Scrisoare catre mine - Iunia Pasca, scriitoare si calatoare: Cheia vietii e sa fii TU

Provocarea GARBO: Eu, femeia de astazi. Eu. Cum erau visurile mele in trecut? Ce am devenit? Ce am realizat? Cate am invatat pana acum si cate mai sunt de invatat? Ne intoarcem cu mintea si sufletul in trecut...

Sa privim o fotografie cu noi adolescente sau tinere. Sa o privim in ochi pe fata aceea cu sufletul delicat, cu mintea plina de proiectii si sperante, multe frici dar si mult curaj. Ce i-ai spune tu fetei de atunci? Ce i-ai spune sa o linistesti sau poate sa o incurajezi? Cum te-ai schimbat? Cum iti traiesti prezentul si cum te raportezi acum la temerile sau intrebarile de atunci?

Iunia Pasca a fost de acord sa faca acest experiment al intoarcerii in timp si al dialogului cu sine insasi... Citeste Scrisoarea ei catre sine si lasa-te inspirata! Iunia Pasca este un om cu o personalitate complexa, fascinanta. Ea si-a lansat primul volulm intitulat “Prin lume, spre mine. Un jurnal al devenirii”, anul acesta.

Iunia Pasca are 28 de ani si este scriitoare, educatoare si... calatoare. Cartea ei "Prin lume, spre mine" s-a nascut din calatoriile si explorarile sale exterioare si interioare din ultimii sase ani de zile. Iunia a vazut 40 de tari si are experienta de educatoare. Am avut rol de educator in Europa, Asia, America de Sud, Estul Mijlociu si Africa, si am aflat peste tot ca atunci cand credeam ca educ, eu eram cea care invata cel mai mult. Descoper-o pe Iunia: www.iunia.ro si citeste scrisoare ei catre sine:

Draga mea Iunia, cea adolescenta,

Prima data cand mi-a venit in minte ideea de a-ti scrie o scrisoare aveam cam 20 de ani, deci numai cat trecusem pragul inspre “pseuo adult”. Imi doream sa-ti scriu pentru ca simteam ca in doar cativa ani am descoperit atatea despre viata, incat daca ti le-as spune, tu ai lua alte decizii, ai avea alte ganduri, si in consecinta ai savura si simti viata altfel.

Nu ti-am scris atunci, si au trecut niste ani. La numar au fost doar vreo 5, sau poate 7, dar la simtire i-am simtit precum 50. Au fost ani plini ochi de experiente care m-au zvarlit in afara zonei mele de confort, m-au impins pana la limite si dincolo de ele, m-au ridicat pana in nori pentru a ma scapa apoi in fundul pamantului, de unde m-au ridicat mai sus decat fusesem. Au fost 5 ani, sau poate 7, petrecuti prin 40 de tari de pe 4 continente, au fost 5 ani cat o viata... asa ca intr-o zi m-am asezat in fata laptopului meu roz sa-ti scriu acea scrisoare. Cand am pus punct, avea 300 de pagini. I-am spus “Prin lume, spre mine. Un jurnal al devenirii”, si i-am dat drumul spre lume, in speranta ca va fi citita de cineva ca tine.

Ti-as spune o mie de lucruri, draga mea, dar poate ca nu le-ai intelege pe toate la inceput, asa ca mai bine ti-as spune un singur lucru de o mie si una de ori. Ti-as spune doar atat: „Iunia, cheia vietii e sa fii TU!” De o mie si una de ori.

Ti-as spune ca tot ce trebuie sa faci, oricand, mereu, de fiecare data, e sa te opresti, sa inspiri adanc, si sa-ti asculti soaptele inimii, singurele soapte care stiu ce e cel mai bine pentru tine in orice moment. Singurele soapte ce stiu ca esti perfecta exact asa cum esti, chiar fara talia de viespe si suvitele blode pe care societatea dicteaza ca trebuie sa le posezi. Singurele soapte care nu judeca si nu te judeca, soaptele care inteleg ca oamenii, oriunde si de oriunde ar fi ei, sunt mai mult asemanatori decat diferiti, cele care stiu ca lumea e plina de familie.

Ti-as spune sa asculti de soaptele inimii si sa nu dai crezare nici unor soapte venite de la altii daca ele nu te fac un om mai bun. Sa spui “Nu te cred!” tuturor celor care tin sa te informeze ca nu poti sau nu meriti, ca nu esti suficient de buna si ca trebuie sa stai in banca ta. Si, mai ales, tuturor celor care iti spun ca viata e grea, ca e plina de necazuri si limitari, si ca fericirea e ceva ce nu se atinge niciodata.

Ti-as spune ca atunci cand altii par ca te ranesc, cei mai raniti sunt ei. Ca poti rani pe altul doar cand tu suferi, asa ca, draga mea, in loc sa dai inapoi cu pumnul plin de furie, sa dai compasiune, atentie si iubire. E singurul mod de a opri furia lor, e singurul mod de a spori iubirea ta. Libertatea. Implinirea.

Ti-as spune, draga mea, un singur lucru intr-o mie de feluri, si-apoi te-as mangaia pe crestet si ti-as aminti sa te opresti, sa inspiri, sa asculti mesajul venit din inima ta. Sa stii ca acolo e “acasa”, ca acolo e tot ce ai nevoie, ca fericirea exista, tot acolo, si asteapta cu infrigurare sa o recunosti. Ti-as spune ca lumea aceasta mare e atat de mica, si ca e la dispozitia ta, ti-as spune sa strigi doar Universului plina de viata si entuziasm „Eu asta voi face!!”, si apoi sa astepti sa vezi cum el iti va indeplini dorinta.

Ti-as spune ca viata ta depinde de increderea pe care tu o ai in tine si in ea, ca stima ta de sine e ceva ce numai tu decizi sa iti acorzi, si nu e decisa de cei din jurul tau pentru tine. Ti-as spune ca atunci cand vei incepe sa traiesti din inima, sa traiesti fiind tu, fara masti si roluri, sa traiesti viata in autencitate si integritate fata de tine insati, tot ceea ce ti se va intampla va parea un miracol pentru cei din jur care nu inteleg. Dar ca tu vei sti ca e singurul mod in care ai putea sa traiesti.

Ti-as spune ca nu esti niciodata singura, mai ales in momentele in care simti ca esti singurul om de pe pamant. Ti-as spune toate acestea, si mult mai multe, pana as ajunge la o mie si una de lucruri, spuse de o mie si una de ori. Dar in final, mi-as dori sa stii ca cel mai valoros lucru pe care il poti face in aceasta viata e sa o traiesti! In fiecare clipa, cu fiecare suflare, sa o traiesti fiind TU, autentica, reala, libera de limitarile impuse asupra ta de catre cei din jur, libera de toate custile construite pentru tine de catre societate.

Sa traiesti azi fiind convinsa ca maine va fi o zi mai buna, pentru ca pana maine vei fi crescut si tu inca putin, cu siguranta suficient incat sa fii pregatita pentru tot ceea ce maine va aduce in calea ta. Sa traiesti azi cu convingerea ca viata ta depinde de tine, ca tu esti responsabila de modul in care se croieste, ca tu esti pictorita panzei tale, nu altcineva. Convingerea ca ceea ce face diferenta nu e ceea ce se intampla, ci ochelarii prin care privesti acea experienta.

Ca treaba ta nu e sa critici, sa judeci, sa te plangi si sa gasesti vinovati pentru ceea ce nu merge, pentru ca asta iti va lua toata energia de a trai frumos, toata puterea de a picta colorat, toata iubirea pe care o ai de dat. In schimb, treaba ta e sa crezi ca meriti o viata magica, si sa a incredere ca ea e gata pregatita pentru tine, daca ii dai voie sa te surprinda. Treaba ta e sa crezi, si sa te bucuri cu tot sufletul de orice detaliu sublim al vietii, pentru ca... pentru ca bucuria e cel mai frumos cadou pe care poti sa i-l faci lui Dumnezeu ca multumire pentru ca te-a creat.

Ti-as spune, draga mea, o mie si una de lucruri...

Te iubesc mereu,
Iunia, cea putin mai mare.

www.garbo.ro