Don Miguel Ruiz-Arta de a iubi

 

“Imaginati-va relatia perfecta. Va aflati intr-o stare continua de fericire perpetua, pentru ca traiti alaturi de barbatul ideal sau de femeia ideala. Cum ati putea descrie viata alaturi de o asemenea persoana?

Ei bine, relatia cu o asemenea persoana ar putea fi comparata cu relatia cu un caine. Un caine nu poate fi altceva decat un caine. Orice ati face, el nu se va schimba. Acelasi lucru este valabil si daca aveti o pisica sau un cal. Orice animal este ceea ce este.

Acceptarea acestui adevar in relatia cu alti oameni este foarte importanta. Nici un om nu poate fi schimbat de catre un altul. Fie il iubim asa cum este, fie nu. A incerca sa-l schimbam pentru a corespunde imaginii noastre personale este ca si cum am incerca sa schimbam un caine, o pisica sau un cal.

Realitatea este ca orice om este cel care este, inclusiv noi insine. Este la fel in cazul dansului: fie doresti sa dansezi, fie nu. Trebuie sa fii complet sincer cu tine insuti, ca nu se poate sa dansezi si sa te simti bine daca tu nu doresti acest lucru. Numai cine intelege acest adevar profund poate deveni suficient de lucid pentru a-i vedea pe cei din jur asa cum sunt, nu asa cum doreste el.

Daca aveti un caine sau o pisica, ganditi-va la relatia cu animalul. Sa luam exemplul relatiei cu un caine. Animalul stie perfect cum trebuie sa se poarte cu dumneavoastra. Cum reactionati atunci cand cainele greseste? Orice i-ati face, lui nu-i pasa pentru ca va iubeste oricum. Cainele nu asteapta nimic de la dumneavoastra. Cum stau insa lucrurile cu iubita sau iubitul dumneavoastra, cu sotul sau sotia? Acestia au atat de multe asteptari, si in plus se mai si schimba tot timpul.

Cainele este responsabil pentru jumatatea lui de relatie cu omul. Cand stapanul lui ajunge acasa, cainele latra de bucurie, da din coada, sare pe el. El isi joaca foarte bine rolul, iar omul stie ca este un caine perfect. Cei care isi iubesc cu adevarat animalele isi joaca la randul lor perfect rolul: le hranesc, le mangaie, se joaca cu ele. Ei isi iubesc neconditionat animalele, asa cum ii iubesc si acestea pe ei. Ambele parti isi asuma perfect partea de responsabilitate pentru relatia dintre ele.

Marea majoritate a oamenilor isi pot imagine foarte usor un asemenea tip de relatie cu un animal, dar nu si cu un alt om. Oare de ce? Cunoasteti pe cineva care nu este perfect? Cainele nu este decat un caine, iar acest lucru nu va deranjeaza. Nu va simtiti deloc responsabil pentru el, nu doriti sa-l faceti sa devina un alt caine. La randul lui, el nu incearca sa faca din dumneavoastra altcineva decat sunteti, de pilda un stapan mai bun

De ce ati incerca atunci sa transformati o femeie intr-o alta femeie, sau un barbat intr-un alt barbat? De ce nu sunteti dispus sa ii acceptati asa cum sunt?

Poate ca va ganditi: “Dar ce sa ma fac daca nu ma aflu alaturi de femeia potrivita sau de barbatul ideal?” Intr-adevar, trebuie sa alegeti femeia potrivita sau barbatul potrivit. Dar cine poate fi partenerul potrivit? Cineva care doreste sa mearga in aceeasi directie cu dumneavoastra, care este compatibil cu valorile si cu convingerile dumneavoastra, din punct de vedere emotional, fizic, spiritual.

Cum puteti sti daca partenerul dumneavoastra este potrivit? Sa spunem ca sunteti barbat si ca o femeie doreste sa va aleaga ca partener de viata. Daca ar exista o suta de femei aflate in cautarea unui barbat, cate dintre ele ar fi dispuse sa va aleaga pe dumneavoastra? Raspunsul este simplu: nu aveti de unde sa stiti. De aceea, este necesar sa explorati si sa va asumati un anumit risc.

Eu va pot oferi un raspuns: femeia cea mai potrivita pentru dumneavoastra este femeia pe care o iubiti asa cum este, pe care nu veti incerca sa o schimbati in nici un fel. Aceasta este femeia potrivita pentru dumnevoastra. Daca gasiti o asemenea femeie, iar ea va raspunde cu aceeasi atitudine, atunci sunteti un om norocos.

Sunteti barbatul potrivit pentru ea daca va iubeste exact asa cum sunteti si daca nu doreste sa va schimbe in nici un fel. Nu femeia este responsabila pentru dumneavoastra; ea trebuie sa aibe incredere ca sunteti cel care pretindeti ca sunteti, ca proiectia dumnevoastra exterioara este identica cu adevarul dumneavoastra interior. Trebuie sa fie la fel de cinstita cu dumnevoastra si sa nu proiecteze in exterior o imagine diferita de cea reala, astfel incat sa descoperiti mai tarziu ca nu este cea care credeati initial ca este.

Cine va iubeste, va iubeste exact asa cum sunteti. Daca cineva doreste sa va schimbe, inseamna ca nu sunteti persoana pe care o doreste. Atunci, de ce ar mai ramane alaturi de dumneavoastra?

Este usor sa-ti iubesti cainele, caci cainele nu are opinii despre tine. Cainele isi iubeste stapanul neconditionat. Acest lucru este extrem de important. Daca partenerul dumnevoastra va iubeste exact asa cum sunteti, iubirea sa seamana cu iubirea unui caine. Alaturi de el/ea, puteti fi dumneavoastra insiva, puteti fi cel/cea care sunteti, exact asa cum cainele este cel care este. ”

Cartea “Arta de a iubi” a fost publicata de Editura Mix:
www.edituramix.ro

http://www.damaideparte.ro/index.php/din-cartea-arta-de-a-iubi-de-don-miguel-ruiz/826/

 

Holograf – Cât de departe

 

Cât de departe să-mi duc inima, ca să nu se atingă de tine
Şi cât de departe să-mi duc inima, ca să nu se întoarcă la mine
Cât de departe să colind pe pământ, fără linişte sau fără bine?
Oricât de departe aş fugi tot n-ar fi prea departe departe de tine!

Cât de departe? (cât de departe)
Cât de departe? (cât de departe)
Oricât de departe să-mi duc dragostea
Departe de tine

Cât de departe (cât de departe)
Cât de departe (cât de departe)
Oricât de departe aş fugi pe pământ, m-as întoarce la tine

Şi cât de departe să-mi duc sufletul, să nu-mi amintească de tine?
Şi cât de adânc să-mi îngrop inima ca să nu se mai zbată în mine?
Marea întreaga n-ar putea scufunda, toată dragostea asta, ştii bine
Oricât de departe aş fugi tot n-ar fi prea departe,departe de tine

Cât de departe? (cât de departe)
Cât de departe? (cât de departe)
Cât de departe să-mi duc dragostea departe de tine?
Cât de departe? (cât de departe)
Cât de departe? (cât de departe)
Oricât de departe aş fugii pe pământ m-aş întoarce la tine.

 

Suflete pereche?

 

Atractia fata de o persoana depinde de feed-back-ul primit de la aceasta. Fiecare experienta impartasita, da posibitatea ca partenerii sa verifice daca au puncte de atractie comune, "daca suntem compatibili" ar spune ei. Daca li se pare ca au o multime de lucruri in comun, vom incepe sa-si exploreze reciproc aspiratiile sa veda daca pot impartasi un viitor impreuna.

Atractia fata de o persoana depinde de feed-back-ul primit de la aceasta. Fiecare experienta impartasita, da posibitatea ca partenerii sa verifice daca au puncte de atractie comune, "daca suntem compatibili" ar spune ei. Daca li se pare ca au o multime de lucruri in comun, vom incepe sa-si exploreze reciproc aspiratiile sa veda daca pot impartasi un viitor impreuna. Cand partenerii vorbesc despre visurile si aspiratiile lor, ei impartasesc valorile personale si prioritatile lor. Ei pot sa raspunda diferit la intrebari de genul : "Daca ai castiga un miliard de lei ce ti-ar placea ce sa faci cu ei’"? (altfel spus, care sunt lucrurile care te fac fericit ). "Daca ai avea doar trei lucruri pe o insula pustie care ar fi acestea"? (cu alte cuvinte, care sunt cele mai importante lucruri pentru tine) Un raspuns de genul : "As cumpara pentru noi o casa noua" suna diferit fata de "Mi-as cumpara o masina sport". Persoana care uita sa mentioneze partenerul printre cele trei lucruri pe care le-ar dori pe insula este posibil sa nu fie pregatita suficient pentru a se angaja in relatie.

Cum decid oamenii cu cine sa se casatoreasca?

Decizia de a alege partenerul cu care sa formeze un cuplu este sustinuta de motivatii constiente si inconstiente ale individului. Sociologii si psihologii sunt de parere ca alegerea partenerului este motivata atat de similaritatile dintre cei doi parteneri cat si de complementaritatile acestora. Oamenii sunt atrasi de cei care le sunt asemanatori din punct de vedere al valorilor si normelor socio-culturale sau al statulului profesional, dar si de cei care le sunt diferiti. Partenerii apreciaza in mod paradoxal si diferentele sau ceea ce nu regasesc in ei insisi dar descopera in ceilalti. Studiile au relevat faptul ca, desi similaritatile joaca un rol esential in alegerea maritala, complementaritatile socio-culturale si ale trasaturilor de personalitate devin esentiale pentru mentinerea coeziunii cuplului. Spre exemplu, experientele similare impartasite initial pot constitui un punct de atractie reciproca insa maniera in care fiecare a rezolvat situatia poate fi diferita si completeaza strategia proprie.

Relatia de cuplu este matricea dezvoltarii si maturizarii personalitatii

Pe masura ce relatia evolueaza partenerii nu raman la fel. Sotii se dezvolta atat in cuplu cat si fiecare separat. Ei se maturizeaza si fiecare are ritmul sau de dezvoltare emotionala si socio-profesionala. Nevoile lor se schimba, la fel si nevoile relatieii. Gusturile se schimba si tot astfel se schimba si prioritatile. Fiecare partener isi defineste statutul socio-profesional, isi schimba sau diversifica rolurile (de la student la angajat, sotii devin si parinti). Motivatiile alegerii initiale se pot modifica si prin urmare dinamica vietii de cuplu are un alt ritm. De multe ori schimbarile aduc odata cu ele si stari tensionale. In perioadele de tranzitie, de acomodare la noile conditii, partenerii au pentru un timp sentimentul ca nu se cunosc atat de bine pe cat au crezut. Adesea ei spun ca au din ce in ce mai putine lucruri in comun, cu atat mai putin visurile de la inceput. Chiar daca visurile sunt diferite pentru un timp, nu inseamna ca nu vor devenii comune pe viitor. Cand ambii parteneri se schimba si "cresc" impreuna, poate fi o experienta de imbogatire atat a personalitatii cat si a vietii de cuplu. Aceasta capacitate de schimbare face posibil ca oamenii sa fie fericiti cu aceeasi persoana si 50 de ani.

Compatibilizarea este un proces de lunga durata

Compatibilitatea nu este ceva ce ai de la inceput, este ceva ce obtii in timp. Partenerii ajung sa fie compatibili in urma unui proces de durata, pe care-l negocieza pe masura ce inainteza in relatie. Reusita procesului de "compatibilizare" se bazeaza pe dorinta de a coopera si lucra impreuna. Desigur ca si trasaturile de personalitate contribuie la acest proces dar modul in care partenerii interactioneaza conteaza mai mult. Partenerii au nevoie sa simta siguranta ca ei construiesc ceva impreuna, ceva ce are sens. Este important sa asculti ce-l multumeste pe celalalt. Toate cuplurile sunt in acod sau dezacord cu aceleasi lucruri: modul in care sunt gestionate resursere financiare, impartirea sarcinilor, ingrijirea si educarea copiilor, petrecerea timului impreuna, viata sexuala. Modul in care cuplul isi gestioneaza diferentele creaza compatibilitatea sau din contra disolutia cuplului. Dupa multi ani de efort comun, eventual in 25 de ani, partenerii pot deveni "suflete pereche".

Cum se pot depasi perioadele dificile?

Motivul pentru care cele mai multe cupluri divorteaza este acela ca partenerii evolueaza separat si nu mai sunt atenti la dorintele celuilalt. Monotonia, ignoranta sau implicarea insuficienta ii fac pe parteneri sa uite sa mai fie draguti unul cu celalalt. Daca sotul vine acasa tarziu, sotia il intreaba furioasa: ’’De ce n-ai sunat’’? O intrebare alternativa ar putea fi: ’’Iubitule, mi-am facut griji pentru tine. S-a intamplat ceva’’? Desigur ca diferenta este vizibila si raspunsul va fi pe masura. Cercetarile au aratat ca cele mai satisfacute cupluri sunt acelea in care partenerii isi pun reciproc in evidenta calitatile si nu defectele, isi fac mai des complimente decat isi reproseaza.

Un exercitiu cu sanse mari de succes in crearea compatibilitatii in cuplu

Fiecare partener ii cere celuilalt sa-i indeplineasca o dorinta. Cererea trebuie sa fie realista si posibil de indeplinit. In fiecare zi unul va cere iar celalat va indeplini o singura dorinta. Partenerul caruia i-se cere, are dreptul refuze. Partenerul care a cerut nu mai are dreptul decat data viitoare la o alta cerere. Cel care refuza isi asuma riscul sa fie la randul lui refuzat a doua zi cand ii vine randul. Evitati formulari de genul:’’fii dragut cu mine’’ sau ‚’’fii mai iubitoare’’. Cererile pot sa sune in felul urmator: hai sa ne plimbam, adu-mi un ceai la pat, cumpara-mi flori, spune-mi ca ma iubesti, fa-mi un masaj, ajuta-ma sa aranjez masa, ia-ma in brate, suna-ma la servici, scrie-mi ceva dragut pe un biletel, sa ne uitam impreuna la un film, sa ne intalnim on line in timpul zilei’’, etc. In timp, va fi mai usor sa cereti si sa primiti ceea ce doriti si veti renunta la alternarea zilelor iar cererile si satisfacerea dorintelor vor deveni obisnuinta in viata de zi cu zi.

Psih. Mihaela SINDIE
Director Executiv al Centrului de Explorare a Viselor

Sursa: psiholife.ro

http://www.garbo.ro/articol/Familie/123/Suflete-pereche.html

Locul de onoare din inima ta

 

Da, ai in jur multe voci de care trebuie sa asculti: parinti, sefi, colegi, parteneri, prieteni, colaboratori si esti constrans prin nenumaratele lucruri pe care trebuie sa le faci. Insa nimic nu te poate implini mai tare decat a avea puterea ca, in iuresul tuturor acestor lucruri carora trebuie sa li te conformezi pentru a fi” in randul lumii”, sa stai in propria ta inima. Sa-ti gasesti culcus acolo, pentru ceea ce esti tu. Sa-ti afli acolo cel mai bun confident si sfatuitor. Sa lasi sa ti se construiasca, prin inima, calea ta adevarata, dincolo de ratiune, de ceea ce vrem, de ceea ce credem ca ar trebui sa facem sau sa fim. Si din acest loc, sa iesi la lumina cu ceea ce esti tu. Este unul din cele mai grele lucruri pe care le avem de facut fiecare dintre noi in aceasta viata. Sa ne schimbam perspectiva de la “Ce ar trebui sa fac, conform bunului-simt comun, conform societatii, conform asteptarilor familiei, conform aparentelor care duc intr-o anumita directie?” la “Din locul de profunda conectare cu dorinta inimii mele, ce iese la iveala in aceasta situatie? “ Si atunci, cu siguranta, vei sti: ce ai de facut, ce ai de spus, cum te poti raporta la situatia in care esti.

Tanjim adesea sa ocupam un loc in inima cuiva, uitand ca cel mai important loc pe care ar trebui sa ni-l acordam este locul de onoare din propria noastra inima. Ce trebuie sa facem pentru a ne face loc, pentru noi insine, in inima noastra? Uneori ni se pare ca este cea mai grea misiune posibila si de multe ori nu stim nici cum sa facem asta.

Si nu, inima nu este ratiunea noastra. Nu este capul nostru, gandul nostru, creierul nostru. Ea este vocea firava din interior, pe care de cele mai multe ori nu o auzim din cauza tumultului in care traim. Este busola noastra eterna, partea din noi care va sti intotdeauna drumul, chiar daca nu stie mereu unde duce acest drum. Indiferent de circumstantele din jur, indiferent de ce se intampla, aceasta voce este singurul nostru insotitor permanent, pana in clipa finala.

Iata o modalitate concreta de a descoperi cum sa accesam spatiul inimii noastre, propusa de cartea Spatiul sacru al inimii, Drunvalo Melchizedeck, Editura For You:

“Inchideti ochii, asteptati pana simtiti ca este momentul potrivit si apoi deplasati-va atentia spre inima fizica, nu spre chakra inimii. Prin vizualizare, priviti sau simtiti inima fizica si simtiti cum va indreptati spre ea. Cand ajungeti la ea, intrati prin membrana inimii, in interior.

 

Ascultati si simtiti bataia inimii. Simtiti cat de moale este tesutul care va inconjoara. Ramaneti acolo cateva clipe. Atunci cand considerati ca este momentul, iesiti din inima, prin membrana, si urcati spre gat. Opriti-va acolo pentru o clipa si apoi continuati sa va deplasati pana la cap. Observati diferenta intre inima si cap. Simtiti duritatea craniului. Inima este feminina, iar capul masculin. Este atat de evident.”

La fel de bine iti poti decupa o inima din carton, o poti colora in ce culoare vrei tu si apoi te poti aseza in ea. Permite-ti sa vezi cum te simti, atunci cand pasesti in spatiul inimii tale. Ce se contureaza in tine? Cum devine aerul din jur? Cum te simti cand, pentru o secunda, faci abstractie de tot ceea ce exista in jurul tau si iti intrebi inima ce isi doreste? Sau atunci cand percepi tot ce este in jur cu ajutorul inimii? Cum te simti cand iti spui ca tu vei fi fiinta careia ii vei acorda intotdeauna locul de onoare din inima ta? Ca vei incerca sa nu mai pierzi acest loc, pentru ca o viata in afara inimii e mult prea dureroasa si deja te-a costat prea mult?

Cand pierdem contactul cu inima noastra, pierdem putin si din savoarea vietii si din coerenta noastra interioara in fata vietii. Miracolul inimii noastre este, de cele mai multe ori, singurul care ne poate da luciditate, acceptare, seninatate si implinire in orice situatie de viata prin care trecem. Inima noastra este cheia.

Daca nu ati vazut niciodata o inima, fragmentul de mai jos din serialul Anatomia lui Grey, va da prilejul sa vedeti frumusetea unei inimi tinute artificial in viata intr-o cutie, in asteptarea unui transplant:

 

Este uimitor modul in care medicii din spital incep sa foloseasca aceasta inima pentru a lua decizii importante pentru vietile si carierele lor. Doar privesc inspre cutia in care pulseaza viata, si daca ceea ce isi doresc sa faca nu este nici macar pe jumatate la fel de interesant precum inima din cutie, atunci acel lucru nu merita pierderea timpului.

Pentru ca inima iti spune intotdeauna care este cel mai important lucru pentru tine, daca stii sa o asculti.

http://www.damaideparte.ro/index.php/locul-de-onoare-din-inima-ta/7035/

Vindecare prin puterea Spiritului – partea a doua

 

Epoca atomului – Epoca Varsatorului – Influenta puterilor cosmice – Unde se afla sprijinul?

Trebuie sa vedem viata pamanteasca in epoca noastra in contextul ei cosmic. Ne aflam in fata unei mari cotituri a vremurilor. In masura crescanda puterile cosmice ne influenteaza viata actuala. Sub efectul legilor atotputernice, pe care nu le putem percepe in toate detaliile, puterile cosmice actioneaza atat in pamant cat si pe pamant. Ele actioneaza si asupra intregului sistem solar si provoaca, pretutindeni, schimbari.

Sub efectul lor, bolile si loviturile sortii, care inca dormiteaza in sufletul sau in corpul nostru fizic, se trezesc. Cauzele lor se afla in vietile anterioare. Puterea cosmica aduce la lumina zilei tot ce nu este inca ispasit.

Pamantul se roteste in jurul axei sale, in alternanta dintre zi si noapte. Dupa alte legi cosmice imuabile, pamantul se roteste in jurul soarelui, donatorul vietii substantei materiale, in alternanta primaverii, verii, toamnei si iernii. Dupa alte legi intangibile, curg mari epoci bogate in spiritualitate si puteri cosmice. Fiecare epoca contine in ea evenimentele care pot trezi omul la o cunoastere spirituala superioara. Astfel, multi dintre noi recunosc ca viata noastra adevarata este cosmica, asadar eterna, si ca noi suntem incatusati in corpul nostru si legati de planeta Pamant doar pentru un scurt timp, pentru o scurta existenta.

Fiinta noastra reala, eterna, este un copil al universului, copilul Tatalui etern. Nu putem face altceva decat sa ne orientam spre aceasta putere cosmica, spre Dumnezeu, deoarece suntem copii ai cosmosului si mostenitori ai eternitatii.

Traim in epoca atomului si, in acelasi timp, din punct de vedere spiritual, in epoca Varsatorului, care ne conduce mai departe si ne stimuleaza spre o viata spirituala si interiorizare. Tot mai multi oameni nu mai gasesc un sens si un sprijin in viata materiala. Adevarul etern apare multora. Ei incep sa caute idealuri si valori superioare. Ei tind sa intre in interiorul lor pentru a gasi, acolo, mantuirea si viata.

Tot mai multi oameni se imbolnavesc si multi sunt infricosati. Ei traiesc intr-o teama continua: “Cand ma va cuprinde o boala si ma va tintui la pat? “. Sau: “Voi fi un om iradiat de razele atomice si voi suferi?” Cu cat creste frica in el, cu atat mai intens va cauta omul mantuirea, siguranta, speranta si increderea.

In aceasta vreme agitata in care oamenii nu mai sunt la adapost de radiatia atomica, de boala si de stari de apatie, fara a mai sti ce alimente sunt inca bune si care sunt contaminate, ei incep să caute salvarea in interiorul lor. Spiritul etern, purtatorul mantuirii si al vietii, Dumnezeu, iubirea, nu ii paraseste pe oamenii aflati in nevoie. Cu cat necazurile omului sunt mai mari, cu atat mai puternic actioneaza Dumnezeu in aceasta lume. El ii invata pe copiii Sai si le daruieste ameliorare si vindecare.

Trebuie, insa, ca omul sa poata accepta si recunoaste in el Spiritul, Viata, pe Dumnezeu, ca izvor al puterii. Acesta este primul pas spre mantuirea interioara. Al doilea pas este cel de a obtine pacea cu semenii sai, precum si puritatea in senzatii si ganduri. Omul incepe sa isi iubeasca semenii care sufera la fel de mult ca si el. In el creste intelegerea pentru semen si va merge catre acesta pentru a-l ajuta. In acel moment, el se apropie de Dumnezeu, de medicul si vindecatorul nostru interior in Christos, Mantuitorul nostru.

Fiindca Spiritul din noi vrea sa fie, in acelasi timp, calea noastra, medicul si vindecatorul nostru. El este Acela care ne conduce pe inaltimile cosmice, spre primavara eterna a fericirii, in masura in care dovedim bunavointa si ne putem deschide pentru El, pentru puterile Sale vindecatoare. Doar Spiritul este calea care duce la crestere interioara, vindecare si sanatate.

Lumea este supusa unei transformari continue. O transformare de o amploare nebanuita va veni asupra oamenilor, intr-un viitor apropiat, o transformare mai cuprinzatoare si mai profunda decat ne putem imagina acum. Radiatia atomica va creste si viata noastra pamanteasca va fi tot mai amenintata. Mai devreme sau mai tarziu vom vedea ca tot mai multe lucruri gandite si create de om vor iesi din ordinea lor. Va trebui sa recunoastem ca natura, ierburile, fructele si legumele sufera din cauza abuzurilor oamenilor si devin tot mai putin comestibile

Spre ce sa se indrepte omul cand il apasa necazul, supararea si durerea, cand boala si apatia ii marcheaza corpul? Unde sunt oamenii care aduc alinare si vindecare? Sunt ei cei care tin astazi mari discursuri linistitoare si care, in ciuda tuturor semnelor care te lasa sa presimti pericolul pentru viata pe pamant, isi continua activitatile? Pentru moment ei au inca rolul conducator. Dar cand mizeria va creste printre oameni, cand boala si apatia se vor raspandi chiar si ei vor trebui sa taca si sa Il caute, in final, pe cel care este Viata, Cel care este deasupra temporalului, a bolii, a grijilor si necazurilor. Este medicul si vindecatorul interior, Spiritul, Dumnezeu, salvatorul sufletului nostru si purtatorul salvarii pentru corpul nostru.

Cum timpul inainteaza si amenintarea atomica creste, multi vor recunoaste epoca Varsatorului, in care Spiritul staruie sa se reveleze. Cei netreziti si nestiutori se vor lamenta si se vor plange si mai tare si isi vor pune toate sperantele in lucrurile valabile pana in prezent. Pentru cel netrezit, lumea se va prabusi deoarece ceea ce insemna pentru el siguranta va ncepe sa se clatine, sa se prabuseasca. Ultimul sprijin i se va lua, mica lui fericire i se va rapi. In aceasta stare, el rataceste de ici-colo si isi pune intrebarea: “Unde este sprijinul in viata mea. unde este refugiul?”

Nimic nu se pierde – recoltam ceea ce semanam

Cel treaz stie, insa, unde se gaseste sprijinul de nedistrus, unde trebuie cautata lumea adevarata si unde poate fi gasita ea. El stie ca moartea corpului nu este sfarsitul, ci ca ea este doar o poarta spre existenta urmatoare a sufletului. Aceasta din urma traieste, pe mai departe cu toate caracteristicile luminoase si umbrite pe care si le-a insusit pe cand era in corpul omenesc.

Nimic nu se distruge. Ceea ce omul seamana, el va si recolta doar daca nu se straduieste cu seriozitate sa se analizeze si sa se recunoasca. Intr-adevar, prin aceasta el intelege, imediat, ceea ce este rau in actele sale. El devine constient de incalcarile fata de Legea divina si se straduieste, indata, sa le repare. Aceasta este o viata traita in mod constient. Cine stie ca totul este energie si ca energia nu se poate pierde, acela stie si ca: toate energiile, pe care eu, omul, le emit, senzatii, ganduri, cuvinte, actiuni bune si rele, frica, ura, invidia, dusmania si gelozia, se reintorc asupra mea. Acestea intra in sufletul meu si se reflecta, conform cu felul meu de a gandi si de a actiona, in corpul meu. Deoarece ceea ce eu, omul, am semanat, devine vizibil in corp, in aceasta viata, in alte vieti terestre sau in domeniile de purificare. Cel care intelege ca nimic nu se pierde, nu se distruge, acela merge catre radacina lucrurilor in el insusi, se auto-analizeaza. El incepe sa respecte legile divine si se indreapta, din nou, spre patria sa interioara.

Prin auto-recunoastere si prin purificarea sufletului, el ajunge la cunoasterea lui Dumnezeu si se simte in siguranta in Christos. El nu are motiv sa se teama, deoarece nu cauta siguranta in exterior. El stie ca bucuria si suferinta nu vin din interior, de la Spiritul etern, ci ca el singur a creat aceste energii. Ele «acopera» activitatea Spiritului si se manifesta ca energii, care sunt rezonante, in corp.

Ceea ce noi purtam ca oameni: bucurie pace, armonie sau boala, lovituri ale sortii, singuratate si necazuri, toate acestea noi singuri le-am dobandit candva sau noi ni le-am impus printr-un mod de gandire sau printr-o actiune corepondenta, fie pozitiva, fie negativa. Noi insine, suntem, asadar, constructorii vietii noastre.

(Extras din cartea «Dumnezeu Vindeca, Vindecare prin Spiritul lui Dumnezeu, fara medicamente si substante vegetale» scrisa de Gabriele din Wurzburg, o mare mistica contemporana conform crestinismului originar; Editura Viata Universala, www.universelles-leben.org)

http://www.damaideparte.ro/index.php/vindecare-prin-puterea-spiritului-parteaa-doua/7041/

Rana din suflet

 

Daca aruncam o privire sincera in interiorul nostru, vom observa o platosa in jurul inimii. Pentru unii oameni, este o baricada groasa, impenetrabila. Pentru altii, este un scut protector mai subtire, mai subtil sau o contradictie care nu apare decat in circumstante amenintatoare.

Si nimic nu sporeste mai mult sentimentul de amenintare decat suspiciunea ca nu suntem cu adevarat iubiti si acceptati asa cum suntem. Reducand inima la tacere sau inchizand-o, incercam sa eliminam durerea.

Nestiind ca putem fi iubiti pentru ceea ce suntem devenim neincrezatori in iubirea insasi si acest lucru la randul lui ne determina sa intoarcem spatele vietii si sa ne indoim de bunavointa ei. Ne putem spune ca iubirea nu este cu adevarat disponibila, insa adevarul profund este ca nu-i acordam incredere si astfel ne este greu sa ne deschidem fata de ea sau sa o lasam sa ne patrunda. Acest lucru ne deconecteaza de propria inima, exacerband sentimentul ca iubirea e greu de gasit.

Indepartarea de iubire se transforma de cele mai multe ori in senzatia de a nu fi complet acceptati de catre familia din care provenim-fie prin neglijenta, lipsa de sincronizare sau chiar abuz. Pentru ca nu ne simtim stransi in bratele sigure ale iubirii cadem in ghearele fricii. O cantitate insuficienta de iubire si hrana spirituala afecteaza in mod direct sistemul nervos sensibil al copilului, dand nastere unui anumit grad de soc sau unei traume care il va afecta pentru tot restul vietii.

Uneori, ranirea sau separarea de iubire se produce in moduri mai subtile. Unii parinti par destul de iubitori si totusi, in mod inconstient sau ascuns, isi manifesta iubirea incercand sa controleze sau sa manipuleze. Sau pot sa nu vada copilul ca pe o persoana diferita de ei, o fiinta separata. Astfel de copii se pot simti iubiti pentru anumite calitati, dar nu pentru ceea ce sunt cu adevarat. In nevoia lor de a-si multumi parintii si a le indeplini asteptarile, ajung sa priveasca iubirea ca pe un lucru din afara lor pe care trebuie sa-l castige ridicandu-se la anumite standarde.

Copiii incearca in mod firesc sa se protejeze de suferinta iubirii neadecvate cat de bine pot. Invata sa se separe si sa se distanteze de ceea ce le provoaca durere, prin incapatanare sau inchizandu-se in sine. Termenul tehnic este disociere.

Disocierea este modul prin care mintea noastra intoarce spatele durerii, sensibilitatii, dorintei de iubire, supararii si furiei de a nu primi suficienta dragoste, corpului, unde se afla aceste sentimente. Este una din strategiile fundamentale si una dintre cele mai eficiente din repertoriul copilului. Totusi, ea are si un dezavantaj major: impiedica sau opreste accesul catre doua zone principale din corp: centrul vital din stomac – sursa energiei dorintei, a erosului, a fortei vitale si cunoasterii instinctuale- si centrul inimii- unde raspundem iubirii si simtim lucrurile la modul cel mai profund.

Spunand nu durerii lipsei de iubire blocam caile prin care curge dragostea in corp si astfel ne lipsim de nutrientul esential care ar permite intregii noastre vieti sa infloreasca. Si ajungem sa periclitam legatura cu viata insasi.

Toate acestea ne pun in fata unei dileme ciudate si dureroase. Pe de o parte, tanjim dupa iubire – lucru de neevitat. Iar in acelasi timp, o si indepartam si refuzam sa ne deschidem total catre ea pentru ca nu-i acordam incredere.

Intregul tipar-necunoasterea faptului de a fi iubiti asa cum suntem, apoi reducerea la tacere a inimii pentru a elimina durerea, inchizand caile prin care iubirea poate curge in si prin noi-reprezinta rana din suflet. Desi rana din iubire se naste in copilarie, ea devine in timp o problema spirituala mult mai mare-o deconectare de la deschiderea spre iubirea care este natura noastra.

Rana umana universala se manifesta in corp ca pustietate, anxietate, trauma sau depresie, iar in relatii ca starea de neiubire, cu nesiguranta ce-i urmeaza, tendinta de a ne proteja, neincrederea si resentimentele. De aici decurg toate problemele din relatiile noastre.

Iubirea si rana din suflet par a merge mereu mana in mana, asemenea luminii si umbrei. Indiferent cat de puternic ne indragostim de cineva, rareori ne depasim frica si neincrederea pe termen lung. Intr-adevar, cu cat mai stralucitor ne lumineaza cineva, cu atat mai mult acest lucru activeaza umbra ranii noastre si o aduce in prim plan. Odata ce apar conflictul, neintelegerile si dezamagirile, o anumita nesiguranta se inalta din adancurile intunecate ale mintii noastre, soptind “vezi, pana la urma tot nu esti iubit cu adevarat.”

La nivel colectiv, rana profunda din psihicul uman duce la o lume devastata de lupte, stres si disensiuni. Comunitatile si institutiile sociale de la fiecare nivel – casatorii, familii, scoli, biserici, corporatii si natiuni pe intreg mapamondul-sunt in haos, se divid. Razboiul, saracia, nedreptatea, degradarea ecologica pornesc din incapacitatea noastra de a avea incredere unii in altii, de a ne onora diferentele, a ne angaja intr-un dialog respectuos si a ajunge la o intelegere reciproca.

Asadar, toate lucrurile frumoase si oribile acestei lumi au aceeasi sursa: prezenta sau absenta iubirii. Sa nu te simti iubit si sa pui asta la suflet este singura rana care exista. Ne distruge, facandu-ne sa ne vestejim si sa devenim refractari. Toata ura fata de noi insine si de ceilalti, toate temerile noastre, egoismul, problemele de comunicare si nesiguranta sexuala, patologia, nevroza, actiunile distructive din lume si intregul cosmar al istoriei, cu toata varsarea de sange si cruzimea sa, se rezuma la un singur lucru: faptul ca nu stim ca suntem iubiti si ca meritam iubire ne ingheata inima. Si intreaga tragedie a vietii umane porneste de aici.

Extras din “Iubiri perfecte, relatii imperfecte. Cum sa vindecam ranile sufletului”, John Welwood, Editura Elena Francisc

http://www.damaideparte.ro/index.php/rana-din-suflet/4143/

Catalin Manea-Puterea recunostintei

 

Prin recunostinta, totul devine posibil. Prin recunostinta, imposibilul se dizolva. Daca in viata ta si-au facut aparitia pacea, recunostinta si iubirea, atunci totul va deveni foarte clar.

Puterea Recunostintei

Elementul pentru care multumesti, se va intoarce la tine. Nu este magie sau supranatural. Este unul dintre modurile vietii de “A Fi”. Si este mai simplu decat pare. Insa, din diferite motive, omul se rataceste in aceasta viata printre gandurile sceptice si indoielnice si uita sa fie recunoscator. Mai mult, de multe ori, omul nici macar nu stie pentru ce poate fi recunoscator.

Un prim pas in inaltarea vietii este recunostinta pentru faptul ca existi. Aceasta este temelia care, odata construita, iti va permite sa calatoresti pe meleagurile eterne ale infinitei evolutii. Si nu sunt cuvinte mari, ci este o expunere pura a realitatii. A adevaratei realitati.

Mecanismul de creare constienta a experientelor este la indemana oricui, pentru ca, in aceste vremuri, cunoasterea nu mai reprezinta un impediment pentru omenire. Informatia ajunge cu usurinta la noi, insa acum, principala noastra provocare a devenit sa traim ceea ce stim. Acesta este jocul in care Sufletele noastre s-au angrenat. Insa, aceasta este doar o scena din ansamblul Tot Ceea Ce Exista.

Actiunea pe care tu o faci acum, faptul de a citi, a fost construita chiar de tine, prin gandul si sentimentul tau. Faptul ca te afli acum, aici, citind aceste cuvinte, este un rezultat la care tu ai ajuns in urma emiterii vibratiilor potrivite care au cules, din catalogul conceptelor, experienta care s-a aliniat perfect pe aceeasi frecventa. Insa, dincolo de orice explicatie, dincolo de orice intrebare, dincolo de orice raspuns, exista un adevar de neclintit: elementul asupra caruia te concentrezi, prospera.

Acum, gandeste-te la ceva: ce crezi ca se intampla cand te concentrezi pe a evita o anumita problema? Acea problema se va manifesta in realitatea ta, deoarece chiar tu ai alimentat energetic conceptul respectiv, pana cand s-a coborat in realitatea fizica, sub forma de experienta. Posibilitatile devin experiente, iar noi, prin gandurile si sentimentele noastre, nu facem altceva decat sa activam diferite posibilitati din catalogul conceptual si sa manifestam aceste posibilitati in realitatea fizica.

Daca te concentrezi pe eliminarea suferintei si a haosului din viata ta, in viata ta vor prospera suferinta si haosul. Si nu pentru ca Dumnezeu nu te iubeste. El te iubeste prin Infinit. El te iubeste infinit de mult si nu intervine in realitatea ta, tocmai pentru a nu-ti stirbi unul dintre darurile pe care ti le-a oferit: liberul arbitru. Nu uita: esti aici pentru a trai ceea ce creezi. Si creezi incontinuu. Insa, cand vei incepe sa creezi constient, atunci vei deveni cu adevarat constient de viata ta si vei face primul pas catre Cine Esti Cu Adevarat.

In mecanismul de creare, sentimentul atasat gandului joaca rolul principal in atragerea si manifestarea experientelor. Daca unui gand ii este atasat o intensitate sentimentala ridicata, puterea de creare se mareste. Cu cat iti sustii mai intens gandul, prin puterea sentimentului, cu atat vei manifesta mai curand o experienta dorita. Acesta este fragment din crearea constienta. Si cum poti face asta?

Aici incepe distractia! Ce iti doresti? Ai o imagine vizuala asupra a ceea ce vrei sa traiesti, chiar in acest moment? Foarte bine. Pastreaza aceasta imagine, inchide ochii, goleste-ti mintea de orice influenta si convingere exterioara si aseaza-te undeva, intr-o pozitie comoda, cu ochii inchisi. Acum, cu imaginea vizuala proiectata in spatiul imaginatiei, multumeste pentru faptul ca poti concepe aceasta imagine. Multumeste pentru faptul ca exista posibilitatea de a concepe aceasta imagine. Aceasta recunostinta, de fapt, este o multumire pentru faptul ca existi. Deci, multumeste pentru faptul ca existi. Aceasta este o certitudine, o binecuvantare, pe care foarte multi oameni o ignora.

Simte multumire profunda pentru onoarea de a exista si de a lua parte la acest joc existential. Nimic nu era posibil daca nu existai, daca nu erai. Asa ca, hai sa incepem cu inceputul, deoarece acest proces are un mecanism perfect stabilit, chiar de catre Perfectiunea Infinita.

Continua sa simti multumire completa pentru faptul ca existi si ca ai posibilitatea sa traiesti ceea ce doresti, chiar daca inca nu ai manifestat in realitatea fizica experientele pe care le doresti. Accepta ca exista posibilitatea sa traiesti ceea ce visezi. Si nu uita ceva: daca poti concepe o posibilitate, poti experimenta metamorfozarea acelei posibilitati in forma unei experiente fizice.

In acest proces, este necesar ca recunostinta sa fie autentica. Nu incerca sa te minti. Este necesar sa simti, sa crezi ceea ce afirmi, ceea ce vizualizezi, ceea ce vrei sa traiesti. Simte recunostinta profunda pentru viata ta! Simte cum fiecare celula a trupului tau este profund recunoscatoare pentru faptul ca exista.

Odata ce simti o recunostinta autentica pentru existenta ta, totul devine un joc constient, la care te vei bucura ca poti lua parte. De fapt, dupa ce vei simti gustul primei reusite constiente, vei duce recunostinta la urmatorul nivel: vei multumi pentru bucuria de a fi parte integranta a acestui proces universal. Iar atunci, vei merge din bine, in mai bine.

Dupa ce trupul tau, fizic si non fizic, s-a incarcat cu vibratia recunostintei, acum muta-ti atentia catre ceea ce vrei sa traiesti. Fara a te indeparta de starea interioara de apreciere, trimite recunostinta ta catre experienta pe care o doresti. Invadeaza acel concept cu multumire deplina. Scufunda acea posibilitate cu recunostinta in care tu traiesti. Multumeste pentru faptul ca posibilitatea deja incepe sa se manifeste in realitatea fizica.

Vizualizeaza experienta deja manifestata si simte sentimentul pe care ti-l provoaca trairea respectivei experiente. Simte starea pe care o ai cand te bucuri de aceasta manifestare creata constient de tine. Simte ca deja s-a intamplat ceea ce ti-ai dorit si multumeste pentru faptul ca tu ai avut rolul fundamental in atragerea respectivei experiente. Simte multumire completa pentru magia acestui proces. Simte ca esti o entitate privilegiata. Simte ca ai un dar! Simte ca totul este atat de simplu si frumos! Simte ca ai putea face asta, oriunde, oricand. Simte mangaierea vietii! Simte abundenta Universului. Simte iubirea lui Dumnezeu!

 

Nu ezita sa introduci acest proces in viata ta de zi cu zi. Nu ezita sa plangi, daca asta simti. Nu ezita sa versi o lacrima, pentru ca este cat se poate de normal. Persista in acest proces exact atat cat simti. Simte binecuvantarile aduse in viata ta de experienta pe care o doresti. Simte ca in realitatea ta deja s-a intamplat. Simte cu toata fiinta ta, iar daca te va cuprinde vreodata vreun gand de indoiala, spune-ti cu blandete aceste cuvinte: “Multumesc pentru faptul ca exist. Viata mea este o certitudine. Pot trai tot ceea ce vreau. Puterea Infinita care m-a creat, ma vegheaza, ma ghideaza si ma poarta exact in locul cel mai bun pentru mine. Multumesc, multumesc, multumesc!”

Prin recunostinta, totul devine posibil. Prin recunostinta, imposibilul se dizolva. Daca ai incredere in Puterea Infinita care te-a creat si care iti sustine existenta, atunci vei deveni constient de viata ta si vei descoperi ce inseamna sa traiesti in pace cu tine. Iar aceasta stare este nepretuita. Daca in viata ta si-au facut aparitia pacea, recunostinta si iubirea, atunci totul va deveni foarte clar si intelege ca totul te-a adus aici, acum, pentru a-ti reaminti Cine Esti Cu Adevarat. Iar daca vei trai constient de natura ta, atunci te vei regasi in Tot Ceea Ce Exista, deoarece vei sti ca nu te separa nimic de viata. De adevarata viata.

Iubeste si multumeste pentru faptul ca poti iubi!

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/12035/puterea-recunostintei.html