Te-ai
gandit vreodata ce inseamna cu adevarat frumusetea? Cat de frumos cad fulgii de
nea si cum ne farmeca cu sclipirea lor care iti lasa o urma atat de mica in
inima.
Intotdeauna primii
fulgi ma fac sa cred ca exista magie pe lume...ceva divin se intampla cand
micii fulgi de nea ating pamantul...e parca ca si cand acesti primi fulgi nu
sunt din zapada, ci din aripa ingerilor...si odata ce ei ating pamantul,automat
il sfintesc.Incearca si lasa-i sa-ti atinga fata...da, te vor sfinti si pe
tine!.Ai intins palma si s-au topit atatia fulgi si tot nu ai reusit sa
stapanesti sentimentul care te cuprindea cu atata profunzime. Pret de cateva
clipe, mi-am intors fata spre cer si am primit ninsoarea, asa cum un copil
primeste prima imbratisare a mamei. Apoi am privit cum fulgii de nea se astern
usor, asa cum o fac de mii de ani, prin bunavointa divina. Nu stiu de ce s-a
intamplat acum, poate ca asa a fost sa fie, poate ca acum a fost momentul. Sa
redescopar cat de infim, minunat si perfect este el-fulgul-si cu cata gratie
calatoreste pe drumul sau spre nicaieri. Ati observat vreodata cat de frumos e
un fulg de nea? Cu cata dragoste pentru detalii, cu cata acuratete l-a creat
Dumnezeu? si cat de scurta ii este viata? Da, veti spune, dar asta este rostul
lui: sa ne bucure si sa devina, alaturi de fratii lui in creatie, zapada. Si
totusi…el nu se incapataneaza, nu se agata sa ramana undeva, suspendat in aer
sau asezat pe pamant, nici nu se mareste de prea plinul creatiei sale…El exista
pur si simplu. Poate ar trebui sa-i vedem lectia si sa ne-o insusim, sa ne
bucuram ca ne este prieten si calatorim impreuna, sa-l privim cu iubire, macar
din cand in cand…Am redescoperit, intr-o clipa de decembrie, primul fulg de
nea. Ca parte din existenta, din viata, din calatorie…De cate ori ai inchis
ochii ai vrut sa fi cineva si nu ai reusit decat sa faci sa curga o lacrima
limpede izvorata din puritatea izvorului tau sufletesc. Cand ai pasit ai observat
ca pasii tai erau atat de mici incat te simteai atat de firav si naiv in fata
unei lumi atat de mare.Cand ai privit in sus ai ametit in dansul fulgilor de
nea care erau mii de sperante, mii de dorinte, mii de fiinte..cadeau si se
topeau pe fruntea ta ca o alinare.Te-ai simtit singur dar nu ai avut niciodata
curajul sa spui ce vrei cu adevarat ai lasat lumea visului sa te stapaneasca si
sa te dezamageasca deoarece pana la urma tot ce conteaza nu e ceea ce vrei ci
ceea ce doresti cu adevarat.Poate te-ai intrebat de ce speranta e tot ce ai in
suflet dar trebuie sa cauti mai adanc pentru a descoperi totul.
Sursa:www.iubiresilumina.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu