Ce fel de femeie vreau

Acesta este unul dintre cele mai frumoase portrete ale „femeii ideale”. Ceea ce este deosebit in legatura cu acest portret este ca, desi este vorba despre un „ideal”, din aceste cuvinte reiese posibilitatea ca aceasta femeie chiar sa existe. EA EXISTA, pentru ca el exista.

Iar la sfarsit, dupa ce vei citi aceasta insiruire de calitati extraordinare si in acelasi timp firesti, vei vedea, ai sa ramai cu aceasta senzatie… Simplul gest de a schimba genul personajului principal, il creeaza pe „barbatul ideal”. Nu e oare adevarat ca ne dorim cu toii, astfel de PARTENERI in vietile noastre?

Aceste cuvinte ii apartin lui Robert F. James si au fost publicate initial, de catre Elephant Journal.

Ce fel de femeie vreau

Da, vreau o femeie care sa debordeze de senzualitate. Vreau o femeie care sa fie pasiunea mea, focul meu, sexul meu. Vreau ca ea sa ma provoace in dormitor si vreau sa se provoace si pe ea insasi. Vreau unghii-pe-spate, dinti-pe-buzele-mele, sa-avem-amandoi-orgasm si experiente-sexuale-extraordinare. Dar te rog, nu te opri aici.

Pentru ca in acelasi timp vreau o femeie care este fina si care stie sa imi sarute gatul si sa ma seduca… sa se indragosteasca de mine si sa ma iubeasca usor. Vreau o femeie care sa stie cat de vulnerabil sunt cand ma gandesc la corpul ei, la felul cum i se misca sanii, la mirosul pielii ei si care stie ca dragostea si nu dorinta, este cea care ma face sa simt asa.

Vreau o femeie care sa stie ca sunt un cavaler in armura lui stralucitoare, pentru ea. Si o femeie care se abandoneaza in imbratisarea mea, asa cum si eu ma abandonez in a ei. Vreau ca ea sa imi accepte slabiciunea si defectele, asa cum imi iubeste convingerile si concentrarea.

Vreau o femeie care creste si care se lupta sa evolueze. Si o femeie care ma inspira pe mine sa fac acelasi lucru. Vreau o partenera in aceasta crestere, fiecare admirandu-l pe celalalt si complimentandu-l pentru fiecare succes.

Vreau o femeie care poate sa stea alaturi de mine cu fermitate, la fel cum sta in tacere.

Vreau o femeie care sa imi fie partenera.

Vreau o femeie care ar trece cu mine prin greutatile lumii acesteia, o femei care m-ar putea strange in brate si ar spune „Este O.K. Sunt cu tine”. Si daca nu face acest lucru, atunci imi doresc o femeie care sa fie O.K. atunci cand o ajut eu sa se ridice, sa se scuture si care imi va putea returna favoarea atunci cand eu voi fi cazut.

Vreau o femeie care sa vada in mine potentialul de a deveni un barbat de exceptie, dar care intelege ca sunt de iubit si asa cum sunt chiar in acest moment.

Vreau o femeie care isi seteaza provocari in fiecare zi si care ma provoaca si pe mine, sa fac acelasi lucru alaturi de ea.

Vreau o femeie care sa ma impinga si care sa vrea sa o imping si eu.

Imi doresc o femeie care, atunci cand se trezeste dimineara, imi este alaturi dar care in acelasi timp, isi va urma cursul propriu, ma va saruta pe obraz si imi va da drumul, pentru ca vrea timp pentru ea insasi. Si vreau o femeie care sa stie ca si eu am nevoie de timpul meu uneori.

Vreau o femeie care sa poata sa inteleaga atunci cand am o zi mai lenesa si cand nu am nicio motivatie.

Vreau pe cineva care ar sta cu mine la o cafea. Care m-ar lasa sa ii pregatesc cina. Care m-ar surprinde pregatindu-mi si ea mie cina. Si cand niciunul dintre noi nu ar avea destul de multa energie pentru a face surprize, atunci am iesi impreuna la o pizza.

Vreau o femeie care rade. Si o femeie care ma face sa rad.

Vreau o femeie careia sa nu ii fie frica sa planga. O femeie care ar impartasi cu mine gandurile ei: cele negre si cele care o sperie, cele triste, cele care o fac sa se simta nedorita.

Vreau o femeie care sa ma intrebe la ce ma gandesc si care in mod sincer vrea sa stie ce am pe inima. Si care sa ma ajute sa imi exprim sentimentele si gandurile.

Vreau o femeie pe care sa o pot asculta.

Vreau o femeie care sa mearga pe calea ei si care sa ma lase si pe mine sa merg pe a mea. Dar care sa stie cand este momentul sa ma ia de mana si sa mergem impreuna.

Vreau o femeie care sa fie in conexiune cu ea insasi.

Vreau o femeie care, atunci cand ma simt pierdut, sa imi lumineze drumul spre „casa”. Si o femeie care sa aiba incredere ca voi vedea acea lumina.

Vreau o femeie care sa stie ca voi face acelasi lucru pentru ea si ca ii voi tine acea lumina de lanterna. Si vreau ca ea sa aiba incredere in mine, ca voi fi aici la fel cum ea a fost pentru mine.

Vreau o femeie care mi-ar pune cu iubire degetul peste buze si mi-ar spune: „Shhh, te aud. Nu trebuie sa mai spui nimic”.

Vreau o femeie care sa ma vada ca fiind locul ei sigur si care sa ma lase sa o inund cu iubire, afectiune si atentie. Si vreau sa fiu inundat la randul meu.

Si chiar daca ar fi indoieli, vreau o femeie care ar da voce acestor ezitari fara sa stea de doua ori pe ganduri.

Chiar daca sunt indoieli, vreau o femeie care le-ar da voce si care mi-ar da voie sa le exprim si eu pe ale mele si care ar permite ca impreuna sa trecem peste acestea.

Vreau o femeie cu care sa merg la o prima intalnire care s-ar prelungi pentru toata viata.

Vreau o femeie care se uita la mine si vede barbatul pe care il doreste. O femeie pe care o pot revendica si care ma poate revendica.

Si cine sunt eu? Eu sunt un barbat care stie ca merita toate acestea si chiar mai mult. Sunt complex si complicat si imperfect si uman si perfect cu toate imperfectiunile mele. Sunt o piatra, dar in acelasi timp vulnerabil. Fac greseli, dar incerc sa le repar. Iar atunci cand ii stau alaturi si o tin de mana si ma uit in ochii ei, ea ma va recunoaste.

Este periculos sa ai un astfel de barbat in viata. Dar cred ca e un risc mai mare sa nu ai. Si ea stie acest lucru.

Imi doresc o astfel de femeie.

www.garbo.ro

Facem oare alegeri potrivite?

 

Uneori se intampla sa realizam ca suntem in niste situatii pe care nu ni le-am dorit, insa pe care noi le-am ales si stim asta

Vorbele batranesti spun „Gandeste-te de doua ori inainte sa alegi” numai ca acum marketingul ne fura cu imagini si vorbe frumoase, pe care chiar oamenii le-au insusit, fie de la televizor, fie de la locul de munca sau traininguri. Sau pur si simplu din comunicarea cu amicii, iar unii au o acuitate perfecta in a se adapta la situatii.

Pana la urma este o manipulare, dar intr-un mod profesionist si pare viabil orice.

De aceea, ne dam seama acasa ca si rochia pe care ne-am ales-o nu e ca din reclama, nici partenerul care s-a prezentat manager nu e tocmai asa cum s-a prezentat initial.

Unii traineri pot privi chiar si casatoria ca pe o afacere. In sensul ca fiecare si-ar alege un partener cu potential mai bun, ca are motive si interese pe care le considera comune si mai ales in zilele de azi cand supravietuirea si nivelul de trai trebuie sa il faci, sa il creezi dar sa ai si cu cine.

Dar aici sunt micile capcane. Ca la inceputul unei relatii totul e frumos si pare ca e perechea pe care ti-ai dorit-o, dar parca ai schimba ceva la el si daca e, va fi in timp.

Daca se porneste asa, nu e deloc un inceput bun. Femeia incepe sa investeasca timp si energie sa isi multumeasca partenerul si chiar sa il si schimbe. Insa e un paradox pentru ca el asa ni s-a prezentat noua la inceput asa cum am fi vrut si noi. Aceasta a fost arma lui de cucerire, dar nu mai e mult pana la un razboi.

De aceea, alegerile trebuie facute cu maturitate si chiar daca el nu poate fi provocat la discutii serioase deja din clipa aceea trebuie sa iti dai seama ca va fi ca acea rochie din mall pe care ai luat-o din cauza reclamei si nu doar ca ti s-ar potrivi neaparat.

* de Anca Vrinceanu

www.garbo.ro

Anatomia dragostei: Care este cea mai importanta parte a corpului uman?

  

Dragostea inseamna sa fii lumina celorlalti, dar sa fii si umarul. Umarul pe care cei iubiti se sprijina atunci cand plang...

Dragostea inseamna sa fii lumina celorlalti, dar sa fii si umarul. Umarul pe care cei iubiti se sprijina atunci cand plang... Cititi o frumoasa povestire care circula pe internet si care va va face sa va opriti pret de o secunda si sa va ganditi la ce inseamna dragostea cu adevarat.

Care este cea mai importanta parte a corpului?

Mama mea obisnuia sa ma intrebe care este cea mai importanta parte a corpului uman.

De-a lungul anilor, am incercat sa dau un raspuns care sa contina ceea ce credeam eu ca este corect. Cand eram mai mic, credeam ca sunetul este foarte important pentru noi, oamenii, asa ca am spus: “Urechile mele, mami.”

Ea a spus: “Nu”. Sunt multi oameni care nu aud… Insa tu mai gandeste-te la intrebarea mea si, in curand, o sa te intreb din nou.”

Au trecut mai multi ani inainte ca mama sa ma intrebe din nou. De cand am incercat prima oara sa ofer un raspuns, m-am tot gandit care ar fi raspunsul corect. Asa ca de data aceasta i-am spus: “Mami, vederea este foarte importanta pentru toata lumea asa ca ochii trebuie sa fie cea mai importanta parte a corpului nostru.”

Ea s-a uitat la mine si mi-a spus: “Inveti repede, fiul meu, insa raspunsul tau nu este corect. Sunt atat de multi oameni care sunt orbi…”

Pus iarasi in incurcatura, am continuat sa-mi imbogatesc cunoasterea. Peste ani, mama m-a mai intrebat de vreo cateva ori si intotdeauna raspunsul ei a fost: “Nu. Insa devii din ce in ce mai inteligent cu fiecare an care trece, copilul meu.”

Insa anul trecut a murit bunicul meu… Toata lumea era indurerata. Toata lumea plangea. Chiar si tatal meu a plans. Imi amintesc acest lucru in mod special fiindca a fost a doua oara cand l-am vazut plangand.

Cand a fost randul nostru sa ne luam “la revedere” pentru ultima oara de la bunicul, mama s-a uitat la mine. “Stii totusi care este cea mai importanta parte a corpului, dragul meu?”, m-a intrebat ea.

Am fost socat ca m-a intrebat acest lucru chiar atunci. Intotdeauna am crezut ca era un joc intre mine si ea. A vazut confuzia de pe fata mea si mi-a spus: “Aceasta intrebare este foarte importanta. Arata ca ai facut parte cu adevarat din vietile noastre. La orice raspuns pe care mi l-ai dat, ti-am spus ca este gresit si ti-am exemplificat de ce. Insa astazi este ziua in care trebuie sa inveti aceasta lectie importanta.”

S-a uitat la mine asa cum numai o mama poate. Am vazut ca ochii ei s-au umplut de lacrimi. Ea a spus: “Dragul meu, cea mai importanta parte a corpului este umarul.”

“Fiindca ne sustine capul?”, am intrebat.

Ea a raspuns: “Nu, fiindca poate sustine capul unui prieten sau al celor dragi atunci cand plang. Toata lumea are nevoie de un umar pe care sa planga la un moment dat in viata, dragul meu. Sper doar ca tu sa ai suficienta dragoste si suficienti prieteni incat sa ai intotdeauna un umar pe care sa plangi atunci cand ai nevoie.”

Atunci si acolo am stiut ca cea mai importanta parte a corpului uman nu este una egoista.
Este sensibila la durerea altora.

Autor: Anonim

www.garbo.ro

Cu tine, la bine si la greu!

S-a intamplat ceva cu noi… Teama de suferinta din fiecare ne face sa fugim de oameni atunci cand ei sunt vulnerabili. Ne face sa fugim de noi insine. Teama de suferinta ne face sa recunoastem doar fericirea ca o emotie valida pe acest Pamant.

