Toţi oamenii viseaza
iubirea reciprocă. Majoritatea oamenilor o întîlnesc. Si, aproape
majoritatea..se despart de ea. Pare un paradox aici. Pare o ironie a sorţii. ŞI
pare că noi nu vrem asta, dar aşa se întîmplă. Pare că soarta omului este
pecetluită în ..starea de absenţă a iubiri, pe care el o maschează cum poate.
Suferinţele altora devin pentru el scuze pe care le găseşte singur pentru a
fugi de iubire. De bucurie. El se prinde în responsabilităţi profesionale “foarte
importante”, care-i cer timp şi grijă, atenţie şi concentrare..ŞI acestea toate
devin scuze pentru care justifică nefericirea şi incapacitatea sa de a se
implica în iubire. De fapt, de ce nu reuşim în dragoste? De ce dragostea pare
să ne alunece printre degete şi suferinţa pare să capete picioare lungi tocmai
în toiul celei mai frumoase iubiri ..reciproce, de vreme ce atît de mult rîvnim
la iubirea aceasta?
ŞI, pentru a înţelege
..efectul iubirii reciproce asupra noastră, este interesant să ne imaginăm ce
se întîmplă în clipa în care doi oameni împing un Tir? Nu se întîmplă
nimic..Tir-ul rămîne nemişcat, impasibil şi ..imposibil de manevrat. Dar, dacă
vin 30 de oameni să împingă acelaşi Tir, acesta se va mişca uşor din
loc..Puterea celor treizeci mişcă maşina. Are un efect asupra ei. În mod
asemănător, dacă aşezăm două “sentimente de iubire” unul lîngă altul ( este
cazul iubirii reciproce), sentimentul de iubire al fiecăruia dintre cei doi
implicaţi este resimţit ..cu putere. Lîngă un altul care simte iubirea, iubirea
ta creşte, se face puternică, o resimţi ca pe o forţă copleşitoare. Atunci este
momentul în care “emoţia, sentimentul, bucuria, starea de dragoste te
copleşeşte”, te cuprinde, te aprinde şi te ..conduce. Efectul celor două
sentimente care se întîlnesc este puterea lui de a mişca..şi răvăşi totul în
tine. Puterea de purificare a iubirii reciproce devine ca un bumerang, or ca o
torţă, care scoate din inconştient toată negativitatea acumulată în trecutul
celor implicaţi. Pentru a păsatra iubirea, oamenii au nevoie să
depăşească..această forţă uluitoare a emoţiilor negative, înregistrate în
conştiinţă în trecutul lor.
Rănile provenite din
iubirile nefericite ale trecutului se ivesc spasmodic şi cu forţă în lumina
conştiinţei pentru a fi vindecate. De aceea iubirea reciprocă devine dramatică
şi..imposibil de depăşit pentru cei mai mulţi dintre noi. Ea este cel mai
puternic isntrument de vindecare..naturală a sufletului omenesc. Noi, însă, nu
ştim aceasta şi.. perpetuăm suferinţa. Gîndim iarăşi că iubirea nu este
posibilă. Că celălalt poate pleca. Ne poate trăda. Suferinţa ne macină pînă ce
atingem punctul..în care am mai fost în relaţiile trecute şi ..ne despărţim,
conchizînd cu amaraciune ca iubirea reciprocă este doar un basm. De fapt, a
înţelege că-n dragoste se ravarsă tot amarul trecutului, că prin ea se purifică
tiparele noastre mentale negative, a menţine încrederea în omul iubit şi în noi
înşine, a visa aceleaşi vise, a crede în aceleaşi idei înseamnă a face încă un
pas spre dragostea pe care-o dorim. Nimic nu-i mai puternic în dragoste decît
visele comune şi credinţele comune..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu