Catalin Manea-Singuratatea nu este un dusman

 

Singuratatea este o iluzie. Nu percepe singuratatea ca pe un monstru. Nu acesta este rolul ei. Singuratatea vine in viata ta pentru a-ti oferi clipe de pace si contemplatie.

SINGURATATEA NU ESTE UN DUSMAN

Singuratatea este o iluzie. In clipa in care crezi ca esti singur, de fapt Tot Ceea Ce Te Inconjoara este alaturi de tine. Teama de singuratate este formata prin intermediul perceptiei in separare. Datorita faptului ca ai impresia ca esti o piesa individuala din acest puzzle numit viata, iti creezi diverse experiente in relatie cu celelalte piese. De fapt, realitatea este ca totul este interconectat.

Daca vei merge dincolo de aparentele fizice, vei intelege ca singuratatea este o fictiune experimentata prin teama de ratacire. In momentul in care nu mai ai un punct de reper, atunci iti pierzi directia. Insa daca acest punct de reper este in exteriorul tau, atunci, brusc, viata ta devine dependenta de circumstantele exterioare.

De aceea, niciodata nu iti vei gasi pacea in exterior. Pacea ta este deja in tine, asteptand sa fie activata si experimentata. Este adevarat ca mediul exterior iti poate influenta starea interioara, dar daca tu iti raportezi pacea la mediul exterior, atunci pacea ta va depinde intotdeauna de modul in care exteriorul se manifesta.

Singuratatea a avut un rol important in vietile oamenilor care au schimbat lumea. Bineinteles, la fel ca oricare element existential, singuratatea poate fi perceputa atat in mod inalt, cat si intr-un mod negativ. Poti face din singuratate dusmanul tau, insa, in acelasi timp, singuratatea iti poate fi cel mai bun prieten. Totul depinde de tine, de perceptia ta si de locul din care privesti.

De multe ori, singuratatea si linistea merg brat la brat in acest drum existential. Linistea poate fi dobandita foarte usor cand mediul exterior este in tacere. Iar singuratatea iti poate oferi aceasta tacere. Singuratatea iti poate oferi locul, insa ceea ce faci tu in acest loc depinde doar de tine. Unii oameni se sinucid din cauza singuratatii, iar altii creaza adevarate capodopere in clipele de singuratate.

Daca singuratatea a ajuns in viata ta, inseamna ca acum, mai mult ca niciodata, ai ocazia sa vorbesti cu tine, sa petreci mai mult timp cu tine si, poate cel mai important, sa te asculti mai mult. Si vei putea face asta foarte bine, deoarece in liniste totul se aude mai clar. Singuratatea iti ofera privilegiul de a purta o discutie clara cu locul in care te afli, cu viata pe care o traiesti. Acum ai ocazia sa iti spui tot ce ai de spus, fara a te mai cenzura.

De multe ori, ai tanjit la cateva clipe de liniste si de tacere. Singuratatea iti ofera aceste cadouri. Primeste-le cu inima deschisa, fara teama sau suspiciune. Totul te conduce la un bine mai mare, chiar daca de multe ori mintea noastra nu intelege acest adevar. Totul ne conduce la Binele Suprem. Insa, nu uita: niciodata sa nu judeci un drum dupa inceputul lui. De fapt, niciodata sa nu judeci.

Paradoxal, de multe ori te simti singur chiar daca esti in compania unei/unor persoane, iar alte ori te simti complet chiar daca esti doar in compania ta. Vezi tu, singuratatea este relativa. Si interpretabila. Asa ca, nu eticheta singuratatea in functie de experientele pe care le-ai avut pana acum. Viata nu se repeta. Totul este nou. In fiecare clipa, tu esti o fiinta noua. Nu te raporta la o experienta anterioara sau viitoare, deoarece uiti sa traiesti experienta actuala.

In clipele de singuratate, permite-ti sa faci liniste si sa primesti aceasta stare cu inima deschisa. In liniste, gandurile devin mai limpezi, simturile devin mai ascutite, detaliile devin mai evidente, mesajele devin mai clare. Singuratatea iti ofera tacere, iar tacerea iti poate oferi liniste, iar daca ai liniste, ai totul. Daca in interiorul tau este liniste, atunci exteriorul iti va oferi liniste, deoarece lumea exterioara este manifestarea interiorului tau.

Nu percepe singuratatea ca pe un monstru. Nu acesta este rolul ei. Singuratatea vine in viata ta pentru a-ti oferi clipe de pace si contemplatie. De ce nu ai primi aceste binecuvantari cu inima deschisa? Cu totii avem la un moment dat un ragaz de la ritmul alert al lumii fizice. Tuturor ne prinde bine o vacanta de la mediul exterior. In aceasta vacanta avem ocazia de a ne consolida relatia cu noi insine, iar daca avem o relatie constienta cu Sinele nostru, atunci vom realiza ca niciodata nu suntem singuri.

Forta Infinita care ne-a creat salasluieste in interiorul nostru. Ea ne-a oferit viata, Ea ne sustine viata. Daca devenim constienti de legatura pe care o avem cu Divinitatea, atunci singuratatea va deveni o binecuvantare, o oaza de liniste, un prilej de a petrece clipe alaturi de Sinele Adevarat.

Nu fugi de singuratate, ci primeste-o cu inima deschisa. In fiecare zi, fa-ti un obicei din a petrece clipe cu Sinele tau, cu Infinitul Nevazut. Permite-ti sa faci liniste. Permite-ti sa comunici cu Centrul Fiintei Tale, permite-ti sa descoperi Cine Esti Cu Adevarat, permite-ti sa te asculti si sa te intelegi. Iar daca tu vei face pace cu tine, atunci vei primi pace si de la mediul exterior. Si sa nu uiti niciodata: Dumnezeu este intotdeauna cu tine si iti vorbeste in permanenta. Fa liniste si asculta-L.

de CATALIN MANEA, expert Garbo

http://www.garbo.ro/

Cand iubirea tace...

 

Daca atingerea magica care obisnuia sa lase urme de fierbinteala si fericire pe pielea ta s-a transformat intr-un gest sters prin care urmaresti sa eviti o alta atingere, inseamna ca incepi sa nu mai iubesti...

Daca ii intorci spatele celui fata de care odinioara te intorceai cu tot trupul, cu toata inima, la o singura dorinta din partea sa, la un suspin nerostit al vocii sale, la o traire voluptoasa cum le-a fost dat sa o traiasca doar norocosilor, inseamna ca nu mai iubesti...

Daca trupul ti se strange de singuratate, pustiu si dor langa trupul celui care obisnuia sa iti spulbera singuratatea cu un gand nevazut pe care il indrepta catre tine, inseamna ca nu mai iubesti...

Daca intrebi tacerea care sunt motivele pentru care iubesti si tacerea tace, neoferindu-ti niciun raspuns, inseamna ca nu mai iubesti… Daca intrebi lumea din jurul tau daca mai iubesti si lumea din jurul tau iti ofera cel mai plauzibil si adevarat raspuns din lume, inseamna ca nu mai iubesti...

Daca inchizi noaptea ochii si in visele tale gasesti indiferenta, nepasare, goliciune si apa in loc de afectiune, pasiune si sange inseamna ca nu mai iubesti… Daca deschizi ochii dimineata si langa tine nu mai vezi pe nimeni, inseamna ca nu mai iubesti... Daca te privesti in oglinda in orice moment al zilei si intotdeauna o sa dai doar peste chipul tau, inseamna ca o sa continui sa nu mai iubesti…

Daca iti este foame de o alta iubire in timp ce simulezi contopirea, inseamna ca nu mai iubesti. Daca iti este sete sa te indragostesti, inseamna ca nu mai iubesti... Daca iti este frig langa cel pe care l-ai ales, inseamna ca nu mai iubesti… Daca arzi de dor de fuga si de duca, inseamna ca nu mai iubesti…

Daca ai impresia ca poti defini legatura dintre doi oameni prin glasul obisnuintei, prin vocea considerentelor, prin auzul fricii de singuratate, prin mirosul schimbarilor si al rasturnarilor de situatii, inseamna ca nu mai iubesti de fapt...

Daca genunchii nu ti se mai indoaie la vederea suferintei celui iubit, daca lacrimile tale nu cad la vederea lacrimilor celui de langa tine, daca in urma unei suferinte comune tu ramai in picioare si el nu se poate ridica de jos, daca copilul vostru devine mai mult al tau, daca in zambetul lui nu mai regasesti zambetul iubitului, daca pe degetul tau verigheta este doar o bucata rece si obosita de metal pretios ce atarna greu, foarte greu, incapabila sa patrunda in carne, inseamna ca nu mai iubesti...

Daca in ridurile Lui gasesti batranetea si nu trecutul sau amintirile voastre, inseamna ca nu mai iubesti… Daca iti doresti distanta in loc de apropiere, daca iti doresc aer in loc de sufocare, daca pe locul in care ai plantat visuri de copii si sperante acum nu mai creste nicio o floare, inseamna ca nu mai iubesti... Mai greu si mai blestem decat atat nu poate fi decat sa nu iti recunosti ca iubirea, acea iubire, a tacut.

Dana

http://www.garbo.ro/articol/Familie/6410/Cand-iubirea-tace.html

 

Intre singuratate si comuniune

De cate ori nu simtim, de-a lungul vietii, ca suntem singuri in fata vietii si a mortii? De cate ori nu ne simtim apasati de destinul implacabil de a ne purta, singuri, prin timp, durerile si bucuriile pe care numai sufletul nostru le stie? Dincolo de aceasta realitate insa, mai exista o alta: aceea a momentelor cand ne strangem unii langa altii si ne alinam singuratatile.

In fiecare moment, depinde de deschiderea sufletului nostru pentru a simti una din aceste doua polaritati. Sunt momente in viata cand simtim ca nu mai exista nimeni pe lume si ca realitatea noastra si, mai ales, durerea noastra, este singura existenta. Sunt momente insa in care simtim ca sufletul ni se extinde si ca singuratatea noastra se transforma intr-o minunata adiere care uneste toate sufletele omenesti. Si in care realizam ca da, asta e realitatea, viata se traieste la individual, insa facem parte din cand in cand si dintr-o echipa.

Am scris de-a lungul timpului, pe acest site, cateva articole despre pendularea vietii intre doua extreme, ambele valabile in egala masura: “Viata intre Nu este de ajuns si Este suficient” , “Viata intre Nimic nu ma sustine si Totul ma sustine” . Asa ca, din nou, ambele fete ale monedei sunt in mod egal valabile. Avem momente de sfasietoare singuratate, atunci cand ne dam seama ca prin depresiile si tristetile noastre, in fata unei boli sau in fata propriei morti, suntem singuri. Asa cum venim pe lume. Insa la fel cum in momentul primordial ne da putere faptul ca stim ca suntem asteptati si inconjurati de multi oameni care asteapta aparitia noastra, la fel si in momentele grele putem sa gasim o lumina in sprijinul celorlalti.

Dincolo de singuratate, exista ideea de celalalt, inspre care ne putem duce cu ceea ce suntem si caruia ne putem incredinta durerea noastra, fara sa incercam sa o proiectam. Exista ideea de comunitate, formata din familia, rudele, prietenii nostri sau din oamenii pe care inca nu i-am cunoscut. Exista ideea de Dumnezeu, care intotdeauna poate face orice durere mai suportabila. Reversul medaliei pe care scrie “singuratate” ne asigura ca singuratatea nu este singura optiune.

Singuratatea este dureroasa daca ne agatam de ea si o interiorizam mai mult decat e nevoie. Ar fi bine sa ne aducem aminte cand ne inchidem in propria suferinta ca un copil fara companie si fara iubirea celorlalti moare inaintea unui copil care nu primeste hrana.

Insa sufletul nostru ne va aduce aminte atunci cand ne deschidem spre ceilalti si ca nimeni nu poate trai in locul nostru ceea ce avem noi de trait. Nimeni nu ne poate sti, asa cum stim noi, strigatul de durere si explozia de bucurie a sufletului. Nimeni nu poate fi exact asa cum suntem noi, desi suntem cu totii atat de asemanatori. Nimeni nu poate trai viata noastra, exact asa cum este ea:

“Numai viata mea va muri pentru mine-ntr-adevar, candva.
Numai iarba stie gustul pamantului.
Numai sangelui meu ii e dor, intr-adevar,
de inima mea, cand o paraseste.”

 (Trist cantec de dragoste, Nichita Stanescu)

http://www.damaideparte.ro/index.php/intre-singuratate-si-comuniune/6961/

Osho-Secretul iubirii adevarate

Osho ne dezvalui secretul unei iubiri autentice si sanatoase. Daca poti sa fii singur, spune Osho, poti sa si iubesti. Iubirea inseamna a impartasi cu celalalt, a-i acorda libertatea absoluta. Fara a incerca sa-l subjugi, fara a-l domina, fara a-l face proprietatea ta...

In citatul de mai jos, Osho ne dezvalui secretul unei iubiri autentice si sanatoase. Daca poti sa fii singur, spune Osho, poti sa si iubesti. Iubirea inseamna a impartasi cu celalalt, a-i acorda libertatea absoluta. Fara a incerca sa-l subjugi, fara a-l domina, fara a-l face proprietatea ta...

Osho: Ce inseamna iubirea adevarata?

“Capacitatea de a fi singur este capacitatea de a iubi. Poate parea paradoxal pentru tine, dar nu este!

Este un adevar existential! Doar acei oameni care sunt capabili sa fie singuri sunt capabili sa iubeasca. Doar acei oameni sunt capabili sa imparta, sa patrunda in cea mai profunda esenta a unei alte persoane:

 fara a fi proprietarul celuilalt si fara a deveni dependent de celalalt

fara a-l reduce la un lucru sau un obiect si fara a deveni subjugat celuilalt.

Acesti oameni ii ofera celuilalt libertatea absoluta deoarece ei stiu: daca celalalt pleaca, ei vor fi la fel de fericiti ca si acum.

Fericirea lor nu poate fi luata de celalalt deoarece nu este data de celalalt!

Atunci de ce vor ei sa fie impreuna?

Nu mai este o nevoie, este un lux! Incearca sa intelegi. Oamenii reali se iubesc unii pe altii ca pe un lux. Nu poate fi vorba de o nevoie.

Oamenilor reali le place sa impartaseasca… Au atat de multa bucurie. Le-ar placea sa o reverse in cineva. Ei stiu cum sa cante viata lor ca pe un singur instrument.

Flautistul stie cum sa se bucure de flautul lui singur. Si daca vine si gaseste o alta persoana care stie sa cante la tamburina, amandurora le va placea sa fie impreuna si sa creeze un acord armonios intre flaut si tamburina.

Amandoi se vor bucura de aceasta armonie a instrumentelor lor si o sa-si reverse abundenta unul in celalalt.”

Osho - fragment din cartea "Being in love"

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/11592/osho-iubirea-adevarata.html

Decalogul lui Octavian Paler

“Am si un decalog aici. Eu l-am scris si tot eu l-am atarnat pe peretele salii de asteptare. Cum ridic ochii, il vad. Si de fiecare data citesc una din cele zece porunci. De fiecare data una singura, ca sa ma conving s-o urmez”. (Octavian Paler – Viata pe un peron)

Va invitam astazi sa cititi un fragment extras din cartea “Viata pe un peron”, o carte superba apartinand lui Octavian Paler. Fragmentul de fata contine cele 10 porunci la care autorul declara ca apeleaza “de cate ori este in dificultate”. Fragmentul este cunoscut drept Decalogul lui Octavian Paler.

Decalogul lui Octavian Paler

"Prima porunca: Sa astepti oricat.

A doua porunca: Sa astepti orice.

A treia porunca: Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.

A patra porunca: Sa nu numeri zilele.

A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.

A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.

A saptea porunca: Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.

A opta porunca: Daca gandul asta te ajuta, nu evita sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.

A noua porunca: Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.

A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grota.

[...] Cea mai grea de urmat e a treia. Chiar imposibil. Cum sa evit amintirile care nu ma ajuta sa traiesc in prezent? Cu ce raman daca alung amintirile? Nu raman cu nimic. Raman cu peretii scorojiti ai garii, cu ciorile, cu tufele de otetari care cresc langa peron. Nu, domnilor, nu pot sa urmez aceasta porunca. In zadar mi-am dat-o. Trebuie sa imi amintesc.

… Doamne, apara-ma de mine insumi".

http://www.garbo.ro/articol/Cultura/11726/octavian-paler-decalog.html

Osho: Daca iubesti un om si ii acorzi atentie, atunci va creste frumos!

Daca o persoana te iubeste, atunci incepi sa tanjesti dupa ea. Daca cineva iti acorda atentie, prinzi din nou viata. Atentia este viata, elan vital. Daca ai putea sa te iubesti, atunci ai putea sa ai grija de tine si nu ai mai avea nevoie de atentia nimanui.

Va invitam sa cititi un fragment interesant scris de Osho. Fragmentul vorbeste despre singuratate, suferinta si nevoia de atentie, care, desi rareori realizam acest lucru, este vitala:

Osho: Singuratatea si nevoia de atentie

“Toata lumea vorbeste despre propria suferinta. De ce se pune accentul atat de mult pe suferinta? De ce i se acorda atata importanta? Aminteste-ti una dintre legi: oricarui lucru vei da atentie, acesta va creste. Atentia este mancare – daca ii vei da atentie unui lucru, va creste tot mai mult.

Astfel, biologii sustin ca un copil se va dezvolta armonios daca este iubit pentru ca astfel primeste mai multa atentie.

Chiar si o planta creste mai bine atunci cand gradinarul ii acorda atentie. Daca este neglijata, atunci nu mai conteaza nici pamantul, ingrasamantul, ploaia sau razele soarelui; daca i se va oferi orice, dar nu si atentie constanta, atunci va creste mai greu.

Acesta este un lucru dovedit stiintific, care a fost observat si despre care s-a spus ca este un fapt real. Daca iubesti planta si ii acorzi atentie si uneori ii spui ca o iubesti, atunci ea va creste frumos.

Atentia este un fel de vitamina. Atentia este esentiala in viata. Daca nu te iubeste nimeni incepi sa te ofilesti.

Daca nimeni nu iti acorda atentie, moartea isi face loc; vrei sa mori.

Daca o persoana te iubeste, atunci incepi sa tanjesti dupa ea.

Daca cineva iti acorda atentie, prinzi din nou viata. Atentia este viata, elan vital.

Daca nu te iubeste nimeni, atunci te vei sinucide, pentru ca nu esti capabil sa te iubesti.

Daca ai putea sa te iubesti, atunci ai putea sa ai grija de tine si nu ai mai avea nevoie de atentia nimanui.

Un Buddha poate trai singur pe acest pamant, dar tu nu poti. Daca esti singur, imediat te gandesti cum sa te sinucizi. Vei spune: „Ce rost are? De ce sa traiesc? Cine sa ma iubeasca? Eu pe cine sa iubesc?“

Aceleasi legi se aplica la interior, la nivel psihologic.

Daca dai prea multa atentie suferintei, atunci nu vei face altceva decat sa o sporesti.

Daca dai multa atentie fericirii, atunci ea va spori.

Sa nu te transformi in propriul dusman. Daca esti cuprins de suferinta, atunci acest lucru nu se datoreaza decat faptului ca ai dat atentie unor lucruri gresite. Schimba centrul atentiei tale. Chiar daca nu ai decat o singura amintire a unui moment de binecuvantare, aceasta iti va fi de ajuns. Da-i atentie si se va dezvolta. Samanta se va dezvolta si din ea va creste un copac.”

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/11579/osho-nevoia-de-atentie.html

Am un secret... ti-l spun sau nu, iubire !?

Daca la inceputul unei relatii simtim nevoia sa spunem adevarul ca o dovada de sinceritate si deschidere fata de partenerul nostru, odata cu trecerea timpului, lucrurile se mai schimba. Este bine sau nu sa avem secrete?

Este bine sau nu sa avem secrete?

Este important ca atunci cand intram intr-o relatie sa se intample acest lucru pentru ca toate aceste mici dezvaluiri inseamna intimitate intensa, cunoasterea celuilalt si… fascinatie.
Transparenta este o dovada de dragoste, si de aceea multi cred ca in spatiul lor intim pot sa impartaseasca orice. Oamenii se tem de singuratate si simt nevoia sa isi exprime gandurile si sentimentele, chiar daca ele sunt negative uneori si de aceea isi spun secretele. Ei cred ca astfel isi vor anula sentimentul de singuratate dar de vinovatie, si cred ca o fac din sinceritate fata celalalt.
Multi oameni cred ca atunci cand iubesti, nu trebuie sa ai niciun secret. Da, este bine ca in relatia de cuplu sa lasam jos masca pe care o purtam in societate si sa fim cat mai naturali, sa ne impartasim dorintele, placerile, angoasele etc., dar uneori este bine sa pastram anumite aspecte si pentru noi pentru a nu-l supara pe celalalt, sau a-l jigni, de anu crea tensiuni degeaba. Totul face parte din relatie, o relatie sanatoasa si normala.

Cand e bine sa spunem?

Psihologii spun ca avem capacitatea de a ne refula gandurile negative, experientele traumatizante etc., deci de a le trece prin filtrul inconstientului in “umbra”. Asa cum putem sa ne directionam aceste ganduri in umbra, asa putem sa invatam sa pastram si secrete. Inainte de a spune un secret persoanei iubite, trebuie sa o trecem prin filtrul nostru. Trebuie sa ne gandim ce efect ar putea avea asupra relatiei in care ne aflam. Nu are rost sa impartasim secrete care nu ne vor afecta pe termen lung sau imediat, dar care pot provoca neplaceri. Inainte de a te pregati sa-i spui un secret, raspunde, pentru tine, la urmatoarele intrebari: daca ii spun, risc sa daunez cuplului? Daca ii spun, o fac ca sa scap de povara? Daca ii spun, inseamna ca sunt egoist/ sau chiar sadic/a? Ar prefera ea/el sa nu stie ce doresc sa ii spun? Daca raspunsul la aceste intrebari este “DA”, atunci ar fi bine sa te abtii de la marturisiri.

Secretele pot avea un impact major asupra unei relatii, deci trebuie ales si modul in care sunt impartasite. Exista secrete care atunci cand sunt rostite, nu numai ca nu il consoleaza pe cel care marturiseste, dar il impovareaza si pe celalalt cu o greutate pe care putin stiu sa o gestioneze. In aceste cazuri, recomandat ar fi ca persoana care are un secret, sa apeleze la terapie. Aici ne referim la persoanele care sunt victime ale unor abuzuri, violuri etc. Prin terapie aceste secrete sunt digerate, asimilate, reconstituite, iar impartasirea lor cu partenerul de cuplu se poate transforma intr-o dovada de incredere, intimitate care ii leaga pe cei doi, si nu o povara toxica.

Trebuie sa ne amintim mereu ca intr-o relatie sanatoasa, unde empatia, increderea reciproca si comunicarea sunt bune, nu exista rost de secrete. Atunci cand sunt secrete, trebuie sa ne amintim ca orice om greseste, si ca trebuie sa fim iertatori si sa il intelegem pe celalalt.

Secretul relatiei extraconjugale

Atunci cand ne confruntam cu o relatie extraconjugala si fara implicare afectiva care ar putea ameninta cuplul, nu e tocmai indicat sa dezvaluim secretul. Marturisirea unei aventuri fara niciun viitor poate ruina cuplul, insa pastrarea secretului poate aduce beneficii. Cum? Atunci cand o persoana are o relatie extraconjugala, poate realiza ce fel de relatie speciala are acasa si cat de mult inseamna pt ea. Insa trebuie sa fim atente si la motivul din care s-a ajuns la aventura. Imi amintesc ca un prieten mi-a spus exact acelasi lucru: se afla intr-o relatie de 3 ani cu partenera lui, dar ca s-a intamplat sa o insele.

Explicatia lui a fost ca era nemultumit de anumite aspecte, si ca de fiecare data cand a facut-o, si-a dat seama ce are acasa si ca merita sa lupte in continuare pentru ea. Faptul ca s-a culcat cu altele nu a insemnat ca a iubit-o pe ea mai putin. Multe dintre noi nu am fi de acord cu un astfel de comportament pentru ca reprezinta o incalcare a increderii, a fidelitatii si a loialitatii, insa pentru ei a mers.

Secrete inocente

O alta prietena a mea a spus ca a avea un secret fata de partenerul ei pentru ea inseamna sa se afle intr-un fel de complicitate cu ea. Nu de multe ori s-a intamplat sa plece mai devreme de la parintii ei ca sa se vada cu mine sau cu alta prietena de-a noastra si nu i-a spus partenerului ei. In alte dati, cand a scapat mai devreme de la birou, a dat o fuga prin magazine sa vada ce si-ar mai putea cumpara atunci cand va lua salariul. Nu sunt secrete fatale, ci sunt inocente, dar care o fac pe ea sa se simta mai bine, sa se simta ca si cum are o relatie speciala cu ea. Desigur, nu se gandeste niciodata sa mearga mai departe si sa faca lucruri grave care ar putea sa le afecteze relatia.

In alte cuvinte, secretele sunt bune dar pot fi si foarte rele. Important este sa avem respect fata de noi, fata de partenerul nostru si atunci vom stii care este limita secretelor noastre.

http://www.garbo.ro/articol/Psihologie/10141/familie-este-bine-sau-nu-sa-avem-secrete.html