Unu plus unu, impartit la doi

 

Nu o sa va intreb care este rezultatul operatiei aritmetice din titlu. Insa daca veti dori sa faceti calculul, extrem de simplu de altfel, veti constata ca rezultatul este 1. Daca transferam aceasta operatie pe taramul relatiei de cuplu, am putea concluziona: atunci cand e vorba de 2, lucrurile pleaca intotdeauna de la 1. De la modul in care fiecare din cei doi se implica in relatie, daruieste sau isi retrage afectiunea, isi asuma responsabilitatea pentru propriile rani sau zone oarbe, pentru propriile emotii si sentimente.

Insa de cele mai multe ori, in drumul de la 1 la 2 si apoi inapoi la 1, ratacim in acelasi labirint uneori intunecat insa cateodata irezistibil de frumos, al convietuirii si al comunicarii in cuplu. Un domeniu profund si intortocheat, in care devin esentiale principii precum trasarea granitelor, delimitarea spatiului personal si intimitatea, echilibrul intre a da si a primi si multe multe altele.

Tocmai de aceea m-am gandit sa va ofer in cele ce urmeaza, din dorinta de a impartasi si nu de a da lectii cuiva, patru principii pe care le consider linii de ghidare esentiale in incercarea de a imbunatati comunicarea si calitatea relatiei de cuplu, in general:

·         A spune ceea ce iti doresti, din punct de vedere emotional si a nu presupune ca celalalt trebuie sa stie deja, in numele iubirii, dorintele tale ascunse si neimpartasite.

A spune: “Ar fi trebuit sa stii ca imi doresc asta!” poate fi uneori o acuzatie nedreapta la adresa celui de langa noi. De cele mai multe ori, nu avem niciun indiciu asupra a ceea ce simte si isi doreste cu adevarat cel de langa noi, asa ca a exprima clar ceea ce ne dorim pare a fi necesar. De multe ori ne bazam in relatiile noastre pe supozitii, presupuneri si exagerari, aflate departe de adevar, a ceea ce credem noi despre procesul interior al celuilalt.

Ce ne facem insa atunci cand nu avem maturitatea de a sti ce ne face bine si ce nu, ce ne dorim si ce nu, ce nevoi avem cu adevarat? Poate ca atunci e momentul sa facem liniste in jur, sa ne acordam noua insine spatiul de care avem nevoie pentru autoclarificare si sa nu mai punem pe umerii partenerului nostru indeplinire unor nevoi la care nici macar noi nu stim cum sa ne raportam.

·         A nu lua personal discutiile generale in care partenerul isi expune neimplinirile emotionale.

Acest scenariu se intampla,de obicei, cand femeia ii expune barbatului, cu o voce plangacioasa, semn ca vrea sa fie alintata, nemultumirile ei de peste zi: cat de mult a suparat-o seful, cat de putin se intelege cu colega de birou si cat de nesuferit a fost acel adolescent care a calcat-o pe picior in metrou. Ceea ce intelege barbatul, de cele mai multe ori poate fi ceva de genul: “ti-am zis sa imi gasesti si mie serviciu in alta parte, ca nu mai suport sa mai lucrez aici si ti-am mai zis sa-mi iei si mie masina ca sa nu mai trebuiasca sa merg cu metroul!!!”

Pentru ca unul spune ceva iar celalalt intelege altceva, se poate ajunge la scenarii dureroase si de multe ori inutile. Ar fi util sa ne intrebam: ce proces s-a intamplat intre ceea ce am spus eu si ceea ce a auzit celalalt si ce a intervenit pe parcurs, in procesul comunicarii? In cazul de fata, oare este vorba despre un sentiment de vinovatie, provenit din convingerea ca nu facem suficient de mult pentru celalalt?

·         Stabilirea clara a granitelor.

Din punctul meu de vedere, este cel mai dificil lucru de facut in cuplu. Orice cuplu care traieste zi dupa zi impreuna este susceptibil de a ajunge in stadiul in care este imposibil de recunoscut pana unde se intind problemele interioare ale unuia si incep problemele celuilalt. De cele mai multe ori, este cumplit de greu sa facem distinctia, atunci cand primim de la partener un repros de genul “Nu ma iubesti suficient!” intre contributia noastra personala la acea stare de fapt (poate nu am dat suficient, poate nu i-am acordat suficienta atentie, poate nu am reusit sa-i transmit iubirea mea, poate, poate…) si ceea ce apartine exclusiv partenerului nostru (copilul ranit din interior, care se simte neiubit si pentru ca nu isi poate asuma durerea de a se simti neiubit, o proiecteaza asupra persoanei celei mai apropiate).

