Love is life

Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate, spre armonia sufletelor si frumusetea universului, caci doar iubirea se daruie neconditionat, fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb. Si astfel il inalta si il innobileaza pe om. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” spune apostolul Ioan

"Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.In iubire se arata plenitudinea existentei."Dumitru Staniloae

19 decembrie 2012

Lauda omului


 
Candva, cineva mi-a reprosat ca am tendinta de a ridica pe un piedestal omul in defavoarea spiritului sau. Atunci am simtit cu adevarat ca spiritul din noi nu ar cere niciodata confirmari, insa omul din noi nu numai ca le cere, dar are nevoie de acestea. Poate ca sunt doar niste ganduri (ne)insemnate sau poate ca sunt simple voci care asteptau de mult sa prinda glas, insa prin intermediul acestui articol vreau sa aduc o lauda omului.

Oamenii – o emotie complesitoare…

Suntem in noi insine si suntem pretudindeni. Ne uitam intr-o oglinda pentru a observa ca imaginea pe care o vedem nu este altceva decat o alta oglindire a noastra. Suntem greu de definit, dar dorintele noastre sunt atat de simple…
In spatele tendintei de a fi extraordinar, omul este poate cea mai obisnuita fiinta …si devine atat de inaltatoare prin insasi obisnuinta sa. Dincolo de prietenia dintre cuvant si om, se afla lumea care vorbeste neincetat inauntrul sau si care transmite atat de multe mesaje altora…

E o incercarea grea…

…aceea de a binecuvanta omul in conditiile in care pentru altii este atat de usor de blamat, insa exista atatea motive pentru care merita iubit. Uneori, cand privesc un om, vad universul pe care il poarta cu sine: lasa atat de usor sa iasa la suprafata Soarele sau interior atunci cand primeste o veste buna, cortina se ridica pentru a face loc Lunii atunci cand este singur in fata emotiilor sale…si miile sale de ganduri, miile sale de stele…toate acestea stralucesc in fiinta noastra fara a le constientiza cu adevarat.

Dorinta mea este de a ne bucura de darul de a fi oameni si de a ne permite sa fim oameni inainte de a avea pretentii exagerate de la noi insine. Inainte de a ne ascunde in spatele dorintei de perfectiune, ar trebui sa acceptam ca tocmai ,,imperfectiunile omenesti” ne aduc uneori mai aproape de indeplinirea dorintei noastre.

A fi om inseamna a-ti crea propria lume, asadar, din dorinta de a ne bucura de fiinta noastra incepand cu cele mai mici ganduri pana la cele mai mari idealuri si in numele unicitatii fiintei umane, va propun sa aducem:

Lauda visatorului, lauda vanzatorului de covrigi cu mac sau susan, lauda celui mai sofisticat vanzator de masini, lauda celor care alearga dupa tramvai, lauda celor care isi mai pun dorinte, lauda copilului, lauda celor care canta la metrou, lauda crescatorilor de animale, lauda celor care schimba ceva, lauda omului care a pasit pe Luna, lauda omului care isi invata copilul sa paseasca, lauda celor care inca mai spera, lauda artistilor, lauda intelectualilor, lauda celor mai mandri oameni, lauda microbistilor, lauda pastratorilor de secrete.

Lauda voua,

Andreea

Titlul articolului apartine unei poezii scrisa de Nichita Stanescu, pe care o puteti citi mai jos.

Lauda omului

Din punctul de vedere-al copacilor,
soarele-i o dungă de caldura,
oamenii – o emotie coplesitoare…
Ei sunt niste fructe plimbatoare
ale unui pom cu mult mai mare!

Din punctul de vedere-al pietrelor,
soarele-i o piatra cazatoare,
oamenii-s o lina apasare…
Sunt miscare-adaugata la miscare
si lumina ce-o zaresti,din soare!

Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de pasari,
aripa in aripa zbatand.
Oamenii sunt pasari nemaiintalnite,
cu aripi crescute inlauntru,
care bat plutind, planand,
intr-un aer mai curat – care e gandul!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu