"Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise
Dumnezeu.
- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce intrebari ai
vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu
mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc
sa creasca...., iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea
pentru a face bani......iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata
sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel
nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri
niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.
Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de
viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa
deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc... si ca dureaza mai
multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este
acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa
invete ca exista oameni care ii iubesc, dar pur si simplu inca nu stiu sa-si
exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si
ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe
ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.
- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar
mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie? Dumnezeu m-a privit zambind si a
spus:
- Doar faptul ca sunt aici, INTOTDEAUNA".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu