Noi doi si o lume noua ce incepe...
Sunt lucuri pe care nu ti le-am spus inca, insa cred ca ma pot
obisnui.
Nu am ce
regreta; viata e atat de frumoasa si te ajuta sa devii o varianta imbunatatita
a ta, pe zi ce trece.
Un alt loc ce ma
asteapta. Noi fete ce doresc sa le cunosc, cuvinte noi si o noua cultura, aripi
de avion si albul norilor, cerul atata de albastru si multa lumina; soare cald
si visuri adevarate suspendate de gene carliontate.
E timpul
schimbarilor si pulseaza atata de adanc in mine fiindca se produce acum. E
bucuria noului si a inceputurilor, a libertatii altfel descoperite, departe de
tot ce cunosc si am cunoscut pana acum la cei 33 de ani ai mei.
Si cum de ai ajuns abia acum aici? ma intreaba constiinta. O
simpla hotarare, renuntare la tot ce ma obisnuisem sa am si sa fiu pana acum,
si aruncare in gol, golul NOU-ului si al schimbarilor, golul ce se cerea umplu
doar de prezenta mea, prezenta mea debarasata de tot ceea ce ma facea sa fiu ce
am fost pana acum
Ce ganduri ai,
ce simti? Ma intreaba timpul.
Sunt doar
hotarari. Scurte. Clare. Adevarate, ce deja au ajuns la capatul Universului si
acum se reintorc concrete la mine. Cu bine, cu bucurii, palpabile. Cu o
tinerete eterna si o exuberanta aparte.
Pot spune doar ca te simti mult mai puternic cand te debarasezi
de tot si iti urmezi calea. Cand nu iti mai pasa de CE ZIC ALTII si faci ce
simte sufletul tau sa faca. Daca vrea sa creeze, sa se apuce de acest lucru.
Daca vrea sa iubeasca, sa o faca. Daca vrea sa plece, sa plece. Daca vrea sa se
indragosteasca, sa isi dea voie, daramandu-si limitarile si barierele.
Cand nu iti mai
e frica DE CE VA FI caci nu stii incotro te duci. Insa stii ca odata cu tine si
primii pasi facuti, se construieste cararea. Atunci totul se lumineaaza, tu
devii mai usor si simti CA POTI MAI MULT. Lucruri la care nici nu ai visat iti
trec prin fata ochilor si iti spun: DE TOATE ASTEA ESTI IN STARE, IN STARE SA
NE CREEZI, SA NE FACI, SA NE DAI VOIE SA FIM IN VIATA TA!
Anotimpul
schimbarilor mi se strecoara prin par odata cu vantul cald al lui martie si cu
mirosul de frezii, cu zumzetul aeroportului si cu tine in priviri si in buricele
degetelor ce scriu frenetic.
Cum e sa fii
surprins? imi mustaceste la ureche curiozitatea.
Ca atunci cand
ceasul ticaie pe masa de pe terasa restaurantului, unde aburul de cafea se
amesteca cu imaginea bujorilor roz, fluturi albi si asteptarea placuta in
mijlocul orasului inca netrezit la noua zi.
Noi doi si o
lume noua ce incepe!
* Un articol de Alexandra Serban
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu