Este greu sa supraestimezi emotiile, atata vreme cat ele ne motiveaza viata: ne organizam vietile astfel incat sa maximizam emotiile pozitive si le minimizam pe cele negative. Nu reusim intotdeauna, dar asta incercam sa facem. Emotiile motiveaza toate alegerile pe care le facem. Emotiile sunt mai puternice decat ceea ce psihologii au numit instincte care ne guverneaza viata: foamea, sexul si dorinta de a trai. De cate ori refuzam sa mancam pentru ca nu ne place cum arata mancarea. Despre sex, la fel, se intampla sa nu ne placa cum arata sau ce ne face sa simtim o persoana.
Concluzia este ca tot ce isi doresc oamenii este sa fie fericiti si in functie de ce inteleg despre fericire, actioneaza. Ceea ce ii ghideaza in actiune nu este numai constientul, atunci ar fi foarte usor si am cam fi cu totii fericiti. Dar ne mai ghideaza si subconstientul, iar acesta are ideile lui despre fericire, formate de-a lungul timpului, uneori din frageda copilarie si adesea nu mai sunt de actualitate daca ar fi sa fie confruntate cu ceea ce constientul, ratiunea noastra crede. Adeseori, pentru a ne proteja de durere, subconstientul ne impiedica sa ajungem in unele situatii pe care constientul le doreste. De aceea ne trezim adesea ca suntem sabotati in indeplinirea actiunilor: este doar subconstientul care ne fereste de acele lucruri pe care el le-a invatat a fi dureroase.
In majoritatea timpului emotiile ne sunt de folos, alteori ne stanjenesc. Cum?
- Fie simtim emotia potrivita, dar la o intensitate prea mare sau prea mica (de exemplu: grija este justificata, dar depinde in ce intensitate).
- Fie simtim emotia potrivita, dar o manifestam nepotrivit (de exemplu: mania poate fi justificata, dar manifestand-o in tacere poate fi neproductiv).
- Al treilea mod de manifestare al emotie: emotia nepotrivita (de exemplu frica atunci cand nu este cazul).
De ce apar emotiile nepotrivite? Putem sterge un declansator emotional, de exemplu ca atunci cand cineva ne-o ia inainte la coada, sa nu ne enervam? Sau putem sa schimbam reactia noastra la acel declansator, sa micsoram mania, tratand cu umor sau intelegere acea situatie.
Noi nu suntem sub imperiul emotiilor tot timpul. Emotiile vin si pleaca. Sunt momente in care nu simtim nicio emotie. Dar de ce simtim emotii atunci cand le simtim? Cel mai intalnit mod in care apar emotiile este cand ceva ne afecteaza starea de bine, cand ceva se produce sau urmeaza sa se produca. Emotiile au astfel scopul de a ne pregati sa ne confruntam cu evenimentele respective. Ele produc schimbari in creier care ne mobilizeaza, si actionam fara sa stim ca actionam. Astfel suntem capabili sa actionam suficient de repede.
Emotiile sunt mai puternice decat gandurile noastre constiente. De aceea cateodata este bine sa stim cum sa controlam ceea ce ne produc emotiile. Atunci cand suntem cuprinsi de o emotie nepotrivita, nu suntem capabili sa gandim rational, nu putem accesa unele informatii pe cale le detinem, mai rau, interpretam realitatea in acord cu emotiile pe care le simtim, adica nepotrivit. Stim deja ca nu conteaza cum este realitatea, ci modul in care o privim, iar emotiile negative nu ne ajuta deloc in acest sens.
De aceea unii oameni apeleaza la ajutorul psihologilor, pentru ca si-ar dori sa nu mai fie emotionali, si-ar dori sa aiba control atunci cand au o reactie emotionala. Nu-si doreste nimeni insa sa isi inchida total emotiile. Pe langa faptul ca viata ar deveni mai stearsa, neinteresanta, asta ne-ar pune in pericol. Frica ne protejeaza uneori, ne face sa reactionam promt la pericole. Tristetea si disperarea ne fac sa primim ajutor de la altii. Chiar si mania – emotia pe care multi dintre noi ar vrea sa o elimine- ne este folositoare. Ea ii previne pe ceilalti, dar si pe noi ca ceva ne deranjeaza. Aceasta atentionare poate aduce o schimbare sau poate provoca la randul ei manie in randul altora. Mania ne motiveaza sa incercam sa schimbam lucruri in viata noastra sau in lume.
Ce ne-am dori cu totii este nu sa eliminam emotiile, ci sa eliminam reactiile emotionale la anumiti declansatori.
Se pare ca psihologia nu are solutii instantanee pentru a anula efectul declansatorilor emotionali. Conceptele filosofice buddhiste propun o solutie: acceptarea a ceea ce este. Acceptarea realitatii care ar putea ridica/naste emotii si acceptarea chiar a emotiilor care apar. Odata recunoscute si acceptate de mintea noastra, se schimba focusul de la situatia deranjanta emotional la urmarirea din afara a emotiei din interior. Apoi devine o chestiune de secunde ca emotia sa scada in intensitate. Cu cat repetam aceasta mai des, atunci declansatorul va fi legat de o emotie de mai mica intensitate si astfel va vreste increderea in noi ca putem sa raspundem echilibrat la emotii intense. Cu cat ne privim si observam mai des emotiile , cu atat suntem mai in acord cu noi insine, ajungem sa ne cunoastem si controlam reactiile mai bine.
Idei din Paul Ekman, “Emotion revealed”
In final, si o o idee putin sexista a lui James Joyce : ”Barbatii sunt ghidati de linii de intelect, femeile – de curbe de emotii”.
http://autoeducare.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu