E mai, e ploaie, e
radio Chopin. E recunostinta pentru tot ce a fost,
emotie pentru tot ce va fi, rugaciune de iertare pt tot ce n-a fost cum se
cuvine, e nadejde, e credinta, e teama dar e pas facut totusi nebuneste in gol,
de mana, e casa plina de amintiri si totusi goala de atatea
lucruri care nu folosesc la nimic - de cat de putin avem cu adevarat nevoie!- e
durere, e dor si e drag, e iertare si oboseala atator neputinte, e sangele
atator lupte, parfumul atator vise, binecuvantarea atator daruri, amaraciunea
atator greseli si zambetul atator surprize frumoase.... E amintirea atator
dimineti cu arome de cafea si nadejdi, a atator cine pregatite cu iubire, a
atator intoarceri cu imbratisari in prag, a atator impacari si doruri si
iertari, e ecoul atator rasete, atator versuri si atator cantece vechi de
dragoste, e samanta binecuvantata a atator rugaciuni....
Sunt atatea lacrimi si atatea doruri, atata viata si atatea vise, atata prostie si totusi atatea sclipiri , atata risipa si atata zgarcenie, atata bucurie si atata neputinta... Cate incap in patru pereti... Cate incap intr-o viata de om!
Se spune ca niciodata nu iti dai seama cat de multe lucruri sunt cu adevarat intr-o casa pana cand nu te muti...
Si cat de multe sunt inutile...
Asa o fi si cand pleci mai departe...
E mai, e ploaie, e radio Chopin.
Si parca ploaia se aude mai frumos decat oricand atunci cand cade peste capitole inchise, peste locuri in care ti-ai lasat bucati din inima si stii - stii atat de clar- ca n-ai sa le mai vezi niciodata, peste cutii cu nimicuri puse responsabil una peste alta... Doar tu, desi ai muncit ca un nebun atatea zile sa impachetezi, ca un om mare, responsabil ce esti - zambesti... Caci stii clar ca dupa atatea mutari, dupa atat de multe mutari incat ai devenit expert in a impacheta pahare, palarii si carti...atat de multe mutari ca stii exact cate genti iti incap intr-o cutie si cata hartie trebuie pentru un pahar de vin inalt- dupa atat de multe mutari care te-au dat peste cap...de data asta ...zambesti.
Impachetezi cuminte, responsabil, ca un om mare expert in mutari ce esti...impachetezi, zambesti si taci. Caci de data asta singurul lucru pe care il iei cu tine si putin iti pasa daca se ineaca tot camionul cu rochii, nimicuri, bijuterii si carti.... Putin iti pasa daca se pierde felinarul din targul de antichitati , rochia alba din Cuba sau salul din Ecuador, albumul cu Regina, pantofii luati din Monaco sau iia cusuta de mana cu atata iubire... Putin iti pasa!
In prag de nou inceput, in locul unde ploaia va cadea maine in cu totul alt fel, pentru tine cel mai important lucru din bagaj- si e in inima ta, nicaieri altundeva- este.... Iubirea! Doar iubirea! Si atat! In rest se pot pierde toate, duca-se...
E mai, e ploaie, e radio Chopin.
Si asta seara singurul lucru care conteaza cu adevarat, printre zeci de cutii, mai mici, medii sau mari, fragile au ba...in casa asta atat de frumoasa in care dormi pentru ultima oara.... Singurul lucru pe care trebuie neaparat, dar neaparat sa il iei mai departe cu tine, orice ar fi!- si sa il pui in tot ce ai sa faci de acum, ca-s lucruri marete sau fleacuri de zi cu zi... singurul lucru de impachetat cu grija in inima, de scris deasupra cu litere mari " Fragil" si de nelasat nimic sa patrunda pana la el... Singurul lucru cu adevarat important, care nu trebuie, sub nici o forma sa se piarda pe drum e... Iubirea.
Si atat!
Sunt atatea lacrimi si atatea doruri, atata viata si atatea vise, atata prostie si totusi atatea sclipiri , atata risipa si atata zgarcenie, atata bucurie si atata neputinta... Cate incap in patru pereti... Cate incap intr-o viata de om!
Se spune ca niciodata nu iti dai seama cat de multe lucruri sunt cu adevarat intr-o casa pana cand nu te muti...
Si cat de multe sunt inutile...
Asa o fi si cand pleci mai departe...
E mai, e ploaie, e radio Chopin.
Si parca ploaia se aude mai frumos decat oricand atunci cand cade peste capitole inchise, peste locuri in care ti-ai lasat bucati din inima si stii - stii atat de clar- ca n-ai sa le mai vezi niciodata, peste cutii cu nimicuri puse responsabil una peste alta... Doar tu, desi ai muncit ca un nebun atatea zile sa impachetezi, ca un om mare, responsabil ce esti - zambesti... Caci stii clar ca dupa atatea mutari, dupa atat de multe mutari incat ai devenit expert in a impacheta pahare, palarii si carti...atat de multe mutari ca stii exact cate genti iti incap intr-o cutie si cata hartie trebuie pentru un pahar de vin inalt- dupa atat de multe mutari care te-au dat peste cap...de data asta ...zambesti.
Impachetezi cuminte, responsabil, ca un om mare expert in mutari ce esti...impachetezi, zambesti si taci. Caci de data asta singurul lucru pe care il iei cu tine si putin iti pasa daca se ineaca tot camionul cu rochii, nimicuri, bijuterii si carti.... Putin iti pasa daca se pierde felinarul din targul de antichitati , rochia alba din Cuba sau salul din Ecuador, albumul cu Regina, pantofii luati din Monaco sau iia cusuta de mana cu atata iubire... Putin iti pasa!
In prag de nou inceput, in locul unde ploaia va cadea maine in cu totul alt fel, pentru tine cel mai important lucru din bagaj- si e in inima ta, nicaieri altundeva- este.... Iubirea! Doar iubirea! Si atat! In rest se pot pierde toate, duca-se...
E mai, e ploaie, e radio Chopin.
Si asta seara singurul lucru care conteaza cu adevarat, printre zeci de cutii, mai mici, medii sau mari, fragile au ba...in casa asta atat de frumoasa in care dormi pentru ultima oara.... Singurul lucru pe care trebuie neaparat, dar neaparat sa il iei mai departe cu tine, orice ar fi!- si sa il pui in tot ce ai sa faci de acum, ca-s lucruri marete sau fleacuri de zi cu zi... singurul lucru de impachetat cu grija in inima, de scris deasupra cu litere mari " Fragil" si de nelasat nimic sa patrunda pana la el... Singurul lucru cu adevarat important, care nu trebuie, sub nici o forma sa se piarda pe drum e... Iubirea.
Si atat!
www.facebook.com/alexandra.svet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu