Despre casatorie – maica Gavrilia

G. : Maică, ce ne puteţi spune despre Căsătorie?

G.G.:A păşi în viaţa de familie este ca şi cum ai intra în mânăstire. Deoarece Căsătoria este ceva sacru – este o Taină a Bisericii binecuvântată de Dumnezeu. Ştiţi de ce? Pentru că două persoane care pot fi foarte diferite între ele se întâlnesc şi devin Soţ şi Soţie. Cum s-a întâmplat aceasta? Cred cu adevărat că a te naşte, a te căsători şi a muri nu ţine de noi. Totul este planificat de Dumnezeu. Acum aceste două persoane au devenit miri. Soţia ar trebui să îşi considere soţul ca şi egumen ( stareţ)… De ce? Pentru că premisa fericirii în această lume este tăierea voii, renunţarea la egoism. Când renunţăm la voia proprie şi amândoi dorim să respectăm voinţa Domnului, atunci binecuvântarea Domnului este asupra noastră…

D. : Da, însă căsătoriile din zilele noastre nu sunt chiar aşa şi se pot sfârşi prost. Ce se întâmpla mai demult? Era altfel atunci? G.G.: Erau la fel. Dar soţiile păstrau tăcerea, pentru că ţineau cont de opinia publică. Ce va spune lumea? Acum, nu le pasă…

D.: Poate soţii erau mai delicaţi, mai atenţi unul cu celălalt? Sau femeile erau mai tolerante, mai răbdătoare?

G.G.: Nu era vorba numai de asta…Soţia avea mai multă răbdare. Era mai puţin educată şi nu putea să îşi asigure traiul lucrând. Ce avea să fie dacă şi-ar fi părăsit soţul? Un rob liber? Soţul, pe de altă parte, nu îi era potrivnic soţiei. Nu avea neînţelegeri cu ea în chestiuni de egalitate , aşa cum se întâmplă în zilele noastre, când şi ea are ceva de spus, iar el devine nervos, mânios…pentru că acum ea are o personalitate independentă. Deci, el îşi iubea foarte mult soţia…pentru relaţia pe care o aveau împreună, pentru că ea era mama copiilor săi – în alte privinţe, el făcea ceea ce îi plăcea…În acele vremuri o astfel de situaţie era normală…Am fost martoră a condiţiilor în care se făceau căsătoriile în ambele secole!

Mai demult, fiecare îşi avea locul său. Demnitate…Puţine cuvinte…Acum ce văd? Vorbărie fără sfârşit pretutindeni, numai cu rezultate vătămătoare! Îmi este greu să le sfătuiesc pe toate soţiile care vin la mine: „Nu vorbi! Nu spune ce ai făcut, ce ai gândit, ce ai spus, unde te-ai dus, cum ai lucrat…De ce vorbeşti atât de mult? Nu ştii că majoritatea soţilor îşi doresc să fie numai ei ascultaţi de către soţiile lor? Nu?! Atunci totul este fără speranţă, încheiat”! În zilele noastre mai există o altă mare dificultate. Cu cât părinţii se iubesc mai mult, cu atât copiii aşteaptă acelaşi lucru în căsătoriile lor. Când realizează ceea ce se petrece în jurul lor, chibzuiesc bine. Dacă în schimb părinţii se ceartă între ei, copilul e gata să facă la fel, ştiind că aşa este căsătoria…Căsătoria este o Taină. Trebuie să mori ca să renaşti. Este o Taină la fel ca şi Botezul. Dacă nu te naşti din nou în inima celuilalt şi celălalt nu a renăscut în inima ta, Dumnezeu este absent.

www.luminapentrucandeladinsuflet.wordpres.com