Era o vreme in care prima zapada era
sarbatorita asa cum se cuvine. Inarmati cu manusi groase si voie buna, copiii
erau pregatiti sa creeze un om de zapada sau sa isi scoata vehicolul cel mai de
pret- sania- pentru a se lasa condusi intr-o lume in care magia este elementul
primordial. Mai mult decat atat, taramul numit evolutie spirituala era
presarat de invitatia pe care copiii o faceau adultilor de a se intoarce intr-o
lume de vis.
Apoi
urmau cumpararea si impodobirea bradului, momente in care toti membri familiei
aveau un cuvant important de spus. Globulete de diferite marimi si forme,
nelipsita instalatie de Craciun, beteala, bomboanele de Craciun, funditele
colorate si o serie de visuri faceau ca in fiecare an bradul sa fie din ce in
ce mai frumos. Toate acestea pregatiri erau, desigur, modalitatea cea mai
potrivita de a-l intampina pe Mos Craciun.
Unde
te-ai ascuns, Mos Craciun?
Privind
in urma din perspectiva unui prezent care se forteaza sa pastreze o traditie,
puteam vorbi despre existenta unui spirit al Craciunului. Era atat de natural
incat atunci nici macar nu vorbeam despre asta, ci il traiam pur si simplu.
Acum insa, suntem atat de preocupati sa-l aducem in vietile noastre in aceasta
perioada incat tindem sa umplem golul pe care il simtim in suflete cu o
ingramadire de aspecte materiale: tot mai multe spoturi publicitare de Craciun, o sumedenie de
obiecte care se forteaza sa ne reaminteasca de existenta Craciunului,
impodobirea exagerata a caselor noastre. Existenta acestei adevarate
,,industrii” a Craciunului nu este altceva decat cautarea in exterior a ceea ce
candva ne umplea de bucurie fiinta.
La
extrema cealalta se afla si ignoranta fata de tot ceea ce insemna odata
Craciunul. Firescul s-a transformat intr-un tipar care se vrea urmat doar
pentru ca asa se cuvine. Oamenii ,,se obliga” sa petreaca sarbatorile in
familie pentru ca asa este traditia, dar nu au mai impodobit un brad de ani
buni si nu au mai oferit un cadou din tot sufletul de multa vreme.
Va
amintiti cand a fost ultima data cand v-ati asezat in liniste pentru a-i scrie
lui Mos Craciun? Care a fost cel mai recent colind pe care l-ati ascultat si
v-a curpins o emotie inexprimabila? Cand ati simtit cu adevarat mirosul
racoritor al bradului? Ati mai citit copiilor vostri povesti despre magia
Craciunului sau v-ati abandonat total intr-un film despre Craciun?
Nu,
multi dintre noi nu am mai facut asta de multa vreme. Si nu stiu daca asta ne
face mai batrani sau mai morocanosi, mai tristi sau mai lipsiti de entuziasm.
In acelasi timp, nu stiu daca cineva este de vina pentru ceea ce a devenit
Craciunul. E ceea ce ratam continuu- spiritul Craciunlui. Undeva, pastram o
dorinta sub forma de promisiune ca poate in anul urmator ne vom revizui
comportamentul, dar apoi realizam ca asta afirmam si in anii trecuti.
Craciunul
ne oferea momente de interiorizare, in care regasirea propriei fiinte
reimprospata relatiile cu ceilalti. Ne oferea posibilitatea de a cauta in
interior resursele pentru a o lua de la capat. Acum, insa, multi dintre noi pur
si simplu asteptam ca aceasta sarbatoare sa treaca.
Poate ca, pe undeva, ne temem de intalnirea cu noi insine pe care sarbatoarea o
aduce…si asteptam sa treaca…
Nu
stiu ce parere au Mos Craciun si spiridusii sai despre lumina care palpaie in
sufletul nostru, dar care nu mai straluceste. Sunt sigura ca in bunatatea lor,
ei nu ne blameaza. Poate ca ei sunt singurii care inca mai spera...
Voi mai simtiti spiritul Craciunului? Ce
amprenta isi lasa aceste sarbatori in sufletele voastre?
http://aimee.ro/evolutie-spirituala/spiritul-craciunului-sau-ratarea-continua.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu