Iubirile nu mai sunt ce erau…
Asta am aflat într-un
fel sau altul pe propria piele sau pe pielea celor din jurul nostru. Iubirile
au ajuns să se consume mai rapid decât se construiesc sau se simt. Nu mai
înseamnă plimbări, zâmbete, flori dăruite, săli de cinema unde ne bate inima
asemeni unui clopot în aşteptarea mâinii care se va furişa pe spătarul
scaunului nostru şi a gurii ce ne va fura un sărut. Nu mai înseamnă timp în
care să ne cunoaştem, să adunăm amintiri. Înseamnă o seară undeva, sau o plajă,
sau o zi, apoi un sex nebun, câteva luni de relaţie şi apoi starea de gol, de
incomplet, de altceva. Oamenii nu mai investesc încredere, respect şi
sentimente în oameni. Investesc doar timp. De regulă timp pierdut. La atât de
reduc relaţiile în ultima vreme.
Şi uite aşa, ne-am
trezit, noi romanticii, într-o epocă în care nimic nu mai are gustul
aşteptărilor frumoase, al batistelor cu colţuri brodate, al sunetelor de
chitară, al pietricelelor aruncate în fereastră, al mirosului pe care numai o
sciroase poate să îl aibă. Emoţiile au fost înlocuite cu trăiri date pe rapid.
Oamenii nu mai repară ce este stricat. Înlocuiesc. Oamenii înlocuiesc tot de la
aparate casnice la relaţii, oameni şi căsnicii. Într-o zi se va inventa,
probabil, căsnicia de unică folosinţă.
Nici infidelitatea nu
mai este ce era. Am ajuns să ne luptăm care înşelăm mai mult şi mai bine sub
deviza: “m-ai înşelat, te înşel şi eu”!.
Internetul, a devenit
un fel de câmp de bătălie şi el. Care are mai multe cuceriri. Care are cât mai multe
inimi frânte la activ. Câte femei sau bărbaţi se luptă pe pagina personală
pentru recunoaştere. Care silicoane sunt mai la modă. Sau pantofi. Sau iubiţi.
Şi uite aşa.
Toate sentimentele au
fost reduse ca intensitate. Oamenii uită că defapt iubirea locuieşte în suflet,
iar infidelitatea tot acolo se manifestă. Nu doare atât de mult gestul, cât faptul că undeva în noi ceva
s-a frânt. Încrederea
aceea pe care ne-am pus-o în sufletul alcuiva, sperând că va avea grijă de
inima noastră.
Oamenii se ocupă tot
mai mult de aspect, de contul din bancă, de iubite sau iubiţi la modă. De
suflet, din ce în ce mai puţin. Aud de tot felul de magazine, de saloane
deschise pentru înfrumuseţare. Eu aştept să se deschidă unul pentru a ne
înfrumuseța şi însufleţi şi sufletul. Și inima. Și umanul din noi. Prea ne-am depărtat de ceea ce ar
trebui să fie viaţa.
Ramona Sandrina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu