"Nu cred că în dragoste există alegeri pentru o viaţă. Nu cred în iubiri eterne care călăresc peste orice obstacole, în amoruri care defrişează orice încâlceli de piedici, în poveşti veşnice cu inimi şi trupuri pereche. “Pe viaţă” mi se pare o sentinţă nemiloasă atunci când se aplică unei relaţii cu ambiţii la dragoste, sex şi comunicare pe termen prea lung. … Am bănuieli, ba nu, am şi dovezi, că şi ei, aparent stabilii, se îndrăgostesc şi suferă, poate chiar mai mult, că şi ei au aventuri care le răvăşesc sufletul, că şi lor li se întâmplă să retrăiască chinul fabulos, delirant al dorinţei interzise.
Pentru că dragostea “pe viaţă” are frăgezimea unui pahar de şampanie spart la miez de noapte în toiul nunţii. Dulceaţa ei, a şampaniei şi a iubirii, alunecă spre inevitabil, oricât de cu mare evlavie ar fi păstrată. Şi atunci, măcar din când în când, trebuie să reiei exerciţiul pur al emoţiei şi răscolirii, răzvrătirii. S-o faci cu nebunie şi conştiinciozitate, cu nădejde, cu deznădejde. Să trăieşti până la sânge, să iubeşti până la durere, să arzi până la ţipăt. Să simţi că te sfâşii atunci când te desprinzi din îmbrăţişarea celuilalt. Să-ţi aşezi ticăitul inimii în cadenţa silabelor numelui său. Să laşi să-ţi curgă prin vene parfumul său dulce-otrăvit, egoist şi sălbatic, terestru şi înălţător. Şi să uiţi că în dragoste nu există alegeri pentru o viaţă. Să vrei să îl iubeşti pentru totdeauna şi să te iubească mereu. Imposibil."
(Alice Năstase)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu