poveste soptita scrisa cu litere mici

daca tu…

…as pregati totul in mod progesiv. as cotrobai prin fiecare ungher al casei, prin fiecare ungher al meu. cu migala si atentie sporita. inainte de toate as ordona sosetele punand o delimitare clara intre cele de zi si cele de noapte. intre dantelariile celor de vara si intre moliciunea celor pentru ger. dragele de ele, niciodata nu stiu carei ore apartin, cum intind mana uneori la intamplare, cu ochii inchisi, sa le prind… cum imi tuna gustul momentului: dupa culoare… dupa desen… dupa firul tesaturii… sau dupa cum se „preanunta” diminetile… cateva perechi vor sfarsi in cutia pe care sta scris d e    a r u n c a t dar, spre seara sigur se va descoperi si pentru ele un coltisor, semn de indubitabila afectiune asupra lucrurilor sau de o compulsivitate care ma invinge mereu… cum ai vrea sa crezi…

…la capitolul oale si cratiti as zabovi ceva mai mult. le-as darui mangaierile mele in plus,iar ele mi-ar darui in schimb stralucirea noului lor. as surade mai des oglindindu-mi chipul in stralucirea tigailor si, probabil, valsul acela acompaniator al „operei” l-as repeta… pata aceea galbuie de langa intrerupator as lasa-o insa, chiar daca ar fi nevoie doar de o pereche de manusi si de cateva zeci de secunde s-o dobor… tu te-ai obisnui intr-un anume fel, cu imperfectiunile mele si probabil, le-ai accepta…

…as dechide larg toate ferestrele sa ma inunde lumina, iar florile proaspete le-as fura si le-as aseza chiar si la calendar. as lasa asa, neglijent, cate o esarfa, cate-o carte ratacita doar ca tu sa ma intrebi „de ce…?”…as ridica din umeri, iar tu sigur, ai surade sugubat…

…prin baie si prin debara ar fi o trecere rapida, de aruncat un ochi fugar…as schimba doar albiturile si plantele noi le-as uda…

…as parfuma in mod deosebit incaperile, iar tu ai exclama mereu: „parfumul asta-i nou…!nu-l stiam…!” asternuturile ar fi cu siguranta noi. m-as lauda demonstandu-mi colectia de creioane pierzandu-ma in istoria fiecaruia, iar tu ti-ai incrucisa privirile cu ale mele la fiecare istorisire lasandu-ti doar mainile sa vorbeasca printre voitele taceri…

…te-as purta in gradina mea: fiecare planta, fiecare copac, fiecare dintre flori ti-ar povesti ca la radacina i-am pus numai dragostea mea, iar parfumul lor te-ar invalui, ti-ar confirma…

…in semn de bun venit as pregati cu multa daruire aluatul si as framanta painea. as umple intreaga casa de mirosul facerii…! tu l-ai adulmeca hulpav cu varful barbiei cuprins intre doua degete, intrebator…„cate surprize mai ai sa-mi oferi…?!” -mi-ai spune… iar corpurile noastre vor incepe discret dansul adulmecarilor…

…as cumpara doua cupe noi si te-as ruga sa desfaci sticla aceea cu vin caruia refuz demult, demult sa-i sterg praful… te-ai opri din gest si mi-ai spune hohotind: „tu o porti pe stefania popescu cu tine,aici…?!”…si hohotul s-ar dubla, negresit… as pregati „multpromisa” rata-cu-portocale-ce-la-final-tu-a-i-descoperi-ratoi…ne-am bucura de„istoria ratei” si-am sfarsi in sarutul acela, noi…

…mi-as pune rand pe rand toate rochiile mele lungi ca sa pot invoca zborul, iar tu l-ai recunoaste dupa falfairi… cred ca si pletele s-ar mai lungi putin… iar cerceii i-as schimba din ora-n ora ca niciunul din ei sa nu cunoasca nedreptatirea… bratara aceea ti-as reface-o din bucati si ti-as spune cat de parte din mine era… te-ai minuna si tu de imbinarea perfecta a partilor… iar uneori, am tacea…

…te-ai aseza intr-un loc discret prefacandu-te procupat de-ale tale. in tacere, doar mi-ai savura unduirile…

…am saruta diminetile cu parfumul cafelei facuta din nou la ibric, iar gimnastica matinala ar fi cea a tangentei de noi…! am alerga prin ploaie kilometrul acela pana la gara si ne-am urca in primul tren respectand supusi doar alegerea lui. in drum ti-as prezenta pe toti prietenii mei si le-as povesti cat de fericita as fi. ca de obicei, si atunci le-as fura cate o frunza ce-as aseza-o semn de carte sau de amintirea ca suntem, ca sunt…ne-am minuna ca doi copii nestiutori de locuri noi, de timpuri noi,de noi… ne-am pierde destul de des si ne-am regasi si mai des…

…m-as aseza intr-un loc discret prefacandu-ma preocupata de-ale mele. in tacere, doar ti-as sorbi respiratiile…

…as disparea intr-una dintre dimineti. as iesi tiptil cu grija de a nu-ti intrerupe somnul duminical si as hoinari pe strazile pustii povestindu-mi mie insami ca ai fi… as pleca doar asa, sa ma pot intoarce cu bratele intinse a zbor, ce te-ar cuprinde in dansul de dor…

…intr-o anumita ora am regiza o cearta „la cutite” pe care-as chema-o… „proba de microfon”. eu as vrea sa continuie totul cu „proba tacerii”, iar ca in toate regulile nescrise, tu ai repeta neincetat unica „proba a impacarii”.la final am fi amandoi invingatori dat fiind jocul…„de proba”!…dupa aceea am inalta imn dupa imn poeziei… am impreuna mainile si trupurile si sufletele le-am impreuna a zbor…!

…iar de-as scrie pe usa in toate limbile pamantului „v-am ruga, nu deranjati!” s-ar holba pana si leo, cainele vecinului, la cea de-a treia plimbare, pe inserat…

…ne-am aseza asa, sporovaind pana in zori de zi sau ascultand imbratisati ticaitul timpului, in aceeasi foame de numai doi…

…uneori, te-as lasa singur.te-as lasa sa-mi cotrobai prin ungherul secretelor si tu te-ai minuna ca le stii deja. as accepta invitatia amicelor mele la un aperitiv, dar as sta tot timpul ala ca-pe-ghimpi. le-as povesti ceas de ceas ca simt mirosul ce invaluie casa mea. as privi la nesfarsit usa stiind ca intre timp tu ai deveni artizan prin preajma focului de doua ori arzator…

…la timpul potrivit, as fugi…m-as intoarce alergand. m-ai astepta nerabdator in prag, tu!

…te-ai aseza intr-un loc discret prefacandu-te procupat de-ale tale. in tacere, doar mi-ai savura unduirile…

…m-as aseza intr-un loc discret prefacandu-ma preocupata de-ale mele. in tacere, doar ti-as sorbi respiratiile…

…ne-am aseza asa, sporovaind pana in zori de zi sau ascultand imbratisati ticaitul timpului, in aceeasi foame de numai doi.

…ai fi

de AnaOlimpiaStyle