A iubi, aceasta… vine?

De ce punem accentul pe pasiune?

Totul a inceput de la basme. Arhetipul iubirii absolute, invincibile. Inca din cele mai vechi timpuri umanitatea a avut nevoie de o imagine idealizata a iubirii romantice, cea care invinge toate obstacolele si nu moare niciodata. Dar asta nu e ceva nou. Mitul celui ales, al sufletului pereche are o amprenta destul de puternica in mintea noastra iar literatura si cinematografia n-au facut decat sa perpetueze aceste mituri. Pe de o parte, avem nevoie de confirmari ca ne e destinat sa fim fericiti, ca toti suntem facuti pentru a iubi si a fi iubiti. Pe de alta parte, daca suprapunem sablonul acesta peste realitate, avem de-a face cu lucruri mult mai prozaice, lipsite de magie.

Casnicie aranjata versus casnicie  din dragoste

Un detaliu interesant – 60% din casniciile de pe mapamond sunt aranjate de  familie sau de ”petitori” (inclusiv site-uri de dating) si cam in jumatate dintre ele partenerii ajung sa se iubeasca cu timpul.
Un studiu facut in India anilor ’80 arata ca dupa doi ani iubirea a inceput sa paleasca in cazul celor luati din dragoste, in vreme ce in cuplurile „ petite” iubirea a crescut treptat, depasind-o pe cea a celor din prima categorie, dupa pragul primilor 5 ani.

De asemenea, in societati mai traditionale unde separarea nu e considerata acceptabila sau dezirabila din punct de vedere social, rata divorturilor este mai mica. Logic. Dar. O cunostinta din  Maroc imi povestea ca acolo casatoriile au in continuare o puternica componenta de aranjament, aliante facute cu aprobarea familiei. In mod paradoxal, sau dimpotriva, cuplurile sunt mult mai stabile si divorteaza rareori. Cei doi incearca sa-si rezolve problemele si nu abandoneaza atat de usor.

Demontand iubirea, ajungem la compatibilitate

Suna banal, a truism, dar dragostea este cel mai frumos lucru care ni se poate intampla. Suntem bogati si intregi atunci cand iubim: oamenii din jurul nostru, familia, profesia. Poate ca nu toti avem, acolo undeva, un suflet pereche. Dar fiecare dintre noi are sanse sa fie fericit alaturi de cel sau cea cu care va crea o legatura plina de semnificatii.

Iubirea pasionala e deja o marfa, un bun pe care-l vand cu success de atata timp filmele romantice, romanele, videoclipurile. Din nefericire ea vine într-o forma care e nerealista si relativ inaccesibila pentru majoritatea dintre noi. Bunul simt ne cere totusi sa coboram iubirea de pe piedestalul acesta inaccesibil, hollywoodian, sa o despartim, cat se poate, de mituri, periculoase deoarece creeaza asteptari nerealiste.

O alta perceptie care nu e verificata de realitate este ca o data ce intalnim partenerul ideal, nu se schimba nici el, nici noi. Totul devine “perfect”. Ei bine, viata nu e o poveste. Doar acolo iubirea se incheie apoteotic cu o nunta, expresie a fericirii supreme, dupa care se lasa cortina. (Amanuntele vietii conjugale nu mai au, prin comparatie, aceeasi stralucire si nu mai trezesc acelasi interes, dar ele compun viata reala).

Ar fi constructiv sa privim dragostea cu alti ochi, ne indeamna psihologii. Nu ca pe un fenomen mistic, care ne alege si e in afara controlului nostru, ci ca pe o parte a vietii noastre pe care o putem influenta prin alegeri constiente, pe care o putem creste si imbogati.

Asadar, putem invata sa iubim (pe oricine)?

Nu pe oricine, dar cu siguranta putem avea o relatie durabila, bazata pe dragoste, cu o persoana compatibila. Sigur, e important sa existe compatibilitate si atractie. Orizonturi comune.  La inceput, iubirea e un fenomen de proiectie, apoi capata atributele unei constructii, ce implica efort si credinta.

Suna putin cam pragmatic dar si imbucurator, nu-i asa?

http://cezara.revistatango.ro/