Cred ca delimitarea sanatoasa trebuie facuta intr-un mod care sa spuna: “Suntem doua persoane mature, cu rani, dorinte si nevoi personale. Ne putem sprijini reciproc, atat timp cat nu-mi pui in carca rani si nevoi care nu sunt ale mele.” Insa aceasta delimitare de partener nu se poate intampla decat dupa ce facem delimitarea, asumarea si continerea propriilor rani si nevoi. Este cel mai dureros lucru pe care il putem face, dar este acel lucru fara de care nu putem avea o relatie sanatoasa, matura si responsabila cu niciun partener de pe acest pamant.

·         A intelege si a simti natura fundamentala a celor doua energii: cea feminina si cea masculina.

Cred ca multe din neintelegerile in cuplu provin de la o asimilare precara a celor doua principii. In viziunea mea, femeia este energie in stare pura, care se poate transforma, in orice moment, in functie de stare, conditii exterioare si interioare, atat in ura, razbunare, suferinta, durere cat si in iubire, bunatate, acceptare, implinire. Tocmai pentru ca energia feminina poate fi atat de devastatoare prin intensitatea ei, are foarte mare nevoie de limite ferme si de continere adecvata din partea energiei masculine. Ca un vas in care se aduna apa, masculinul are rolul de a incadra, dirija si restructura energia feminina curgatoare si flexibila. Vasul trebuie sa fie suficient de ferm incat apa sa ii ia forma, iar apa trebuie sa stie se muleze dupa forma vasului.

In acelasi timp, energia feminina trebuie sa-si tempereze forta distructiva atunci cand energia masculina isi doreste sa-si implineasca scopul, acela de o invalui cu protectia sa. Problemele apar cand apa vrea sa sparga vasul pentru ca nu se simte in siguranta in interiorul lui sau vasul constrange prea mult apa, in incercarea de a-i oferi cu orice pret o forma.

Asadar, dragele mele, pentru a permite masculinului sa fie masculin, avem nevoie sa ne asumam propria feminitate, natura curgatoare, armonioasa, diafana. Si dragii mei, pentru a permite femininului sa fie feminin, e nevoie de asumarea propriei masculinitati, a principiului ferm, stabil, continator si invaluitor. Par cuvinte mari, insa sunt convinsa ca, in adancul sufletului stim cu totii despre ce este vorba.

http://www.damaideparte.ro/

 

Reconstructia relatiei de cuplu

In vederea acestei reconstructii, trebuie sa trecem prin patru etape: in primul rand, sa intelegem de ce am fost inselate, sa facem niste schimbari in relatia de cuplu (renegocierea relatiei), sa invatam sa iertam cu adevarat, sa ne recapatam increderea in celalalt.

Increderea... Ea este unul dintre ingredientele esentiale intr-o relatie. Putem fi compatibili in pat, putem avea aceleasi teluri, vise si dorinte, “Dar fara incredere, toate acestea inseamna nimic”. Multi dintre noi gandim si simtim astfel.

Uneori viata ne supune la mari incercari peste care unii trecem, altii renuntam, devenim adesea mai puternici, mai intelepti. Sunt experiente de viata din care unii invatam, altii facem compromisuri sau alegem cum vrem sa fie viata noastra. In cazul unora, increderea acordata altor persoane nu este un lucru greu de realizat. Adesea increderea este perceputa ca o investitie in celalalt.

Fiecare mariaj are momentele sale de vulnerabilitate, mai ales în trecerea de la o etapa de dezvoltare la alta cand asa cunoscuta ordine de zi sufera rasturnari. Sunt asa numitele tranzitii, de exemplu tranzitia de la etapa cuplului necasatorit la cea de cuplu casatorit, sau tranzitia de la cuplul casatorit fara copii, la cuplul cu copii mici.

Alte tranzitii care vulnerabilizeaza cuplul marital pot fi: instrainarea unuia de celalat, infidelitatea partenerului, intrarea copiilor la scoala, adolescenta, plecarea copiilor de acasa sau cuibul gol, pensionarea. Dupa cum se vede, din momentul în care apar copiii, cei doi parteneri mai au un nou rol care le capaciteaza o mare parte din resurse si concureaza cu cel de sot/sotie, rolul de parinte. Efortul de permanenta împrospatare si întarire a vietii maritale este concurat de rolurile parentale care ofera multe bucurii si chiar tentatia de a investi exclusiv în ele. Si, astfel, se ajunge în situatia în care cei doi devin parinti si uita sau cred ca nu mai au timp pentru a fi sot si sotie.

In fiecare dintre tranzitiile sus mentionate cuplul este solicitat mai mult decât de obicei iar daca relatia dintre cei doi nu este tocmai solida, cu un puternic filon de respect, încredere si intimitate, exact atunci creste probabilitatea aparitiei unei aventuri extraconjugale (atentie, nu este obligatoriu la toate cuplurile, dar este probabil), sau creste frecventa conflictelor maritale dintr-o mare varietate de motive, toate fiind un pretext de a descarca tensiunea depasirii tranzitiei.

In cazul instrainarii in cuplu…a infidelitatii…

Dupa socul initial, oricat de puternic ar fi, vine un moment in care trebuie sa luam o decizie – ramanem impreuna sau ne despartim. Exista destul de putine persoane care ar putea trece mai mult sau mai putin usor peste tradare. Majoritatea nici nu iau in considerare varianta de a ramane impreuna. Insa, daca stam bine sa ne gandim, alegerea de a-i mai acorda o sansa cere mult curaj si o frantura de incredere ramasa ascunsa in adancurile inimii.

Este important adesea sa ne concentram atentia asupra manierei alese de recuperare si permanenta regenerare a ceea ce inseamna pentru noi relatie de cuplu: barbat- femeie, sot- sotie. Cand simtim ca increderea ne-a fost inselata si totusi luam hotararea de a mai acorda o noua sansa relatiei de cuplu, principalul motor poate fi iubirea fata de partener, ideea de familie unita, ideea ca este important pentru copil sa aiba si mama si tata.

Inainte de a lua o decizie, se impune sa raspundem cu sinceritate la cateva intrebari:
- Are relatia aceasta un viitor?
- De fapt, vreau sa am un viitor alaturi de un om care m-a inselat?
- Mai pot avea vreodata incredere in omul acesta?...
- Este aceasta o decizie corecta pentru mine?

Daca am hotarat ca avem destule motive pentru a ramane impreuna, daca credem ca este posibil sa ne recastige din nou dragostea si increderea, atunci este de preferat sa incepem sa lucram la reconstructia relatiei. Este importanta aceasta etapa!

Daca alegem sa uitam si sa mergem inainte, adesea poate fi o solutie usoara de moment, dar cu un rateu pe termen lung. Cu timpul ajungem sa realizam ca nu este suficient doar sa uitam si sa ne ambitionam sa mergem mai departe.

In vederea acestei reconstructii, trebuie sa trecem prin patru etape, dupa cum au constatat psihologii: in primul rand, sa intelegem de ce am fost inselate, sa facem niste schimbari in relatia de cuplu (renegocierea relatiei), sa invatam sa iertam cu adevarat si, in fine, sa ne recapatam increderea in celalalt. Ultimii doi pasi se pot dovedi a fi unii dificili pentru multi dintre noi!

Daca nu incercam sa aflam care au fost motivele gestului sau de tradare, ne sabotam pe termen lung si adesea nu avem nici un fel de sansa in a ne reconstrui relatia. “De pilda, unii barbati casatoriti isi insala soatele din cauza ca ele nu mai au timp de ei – au dus in spinare o gospodarie, au de ingrijit copii, si atunci, omul se simte singur si abandonat si cauta consolare in alta parte”. Stiu, suna ca o scuza ieftina, dar poate fi un punct de plecare in a afla niste raspunsuri satisfacatoare la chinuitoarea intrebare: DE CE?

Odata aflat raspunsul la “de ce”-uri, este timpul pentru schimbare. Ceea ce v-a adus in punctual despartirii, inca poate sa va readuca in acelasi punct undeva candva.

Desigur ca schimbarile serioase intr-o relatie nu se pot face peste noapte, insa, daca intelegem ce anume nu merge, vom fi in stare sa operam niste schimbari. Daca aventura amoroasa s-a intamplat din cauza unor presiuni externe, precum lipsa banilor, oboseala si stresul, este utila o schimbare a stilului de viata. Daca totul s-a petrecut din cauza ca nu mai petrecem prea mult impreuna (acel timp de calitate petrecut impreuna ca barbat si femeie), readucem pe prim plan interesele comune, hobby-uri, activitati in care san e implicam deopotriva. Reaprinderea sentimentului de placere de a fi unul in preajma celuilalt!

De asemenea este posibil ca, imediat dupa aflarea vestii infidelitatii., sa crezi ca nu vei mai fi niciodata in stare sa il ierti sau sa isi faca loc in suflet un sarpe al carui mesaj este ca, daca il ierti, el/ea se va simti indreptatit/a sa calce stramb inca o data si inca o data… la nesfarsit. Este oare tradarea este ca un drog – cand i-ai prins gustul, esti tentat sa repeti greseala la nesfarsit? Totusi, daca vom continua sa il acuzam si sa il pedepsim zi de zi, intr-un traziu, i se va acri si va pleca. Gandirea pozitiva este cea mai eficienta metoda de a ierta.

Vom putea trece peste acest moment daca luam in considerare partile bune ale relatiei noastre, daca suntem sincere cu voi insine si recunoastem ca am jucat si noi un rol, oricat de neinsemnat ar fi, in toata afacerea asta. Constientizand acest lucru, putem indrepta lucrurile, putem face mai mult din ceea ce tine de noi in acea relatie. Astfel cand viata ne-ar readuce intr-un acelasi punct, decizia ar fi una mai simplu de luat, vom fi mai impacate/te ca am facut mai tot din ceea ce tinea de noi ca acea relatie sa continue. Este important sa ne mentinem acel respect si stima de sine pentru a fi mai puternici, mai prezenti in conteztul vietii noastre personale si de cuplu.

Recastigarea increderii este un pas facut cu incetinitorul. Este firesc o perioada sa fim gelosi/ase, sa urmarim fiecare miscare a partenerului, sa nu ne mai multumeasca raspunsul “Am fost la o bere cu prietenii, dupa serviciu, de aia am intarziat putin!”. Chiar daca el se jura cu cerul si cu pamantul ca este cuminte si ca nu va mai calca stramb toata viata, ne va fi destul de greu sa-l credem o buna perioada de timp. Si asta pentru ca increderea nu se recastiga dintr-o data. Este nevoie de efort din partea ambelor parti. Si el/ea trebuie incurajat din cand in cand. Este util sa ii aratam cat suntem de multumite atunci cand vine acasa la ora stabilita sau cand ne da telefoane peste zi. Abia cand impreuna va veti simti bine si veti scapa de sentimentul de vinovatie, puteti spune cu mana pe inima ca relatia merge, din nou, pe fagasul normal. Pana atunci este o lupta intre amintirea tradarii si dorinta de a avea din nou incredere ca totul este bine si ca aveti un viitor impreuna!

Se spune ca odata ce ai cladit ceva si l-ai distrus, chiar daca il reconstruiesti, acel lucru nu va mai fi ca inainte. Depinde de noi si de cel de langa, adica de partener, daca mai exista un viitor impreuna. Este de preferat sa nu ne agatam de nevoia ca lucrurile sa fie ca inainte. Adesea tocmai acel inainte te-a adus, v-a adus in acest impas!

Reconstructia unei relatii si recastigarea increderii se poate dovedi a fi un drum dificil, greoi pe care daca alegem sa pornim este bines a ne inarmam cu rabdare, inteleciune, sinceritate, iubire de sine si de celalalt! Este un drum mai scurt pentru unii, mai lung pentru altii. Important este sa stim ca putem alege sa nu fim singuri pe acest drum, ca exista oameni ca mine, ca tine care iti pot veni un ajutor: consilierul marital sau de cuplu.

Institut: www.terapiam.ro

Sursa: Psiholife.ro

http://www.garbo.ro/articol/Psihologie/7208/Reconstructia-relatiei-de-cuplu.html

 

Am un secret... ti-l spun sau nu, iubire !?

Daca la inceputul unei relatii simtim nevoia sa spunem adevarul ca o dovada de sinceritate si deschidere fata de partenerul nostru, odata cu trecerea timpului, lucrurile se mai schimba. Este bine sau nu sa avem secrete?

Este bine sau nu sa avem secrete?

Este important ca atunci cand intram intr-o relatie sa se intample acest lucru pentru ca toate aceste mici dezvaluiri inseamna intimitate intensa, cunoasterea celuilalt si… fascinatie.
Transparenta este o dovada de dragoste, si de aceea multi cred ca in spatiul lor intim pot sa impartaseasca orice. Oamenii se tem de singuratate si simt nevoia sa isi exprime gandurile si sentimentele, chiar daca ele sunt negative uneori si de aceea isi spun secretele. Ei cred ca astfel isi vor anula sentimentul de singuratate dar de vinovatie, si cred ca o fac din sinceritate fata celalalt.
Multi oameni cred ca atunci cand iubesti, nu trebuie sa ai niciun secret. Da, este bine ca in relatia de cuplu sa lasam jos masca pe care o purtam in societate si sa fim cat mai naturali, sa ne impartasim dorintele, placerile, angoasele etc., dar uneori este bine sa pastram anumite aspecte si pentru noi pentru a nu-l supara pe celalalt, sau a-l jigni, de anu crea tensiuni degeaba. Totul face parte din relatie, o relatie sanatoasa si normala.

Cand e bine sa spunem?

Psihologii spun ca avem capacitatea de a ne refula gandurile negative, experientele traumatizante etc., deci de a le trece prin filtrul inconstientului in “umbra”. Asa cum putem sa ne directionam aceste ganduri in umbra, asa putem sa invatam sa pastram si secrete. Inainte de a spune un secret persoanei iubite, trebuie sa o trecem prin filtrul nostru. Trebuie sa ne gandim ce efect ar putea avea asupra relatiei in care ne aflam. Nu are rost sa impartasim secrete care nu ne vor afecta pe termen lung sau imediat, dar care pot provoca neplaceri. Inainte de a te pregati sa-i spui un secret, raspunde, pentru tine, la urmatoarele intrebari: daca ii spun, risc sa daunez cuplului? Daca ii spun, o fac ca sa scap de povara? Daca ii spun, inseamna ca sunt egoist/ sau chiar sadic/a? Ar prefera ea/el sa nu stie ce doresc sa ii spun? Daca raspunsul la aceste intrebari este “DA”, atunci ar fi bine sa te abtii de la marturisiri.

Secretele pot avea un impact major asupra unei relatii, deci trebuie ales si modul in care sunt impartasite. Exista secrete care atunci cand sunt rostite, nu numai ca nu il consoleaza pe cel care marturiseste, dar il impovareaza si pe celalalt cu o greutate pe care putin stiu sa o gestioneze. In aceste cazuri, recomandat ar fi ca persoana care are un secret, sa apeleze la terapie. Aici ne referim la persoanele care sunt victime ale unor abuzuri, violuri etc. Prin terapie aceste secrete sunt digerate, asimilate, reconstituite, iar impartasirea lor cu partenerul de cuplu se poate transforma intr-o dovada de incredere, intimitate care ii leaga pe cei doi, si nu o povara toxica.

Trebuie sa ne amintim mereu ca intr-o relatie sanatoasa, unde empatia, increderea reciproca si comunicarea sunt bune, nu exista rost de secrete. Atunci cand sunt secrete, trebuie sa ne amintim ca orice om greseste, si ca trebuie sa fim iertatori si sa il intelegem pe celalalt.

Secretul relatiei extraconjugale

Atunci cand ne confruntam cu o relatie extraconjugala si fara implicare afectiva care ar putea ameninta cuplul, nu e tocmai indicat sa dezvaluim secretul. Marturisirea unei aventuri fara niciun viitor poate ruina cuplul, insa pastrarea secretului poate aduce beneficii. Cum? Atunci cand o persoana are o relatie extraconjugala, poate realiza ce fel de relatie speciala are acasa si cat de mult inseamna pt ea. Insa trebuie sa fim atente si la motivul din care s-a ajuns la aventura. Imi amintesc ca un prieten mi-a spus exact acelasi lucru: se afla intr-o relatie de 3 ani cu partenera lui, dar ca s-a intamplat sa o insele.

Explicatia lui a fost ca era nemultumit de anumite aspecte, si ca de fiecare data cand a facut-o, si-a dat seama ce are acasa si ca merita sa lupte in continuare pentru ea. Faptul ca s-a culcat cu altele nu a insemnat ca a iubit-o pe ea mai putin. Multe dintre noi nu am fi de acord cu un astfel de comportament pentru ca reprezinta o incalcare a increderii, a fidelitatii si a loialitatii, insa pentru ei a mers.

Secrete inocente

O alta prietena a mea a spus ca a avea un secret fata de partenerul ei pentru ea inseamna sa se afle intr-un fel de complicitate cu ea. Nu de multe ori s-a intamplat sa plece mai devreme de la parintii ei ca sa se vada cu mine sau cu alta prietena de-a noastra si nu i-a spus partenerului ei. In alte dati, cand a scapat mai devreme de la birou, a dat o fuga prin magazine sa vada ce si-ar mai putea cumpara atunci cand va lua salariul. Nu sunt secrete fatale, ci sunt inocente, dar care o fac pe ea sa se simta mai bine, sa se simta ca si cum are o relatie speciala cu ea. Desigur, nu se gandeste niciodata sa mearga mai departe si sa faca lucruri grave care ar putea sa le afecteze relatia.

In alte cuvinte, secretele sunt bune dar pot fi si foarte rele. Important este sa avem respect fata de noi, fata de partenerul nostru si atunci vom stii care este limita secretelor noastre.

http://www.garbo.ro/articol/Psihologie/10141/familie-este-bine-sau-nu-sa-avem-secrete.html