Drumul femeii spre iubire de Sine

 

Primul pas in viata mea spre descoperirea Iubirii de Sine a fost sinceritatea completa, adica: sa pot sa ma privesc, sa pot sa-mi accept slabiciunile, temerile, fricile, convingerile, nemultumirile, asteptarile, proiectiile, calitatile, modul in care fac ceea ce fac, aprecierile celorlalti. Absolut totul.

Drumul femeii spre iubire de Sine

Eu asta simt ca e adevarata Iubire de Sine: in momentul in care descoperi ca dincolo de ceea ce vezi tu zilnic in oglinda, este o forta care te ghideaza de acolo, dinauntrul inimii tale. Iar cand descoperi aceasta forta si iti descoperi iubirea fata de ea, intelegi ca e alaturi de tine si ca te sustine, intreaga viata ti se transforma cu adevarat.

Primul pas in viata mea spre descoperirea Iubirii de Sine a fost sinceritatea completa, adica: sa pot sa ma privesc, sa pot sa-mi accept slabiciunile, temerile, fricile, convingerile, nemultumirile, asteptarile, proiectiile, calitatile, modul in care fac ceea ce fac, aprecierile celorlalti. Absolut totul. Sa ma uit la Tania, la manifestarea mea, sa ma uit la modul in care isi traieste Tania viata si sa fiu complet sincera cu mine. In momentul in care am putut fi complet sincera, atunci am putut sa ma vad, am putut sa inteleg care este calea mea: de ce fac lucrurile pe care le fac? De ce le fac in modul în care le fac?... iar in clipa in care am descoperit aceste lucruri si am facut pace cu ele, le-am acceptat si-am inteles profunzimile lor, vazand esenta din spatele lor, atunci am putut sa realizez ca sinceritatea completa este lucrul care ne leaga.

Este lucrul care ne uneste pe noi doua, care trece dincolo de separarile umane si ne apropie, ne lasa vulnerabili. Insa, este o vulnerabilitate divina, o vulnerabilitate in care intelegi ca acolo ai cea mai mare putere, pentru ca stii Cine Esti, pentru ca Stii Cine e cel de langa tine, si ramai complet sincera cu trairile tale, cu reactiile tale, cu perceptiile fata de el, si poti sa spui intotdeauna lucrurile exact asa cum sunt, fara sa recurgi la scheme, fara sa recurgi la masti, fara sa recurgi la alte intentii ascunse.

Si ei bine, asa ajungi la Iubire de Sine, asa ajungi sa descoperi Cine Esti cu Adevarat: ramanand complet sincera de la Nivelul Inimii Tale. Sa-ti dai seama ca totul e ok, si sa renunti la a mai avea nevoie de atata aprecieri, de a mai avea atata nevoie de a avea dreptate, sa renunti de a mai trai la acest nivel egotic, acest nivel orgolios, acest nivel care te separa de ceilalti, care te tine in suferinta si in tristete.

Fii ceea ce esti tu, fara sa vrei sa fii altcineva, pentru ca oricum esti Totul. Fii ceea ce esti Tu, traieste ceea ce simti sa traiesti si da mai departe trairea ta autentica, pentru ca asa se transforma lumea, asa se petrece trezirea constiintei umane.

Al doilea pas catre Iubirea de Sine a fost Puterea Generozitatii - generozitatea neconditionata.

Atunci cand am putut sa daruiesc fara sa ma uit daca primesc ceva in schimb, sa daruiesc poate un zambet, sa daruiesc poate timpul, atentia mea sau sa daruiesc de multe ori accesul gratuit la multe dintre programele pe care le fac. Sa daruiesc. Sa Fiu. Sa ma daruiesc pe Mine. Cand am putut face acest lucru, intreaga mea viata s-a schimbat si atunci am inteles ce e iubirea adevarata, ce e dragostea nelimitata, dragostea nesfarsita. Atunci am putut face trecerea de la acea iubire egotica (o iubire care avea si ea rolul ei, dar avea atasate de ea multe lucruri care ma conduceau la durere, la nesinceritate si la neautenticitate).

Si apoi am inteles ca atunci cand pui iubirii conditii, atunci nu mai e iubire, atunci e altceva: e atasament, e dorinta, e asteptare, e altceva.

Dar am putut sa descopar iubirea - Iubirea de Sine - prin sinceritate, prin generozitate, prin a ramane ferma si demna inimii mele, prin a putea sa ma uit la mine, la reactiile mele, sa ajung in societate, sa ajung in alte medii, sa ma observ si sa inteleg ca e ok sa fiu exact asa cum sunt si ca imi fac rolul perfect potrivit exact acolo unde sunt si facand exact ceea ce fac. Am descoperit iubirea de sine cand am simtit cum isi face Dumnezeu lucrarea prin mine intr-un mod perfect de fiecare data.

Iubirea de Sine e profunda. Iubirea de Sine se descopera fiind constienta in propria ta Viata.

Eu pot vorbi enorm acum despre Iubirea pe care am descoperit-o eu, de Iubirea de Sine asa cum o vad eu in viziunea mea, asa cum o simt eu, asa cum o traiesc eu. Dar, am invatat ca tot ceea ce spun poate fi valabil doar pentru mine sau doar pentru momentul de acum. Eu te invit sa te privesti, te invit sa te uiti in oglinda, sa incerci sa vezi nevazutul, sa admiri si sa iubesti nevazutul, te invit la o calatorie a ta cu tine, de regasire, de desavarsire si de sinceritate.

Pentru ca in momentul in care poti face acest lucru, atunci descoperi singura ce inseamna Iubirea de Sine, cum se traieste ea, cum se simte ea, ce transformari iti aduce in corpul tau, in viata ta, in relatiile tale cu ceilalti, in modul in care iti traiesti viata. Se petrec niste lucruri extraordinare, dar lucrurile astea doar se simt.

Eu una te pot invita doar la sinceritate completa, la generozitate neconditionata, te pot invita sa iti traiesti viata de la nivelul inimii, sa traiesti un pic mai prezent, un pic mai constient, un pic mai responsabil. Si bucura-te de calatorie. Bucura-te din plin de tot ceea ce traiesti, pentru ca vei ajunge la un moment dat in care iti vei da seama ca viata ta se petrece doar in Aici si in Acum.

Degeaba alergi de dimineata pana seara, degeaba iti doresti o multime de lucruri, daca uiti sa te bucuri de tine, de fiecare lucru care se petrece in viata ta, de fiecare simtire, de fiecare traire, de fiecare om. Da-ti acest drept. Ofera-ti dreptul sa te bucuri de viata ta in Acum si in Aici.

Pentru ca facand acest lucru nu vei descoperi doar Iubirea de Sine, nu doar libertate, nu doar autenticitate, dar vei descoperi compasiunea si bucuria adevarata, o bucurie durabila, o bucurie care vine din tine. Vei descoperi o abundenta ce nu se refera la abundenta materiala (de la źi ea vine automat in viata, pentru ca este o consecinta a trairii tale interioare), dar vei descoperi o abundenta de "de toate".

Dar, mai mult decat atat, vei dobandi puritate. Pentru mine una, puritatea sufletului meu, puritatea vietii mele e cea care imi da cea mai mare claritate, cea mai mare forta interioara, cea mai mare intelepciune. In momentul in care simt ca mi-am pierdut puritatea, mi-am pierdut Iubirea de Sine. Inseamna ca am plecat putin de Acasa. Si asta e busola mea: Puritatea inimii mele e busola vietii mele.

Cand descoperi Iubirea de Sine, il descoperi pe Dumnezeu in tine.

Asadar, te invit, asa cum spuneam mai devreme, la a-ti incepe propria ta calatorie de regasire. Si fa-o asa cum simti tu, in ritmul si in modul tau. Si bucura-ti sufletul in fiecare zi. Bucura-ti inima.

Sa fii binecuvantata!

Cu dragoste,
Tania Tita!

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/12861/iubirea-de-sine.html

 

Am un secret... ti-l spun sau nu, iubire !?

Daca la inceputul unei relatii simtim nevoia sa spunem adevarul ca o dovada de sinceritate si deschidere fata de partenerul nostru, odata cu trecerea timpului, lucrurile se mai schimba. Este bine sau nu sa avem secrete?

Este bine sau nu sa avem secrete?

Este important ca atunci cand intram intr-o relatie sa se intample acest lucru pentru ca toate aceste mici dezvaluiri inseamna intimitate intensa, cunoasterea celuilalt si… fascinatie.
Transparenta este o dovada de dragoste, si de aceea multi cred ca in spatiul lor intim pot sa impartaseasca orice. Oamenii se tem de singuratate si simt nevoia sa isi exprime gandurile si sentimentele, chiar daca ele sunt negative uneori si de aceea isi spun secretele. Ei cred ca astfel isi vor anula sentimentul de singuratate dar de vinovatie, si cred ca o fac din sinceritate fata celalalt.
Multi oameni cred ca atunci cand iubesti, nu trebuie sa ai niciun secret. Da, este bine ca in relatia de cuplu sa lasam jos masca pe care o purtam in societate si sa fim cat mai naturali, sa ne impartasim dorintele, placerile, angoasele etc., dar uneori este bine sa pastram anumite aspecte si pentru noi pentru a nu-l supara pe celalalt, sau a-l jigni, de anu crea tensiuni degeaba. Totul face parte din relatie, o relatie sanatoasa si normala.

Cand e bine sa spunem?

Psihologii spun ca avem capacitatea de a ne refula gandurile negative, experientele traumatizante etc., deci de a le trece prin filtrul inconstientului in “umbra”. Asa cum putem sa ne directionam aceste ganduri in umbra, asa putem sa invatam sa pastram si secrete. Inainte de a spune un secret persoanei iubite, trebuie sa o trecem prin filtrul nostru. Trebuie sa ne gandim ce efect ar putea avea asupra relatiei in care ne aflam. Nu are rost sa impartasim secrete care nu ne vor afecta pe termen lung sau imediat, dar care pot provoca neplaceri. Inainte de a te pregati sa-i spui un secret, raspunde, pentru tine, la urmatoarele intrebari: daca ii spun, risc sa daunez cuplului? Daca ii spun, o fac ca sa scap de povara? Daca ii spun, inseamna ca sunt egoist/ sau chiar sadic/a? Ar prefera ea/el sa nu stie ce doresc sa ii spun? Daca raspunsul la aceste intrebari este “DA”, atunci ar fi bine sa te abtii de la marturisiri.

Secretele pot avea un impact major asupra unei relatii, deci trebuie ales si modul in care sunt impartasite. Exista secrete care atunci cand sunt rostite, nu numai ca nu il consoleaza pe cel care marturiseste, dar il impovareaza si pe celalalt cu o greutate pe care putin stiu sa o gestioneze. In aceste cazuri, recomandat ar fi ca persoana care are un secret, sa apeleze la terapie. Aici ne referim la persoanele care sunt victime ale unor abuzuri, violuri etc. Prin terapie aceste secrete sunt digerate, asimilate, reconstituite, iar impartasirea lor cu partenerul de cuplu se poate transforma intr-o dovada de incredere, intimitate care ii leaga pe cei doi, si nu o povara toxica.

Trebuie sa ne amintim mereu ca intr-o relatie sanatoasa, unde empatia, increderea reciproca si comunicarea sunt bune, nu exista rost de secrete. Atunci cand sunt secrete, trebuie sa ne amintim ca orice om greseste, si ca trebuie sa fim iertatori si sa il intelegem pe celalalt.

Secretul relatiei extraconjugale

Atunci cand ne confruntam cu o relatie extraconjugala si fara implicare afectiva care ar putea ameninta cuplul, nu e tocmai indicat sa dezvaluim secretul. Marturisirea unei aventuri fara niciun viitor poate ruina cuplul, insa pastrarea secretului poate aduce beneficii. Cum? Atunci cand o persoana are o relatie extraconjugala, poate realiza ce fel de relatie speciala are acasa si cat de mult inseamna pt ea. Insa trebuie sa fim atente si la motivul din care s-a ajuns la aventura. Imi amintesc ca un prieten mi-a spus exact acelasi lucru: se afla intr-o relatie de 3 ani cu partenera lui, dar ca s-a intamplat sa o insele.

Explicatia lui a fost ca era nemultumit de anumite aspecte, si ca de fiecare data cand a facut-o, si-a dat seama ce are acasa si ca merita sa lupte in continuare pentru ea. Faptul ca s-a culcat cu altele nu a insemnat ca a iubit-o pe ea mai putin. Multe dintre noi nu am fi de acord cu un astfel de comportament pentru ca reprezinta o incalcare a increderii, a fidelitatii si a loialitatii, insa pentru ei a mers.

Secrete inocente

O alta prietena a mea a spus ca a avea un secret fata de partenerul ei pentru ea inseamna sa se afle intr-un fel de complicitate cu ea. Nu de multe ori s-a intamplat sa plece mai devreme de la parintii ei ca sa se vada cu mine sau cu alta prietena de-a noastra si nu i-a spus partenerului ei. In alte dati, cand a scapat mai devreme de la birou, a dat o fuga prin magazine sa vada ce si-ar mai putea cumpara atunci cand va lua salariul. Nu sunt secrete fatale, ci sunt inocente, dar care o fac pe ea sa se simta mai bine, sa se simta ca si cum are o relatie speciala cu ea. Desigur, nu se gandeste niciodata sa mearga mai departe si sa faca lucruri grave care ar putea sa le afecteze relatia.

In alte cuvinte, secretele sunt bune dar pot fi si foarte rele. Important este sa avem respect fata de noi, fata de partenerul nostru si atunci vom stii care este limita secretelor noastre.

http://www.garbo.ro/articol/Psihologie/10141/familie-este-bine-sau-nu-sa-avem-secrete.html

Mircea Eliade-Despre prietenie

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.

Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste- i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.

Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila" , de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.

In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.

Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce le place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.

Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Ori, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.

O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.

Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.