   
“Dar sa ne dezvoltam inteligenta emotionala, sa fim constienti de emotiile variate, ale noastre si ale celor din jur este acea lectie de viata pe care nu o primim, dar care ar fi esentiala. <<Hai, nu fi asa emotional/a>>, implica faptul ca in mod normal nu am fi asa. Dar noi avem reactii emotionale pe parcursul fiecarei zile. Emotiile noastre nu ne coplesesc adesea, dar ne afecteaza mereu – ne coloreaza perceptiile si opiniile despre noi insine sau despre lumea noastra. (- David Cain, autorul blogului Rapture.)

Pentru ca suntem cufundati in emotiile noastre, acest lucru ne influenteaza fiecare moment al vietii si, din pacate… avem tendinta de a vorbi despre emotii doar cand sunt exceptional de puternice.

Cand suntem copii invatam ca doar daca suntem “buni”, “cuminti”, “linistiti”, meritam iubire si asta ne face sa ne ingropam fricile, sa ne ingropam durerea si dezorientarea, pentru ca trebuie sa pozam mereu in altceva decat ceea ce suntem, ca sa nu ii suparam pe cei de la care asteptam iubirea neconditionata.

Sigur, ar fi intr-adevar superb daca am reusi sa fim tot timpul “perfecti”, tot timpul la un nivel de vibratie pozitiva inalt, daca am putea sa emanam tot timpul magnetica incredere de sine. Dar, din pacate, adevarul este altul: acela ca viata noastra interioara este populata de o sumedenie de trairi si de emotii fara nume, fara identitate. Emotii pe care le strangulam si le inabusim, pe care vrem sa nu le vedem si sa nu le stim, pentru ca ne sperie si pe noi, dar si pe cei din jur.

Ele ies uneori la iveala, sub forma de atacuri de panica, de reprosuri, de furie si in cazuri extreme, sub forma de boli… Erup precum vulcanii, semnaland rani adanci. Si nici macar atunci nu vrem sa le luam in seama. Nu vrem sa ne luam in seama ranile deschise care se afla in noi si ne fac sa fim vulnerabili si confuzi.

Si pe tot parcursul vietii, rareori se intampla sa fim cu adevarat acceptati exact asa cum suntem: veseli sau tristi.

·         “Primul moment in care spui ca vrei sa fugi de ceea ce simti acum, este de fapt momentul cand, in esenta iti spui: <<Am sa fiu cu mine numai cand ma simt bine>>. Dar ce ar fi daca as fi complet prezent/a cu mine chiar si daca ma simt total mizerabil. Asta iti doreai de la parintii tai. Ceea ce iti doreai de la parintii tai era dragostea lor neconditionata. Dar ceea ce primim noi de la ei este: <<Nu te vom iubi decat daca te simti bine>>. Cati dintre voi ati avut, cu onestitate, parinti care v-au iubit chiar si cand simteati emotii negative? Majoritatea dintre noi am fost condamnati pentru emotiile negative. Cum ar fi, daca pentru prima data in viata ta, vei fi prima persoana care e cu tine, indiferent de situatie?” – Teal Swan

Chiar si cand nu este evident, emotiile sunt forta din spatele a tot ceea ce facem. Sunt singurul motiv pentru care experientele noastre conteaza, pana la urma. Sunt lentila prin care noi interpretam lumea. De aceea este important sa stai cu emotiile tale. Sa le recunosti si sa nu le judeci. Fii cu tine!

Cand putem sa ne identificam cea mai proeminenta emotie pe care o simtim chiar acum, este mai putin probabil ca noi sa proiectam caracteristicile emotiei asupra situatiei in sine, sau asupra lumii, in general. Daca simti agitatie, si nu esti neaparat constienta/ de acest fapt, oamenii din jurul tau ar putea sa iti para mai insensibili si apatici decat de obicei. Dar, cu cat reflectezi mai mult asupra acestor stari prin care treci, cu atat mai mult inveti despre emotii, ajungi sa le integrezi si mai ales, ajungi sa te iubesti pe tine exact asa cum esti, in orice moment al vietii, lasand lumina sa iti patrunda in suflet si, aducand in mod firesc in lumea ta, mai multa fericire, mai mult zambet.

Si, la fel de important ar fi ca toti sa invatam ca acel crestinesc "cu tine la bine si la rau”, este de departe, cel mai frumos dar pe care il putem face atat noua, cat si oamenilor pe care ii iubim. Este darul acceptarii, prezentei, blandetii si al intelegerii… Seminte ale unei lumi mai pline de iubire.

www.garbo.ro