Un bărbat însurat și o femeie, de regulă, singură. El își iubește nevasta sau nu. De cele mai multe ori, nevasta este ca fotoliul din fața televizorului, prezentă la nivelul obișnuinței. Atracția a dispărut de mult, serile romantice s-au stins in mirosul de ceară al ultimei lumânări aprinse pentru cina romantică de acum mulți ani. Ea este prea obosită și lipsită de chef sau poate simte că el nu mai este eroul viselor ei. Sau poate că îl iubește la fel de mult, dar viața este liniștită și nu simte nevoia unei lupte permanente. Și, probabil că, tocmai asta le lipsește. Dar acesta este un alt subiect. Premizele unei vieți duplicitare sunt prezente, deși eu cred cu tărie că totul ține de alegerile personale.
Este vară, terasa este aglomerată, iar el se îndreaptă către masa unde îl așteaptă câțiva prieteni. Soția este cel mai probabil acasă, compania acelor prieteni nefiindu-i chiar balsam pentru suflet. Câteva pahare, ceva de ronțăit, o seară care nu anunță nimic deosebit în consistența ei, dar relaxantă pentru o seară între prieteni. Singura schimbare în acest cadru este prezența unei tinere femei, prietenă cu una dintre soțiile prezente. O adiere de vânt, un schimb de replici, câteva hohote de râs. Și privirea ei de adânc de mare, perfect liniștită și amețitoare precum tentația cântecului de sirenă. Un moment fără aer, încercarea de a se rupe, dar saltul către explorarea misterului a fost deja făcut. Zâmbetul ei…
Așa se nasc tentațiile. Dar nu, nu am de gând să îmbrac acest cuvânt într-o haină cu accente peiorative. Pentru că la fel apare și iubirea. Nu am să devin o ingrată care să arunce cu pietre doar pentru că se întâmplă viața. Și specific iar: nu cred în adulter și nu cred că statutul de amantă poate bucura pe cineva. Dar cred că lucrurile care se petrec în suflet sunt bune. Materializarea lor în plan fizic, însă, ține de opțiunea fiecăruia.
Rând pe rând, mesenii s-au retras topindu-se în atmosfera ușor romanțată a serii. Nu a fost nevoie de cuvinte ca ea să-și întârzie plecarea și el a înțeles că viața lui avea să se schimbe din acel moment. Atingeri ușoare, întâmplătoare ca secundele aliniate riguros pe cadranul ceasului ce le măsura trecerea prin lumea abia creată pentru ei. El își gândea povestea în ore, iar ea in forme de viitor ceva mai lungi. Niciunul nu greșea, dar aveau să afle asta mai în lungul timpului, după mai multe treceri orizontale de vreme. Pentru că, vedeți dumneavoastră, nimeni nu știe ce haine își croșetează sufletul, iar mintea este oricum o unealtă supusă dependențelor de tot felul și în mod sigur este vasală jurată plăcerii de orice fel. Și, uite așa, el și-a rescris harta timpului, orele devenind zile crescute-n aluat de luni și luni de momente de trăire vinovată: “doar azi și gata”, iar ea, deși conștientă de faptul că viitorul imaginat nu îmbracă rochii albe cu voal, nu își suprimă speranța că: “poate-ntr-o zi, în curând”. Soția poate că a aflat, poate că nu, dar, dacă lucrurile au evoluat, este oare și vina ei? Unii ar spune că da, alții că nu. Dar și acest lucru face subiectul unei alte discuții. Nu aș arunca cu vina în cineva. Viața, conjunctura, momentul, toate contribuie la apariția unor astfel de întămplări.
Știu sigur, însă, că nu-i chip de fericire într-un triunghi amoros. Sunt firimituri de iubire, totul e un teatru cu decor ieftin de motel, uneori poate chiar ceva mai sclipitor, de hotel cu stele pe clădire. Dar nu poți să vezi cerul înstelat în brațele bărbatului însurat, așa cum nu poate te surprindă răsăritul in îmbrățișarea celei ce nu ți-este soție. Poate că am exagerat puțin, și poate că e posibil să furi frânturi din toate astea, dar nu-i în tihna sufletului, ci în fuga timpului.
Dar este oare iubire? Da, de cele mai multe ori, este iubire. Căci nu-i repeți trupului neplăcerile, nici minții. Iar sufletul s-ar sufoca de n-ar fi un fior de dor prin dânsul. Și apoi, ea este altfel: zâmbește (deși sufletul ei urlă a femeie dornică de iubire casnică), nu-i obosită (mare adevăr, dar nu-i chip de oboseală dacă vrei să fii atractivă mereu), îi ascultă mereu poveștile (ea tânjește să-i audă vocea) și e mereu, dar mereu, aranjată (aici tind să îi dau dreptate, deși, până și ea și-ar dori o noapte de tandrețe petrecută-n pijamale, nu mai vorbesc de o zi de relaxare în haine de casă, făcând împreună nimicuri).
Câteodată el își părăsește nevasta, iar amanta își primenește statutul cu haine albe și cu un inel, martor al noului loc în lume. Poate că iubirea lor a fost puternică și destinul i-a adus în același loc pentru înfăptuirea adevăratei iubiri. Sau poate că schimbarea aceasta este una temporară și pe el îl va surprinde, cândva, o altă privire cu gust de noapte și alte buze îi vor șopti dorințele, în taina unei seri cu parfum de femeie necunoscută.
De cele mai multe ori nu se întâmplă așa, nu-i în firea lui să-și părăsească soția. Noutatea dispare, frenezia iubirii furate începe să-l obosească, încercările ei de a-l determina să părăsească domiciliul conjugal au început să-i creeze dureri de cap și, deși ar mai putea să lungească povestea, el alege să se desprindă. În acele momente, liniștea de acasă îi pare mai dulce ca niciodată. Sau poate că soția a aflat și în urma unor discuții serioase decide că locul lui e lângă ea, paleta motivelor fiind la fel de lungă precum lista lui Moș Crăciun, plecând de la cele ce străbat sufletul, precum momentele frumoase, și până la cele ce țin de bunăstarea buzunarului și a faptului că jumătate de casă nu prea te apără de frig și ploi. Câteodată se poate întâmpla să-și regăsească iubirea pentru cea care i-a promis o viață în doi, până dincolo de hotarele greutăților de orice fel și întru fericire, până în vecinătatea cu “viața de apoi”.
Oricum ar fi, cineva va fi în mod sigur rănit. Nu există alegeri greșite. Dar există responsabilități și repercusiuni ce derivă din acestea. Dacă ești pregătit pentru tot ce va urma, alegerea ta, făcută pentru viața ta, este cea mai bună. Orice decizie iei va afecta cursul existenței tale și, în mod sigur, va influența și alte vieți. Eu nu cred că există decizii perfecte, ele-s ca luna, au mereu o parte nevăzută, totuși, dacă ești pregătit să îți asumi și ceea ce se află dincolo, ai o hotărâre solidă.
Nu știu să judec o astfel de înșelare a încrederii, a promisiunilor făcute pentru o viață. Nu dețin o hartă a lucrurilor permise pentru existența altuia. Așa cum am mai spus, fiecare alege ceea ce este, cine este și ce face în această viață. Tot așa, fiecare își semnează fișa existențială, aici sau prin cele ceruri. Așa cum își așterne povestea, așa o și trăiește.
Monica Liche
www.catchy.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu