As fi putut sa plec, dar am ales sa raman crezand ca se mai poate schimba ceva. As fi putut sa raman, dar am ales sa plec pentru ca locul meu nu mai era acolo si as fi devenit altcineva decat ceea ce sunt. As fi putut sa vietuiesc de una singura, dar am ales sa fiu inconjurata de oameni pentru ca, oricat de dulce ar fi linistea singuratatii, ea ajunge sa te apese.
As fi putut, dar am ales
As fi putut sa tac, dar am ales sa vorbesc despre ceea ce gandesc, despre ceea ce simt, despre ceea ce ma face fericita si, de ce nu, despre ceea ce detest si ceea ce imi starneste interesul, despre ceea ce ma doare pe mine si pe multi dintre voi.
As fi putut sa vorbesc, dar am ales sa tac scarbita de prea multe vorbe, amutita de prostie, indiferenta, atitudini bizare si alte cate si mai cate.
As fi putut sa plec, dar am ales sa raman crezand ca se mai poate schimba ceva.
As fi putut sa raman, dar am ales sa plec pentru ca locul meu nu mai era acolo si as fi devenit altcineva decat ceea ce sunt.
As fi putut sa vietuiesc de una singura, dar am ales sa fiu inconjurata de oameni pentru ca aveau nevoie de mine, pentru ca oricat de dulce ar fi linistea singuratatii, ea ajunge sa te apese.
As fi putut sa fiu printre ei, dar m-am ales pe mine pentru a ma regasi, pentru a ma accepta, pentru a face curat in viata mea si de a pasi mai departe, pentru a fi eu cu mine.
As fi putut sa rad, dar am ales sa plang pentru a ma descarca de … tot si de toate.
As fi putut sa plang, dar am ales sa rad. De ce? Era indeajuns … acum rad in continuare si este al naibii de bine.
As fi putut sa ma iubesc mai mult pe mine, dar am ales sa ii iubesc pe cei din jur. Ma simt atat de bine cand ei rad, se simt intelesi si nu se mai simt singuri … incat … incat … am ajuns sa ma iubesc pe mine.
As fi putut sa ignor, dar am ales sa-mi pese pentru ca asta m-ar fi introdus in majoritatea pe care o plac mai putin.
Ar fi putut sa imi pese, dar am ales sa ignor pentru ca exista lucruri si oameni ce trebuie acceptate exact asa cum sunt.
As fi putut sa ma prefac, dar imi este atat de greu sa ma ascund, sa fiu falsa.
Am ales sa ma prefac, pentru ca uneori este bine sa te pacalesti pana si pe tine, sa gandesti mai putin, sa te dai pentru cateva momente uitarii.
As fi putut sa nu scriu, dar am ales sa o fac, atat timp cat voi simti ca am ceva de spus… atat timp cat voi gandi.
As fi putut sa scriu, dar am ales sa nu o fac caci simturile, trairile imi erau intr-un blank total.
As fi putut sa ranesc, dar am ales sa nu o fac cu riscul de a ma durea doar pe mine si de a evita sa raspund cu aceeasi moneda.
Am ranit, dar m-am simtit mizerabil.
As fi putut sa judec, dar am ales sa nu o fac pentru ca nu am niciun drept.
Am judecat … sunt om, gresesc. Ma straduiesc sa o fac mai rar sau deloc, este greu, dar ma voi stradui in continuare.
As fi putut sa fiu un om orgolios, dar au fost oameni pentru care a meritat sa uit ca exista asa ceva.
As fi putut sa las orgoliul deoparte, dar nu ma puteam lasa calcata in picioare.
As fi putut sa uit de principii, dar ele definesc omul care sunt.
Mi-am incalcat principii … pentru ca regulile sunt facute a fi incalcate nu? iar omul cat traieste invata.
As fi putut sa tac sau nu, sa plec sau sa raman, sa fiu singura sau nu, sa rad sau sa plang, sa iubesc sau nu, sa ignor sau sa imi pese, sa ma prefac sau nu, sa scriu sau sa nu, sa ranesc sau nu, sa judec sau nu, sa-mi mentin orgoliul sau nu, sa-mi incalc principiile sau nu.
Le-am facut pe fiecare in parte… bune sau mai putin bune, au fost si sunt alegerile mele si le-am luat in cunostinta de cauza, mi le asum si accept.
Un articol de AURA UNGUREAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu