane” și certificări, nici ce funcții am avut, nici prin ce cercuri
de oameni ne-am învârtit, nici ce mașină am condus, nici în ce casă am locuit,
nici ce vacanțe ne-au odihnit, ci ne va întreba cât am iubit și cât am iertat.
Iubirea și iertarea curată transformă într-o liturghie lăuntrică chipul din om.
Dragostea are raze puternice care prăjește prin flacăra interioară orice umbră
de răutate din exterior, este lumina care alungă întunericul. Iubirea te
transformă în ceea ce iubești și trece de orice barieră, de orice graniță. Cine
iubește nu are ziduri sau temnițe interioare, ci trăiește bucuria Împărăției
Veșnice în starea de grație divină. Iubirea naşte îngeri. Iubirea ne face
frumoşi. Iubirea ne face sănătoşi.
Adeseori ne
pierdem prin târgul vieții căutând preț la lucruri ce nu au preț. Purtăm lumea
în inimă și în minte. Cine nu a găsit ceva bun acolo nu va găsi în exterior.
Oamenii sunt ceea ce știm noi să găsim în ei, lumină sau întuneric, slăbiciune
sau virtute, bucurie sau durere. Dacă fericirea altora este fericirea noastră
atunci ştim că suntem pe drumul iubirii. Iubirea e o artă a inimii, este viaţă,
este răbdare şi veşnicie.
Nu pot cuprinde
iubirea în aceste smerite rânduri şi nici nu-mi doresc asta, căci i-aş ştirbi
din valoare. Iubirea nu se filosofează, nu se poate cuprinde în tratate, ci se
simte, se gustă, se trăieşte clipă de clipă. Iubirea îţi taie respiraţia, nu
are logică şi este foarte puternică, străbătând munţi, mări, ani, istorie…
Iubirea este un curcubeu deasupra sufletului tău.
În bucuria
iubirii nu avem nevoie de măşti. Este singurul loc curat şi pur care nu are
nevoie de interpretări, de roluri, de scenarii. Cred din toată inima în puterea
iubirii. Suntem pe pământ să ne iubim într-o continuă lecţie a iubirii. Uneori
luăm notă de trecere, alteori picăm examenele. Până la buza mormântului se dau
restanţe la iubire. Dacă oamenii şi-ar umple sufletele cu iubire nu ar mai avea
vreme să se plângă pentru nimicurile vieţii. Dacă iubeşti ierţi şi ierţi totul
boiereşte, nu doar din vârful buzelor! Iubirea te iubeşte aşa cum eşti, căci în
iubire eu sunt tu şi tu eşti eu.
Vocaţia
fiinţelor vii este iubirea. Fiecare dintre noi are dreptul să fie iubit. A fi
în iubire înseamnă a fi şi a locui în Dumnezeu. Iubesc Iubirea! Tu ce iubeşti?
Mă semnez cu un
strop de iubire.
ieromonah
Hrisostom Filipescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu