Fiecare ne cunoaştem pe noi înşine. În fiecare din noi sunt anumite părţi pe care alţii nu le cunosc. Dar tu însuţi le cunoşti până în profunzimea sufletului şi ştii exact cum eşti.
Dragii mei, omului i se dă o stranie libertate. Deci… iubeşte şi fă ce vrei. Dar greu se poate trăi cu această libertate. În plus, când ai atins-o, trebuie să ţii cont de ceilalţi, de lumea din jurul tău. Libertatea ta să nu tulbure viaţa nimănui. Căci viaţă liberă nu prea există.
Insă tu eşti viaţă. În jurul tău este viaţă. Tu trebuie să fii deschis spre viaţă, spre iubire, să percepi viaţa şi să comunici cu ea. Să trăieşti şi să iubeşti, ca şi cum nu ai suferit vreodată. Totuşi, care dintre noi reuşeşte să simtă viaţa lângă el? Că, de fapt, să fim sinceri, suntem singuri. Câteodată ai chiar sentimentul că eşti singur în tot universal. Şi cu cât sunt mai mulţi lângă tine, cu atât te simţi mai singur.
Aşadar atât iubeşti, cât dăruieşti. Dar oare până unde trebuie să ne dăruim atunci când iubim?
Atât de mult te iubesc, încât, înţelegând că nu îţi este bine lângă mine, te las să iubeşti pe cine crezi că e iubirea ta. Dăruind, iubeşti. Iubind, dăruieşti. Eşti atât de important pentru mine, încât nu îmi pot explica lumea fără prezenţa ta în ea. Dar dacă prezenţa mea în lumea ta nu mai dă sens lumii tale, îngăduie-mi să te las să ieşi din lumea mea ca să dai sens lumii în care iubeşti. Este greu. Este foarte greu. Abia acum încep să te iubesc, când simt că te-am pierdut pentru totdeauna. Credeţi că putem rosti aceste cuvinte celor pe care-i iubim?
E greu, dragii mei, să creezi o cultură a iubirii. E greu să zici că iubeşti, dar tu, de fapt, nu dăruieşti nici puţinul pe care îl ai. Iubirea nu poate fi teoretizată. Ori o trăieşti şi o dăruieşti cu toată fiinţa ta, ori o faci numai în nişte formule de care nu avem nevoie. Nu calculaţi ce daţi şi ce vreţi să primiţi. Când iubeşti dai aşa, simplu, fără nici o motivaţie. Şi atunci nu eşti normal. Însă lumea la care vă invit, dragii mei, nu este o lume normală. Este însă o lume certă, nu o lume în care să existe “dacă” sau “s-ar putea”.
Există doar ceea ce iubeşti. Trebuie să fiţi fericiţi aici. Iubirea nu este pe-aproape de voi, este chiar în voi. Zâmbiţi şi daruiţi. Atât pot să vă spun. Dăruiţi-vă celor care au nevoie de iubirea voastră.
Acolo unde e comoara ta acolo e şi inima ta
http://artaiubiri.wordpress.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu