3 povesti de viata pentru sufletul tau

 

Ne aflam uneori in momente de viata cand avem nevoie de un sfat sau de o vorba buna. Dar uneori, chiar si o poveste cu talc ne poate deslusi din hatisul de probleme care ne coplesesc. Citeste aceste 3 povesti inspirationale, pentru o stare de bine garantata!

1. Cat de greu este un pahar cu apa?

Un psiholog ii invata pe cursantii lui despre ' managementul 'stresului. A luat un pahar de apa si s-a plimbat prin sala... in liniste. Toata lumea astepta o intrebare de genul - este pe jumatate plin sau pe jumatate gol. La un moment dat s-a oprit, a ridicat paharul si si-a intrebat auditorii : " Cat de greu este acest pahar cu apa?".

Mirati, cursantii au dat raspunsuri intre 250 si 500 ml. Raspunsul psihologului a fost urmatorul: Greutatea absoluta nu conteaza. Conteaza cat timp il vei tine ridicat. Un minut - nici o problema. O ora - o durere de brat . O zi - iti paralizeaza bratul. In fiecare din aceste 3 cazuri greutatea paharului nu se schimba. Se schimba doar timpul... si cu cat e mai lung, cu atat mai greu este. Stresul si grijile din viata sunt asemenea paharului cu apa.

Daca te gandesti mai mult la ele... incepe sa te doara sufletul. Daca te gandesti tot timpul la ele - iti paralizeaza mintea... nu mai poti sa faci nimic. De aia este important sa te eliberezi de stres. Cand ajungi acasa pe seara... lasa-ti grijile deoparte.
Nu le purta cu tine in noapte!

2. Povestea femeii care vrea sa se casatoreasca pentru bani

O tanara draguta a postat urmatorul mesaj pe un forum popular:

Titlu: Ce ar trebui sa fac ca un tip bogat sa se casatoreasca cu mine?

… voi fi sincera in acest mesaj.

Implinesc 25 de ani in acest an. Sunt foarte frumosa, am gusturi bune si sunt stilata. As dori sa ma casatoresc cu un tip cu un salariu anual de 500 de mii de dolari sau mai mult.

S-ar putea sa-mi spuneti ca-s lacoma, dar un salariu anual de 1 milion de dolari este considerat ca fiind un salariu de clasa de mijloc in New York.

Cerinta mea de fapt nu este mare! Exista cineva pe acest forum care are un venit de 500 de mii de dolari anual? Sunteti cu totii casatoriti?

As vrea sa intreb: ce ar trebui sa fac ca sa se casatoreasca cu mine o persoana bogata?
Printre barbatii cu care am iesit, cel mai bogat avea un venit anual de 250 de mii de dolari.

Daca cineva vrea sa se mute in zona rezidentiala din vestul New York-ului, 250 de mii de dolari anual nu-s de ajuns!

Sunt aici ca sa pun cateva intrebari:

1) Ce zone frecventeaza cei mai multi burlaci bogati? (Va rog lasati mai jos o lista cu numele si adresele de baruri, restaurant, sali de sport etc.)
2) Ce grup de varsta ar trebui sa vizez?
3) De ce cele mai multe sotii de barbati bogati arata mediocru? Am intalnit cateva femei care nu arata prea bine si nici nu sunt foarte interesante, dar sunt capabile sa se casatoreasca cu barbati bogati.
4) Cum va decideti care poate fi sotia voastra si care poate fi doar prietena? (Obiectivul meu acum este de a ma casatori)

“Publicat de Dna. Draguta”

Un raspuns filosofic de la CEO-ul J. P. Morgan:

Ti-am citit postarea cu mare interes. Cred ca exista multe fete ce au intrebari asemanatoare cu ale tale… Te rog da-mi voie sa analizez situatia precum un investitor profesionist.

Venitul meu anual este peste 500 de mii de dolari, ceea ce indeplineste dorintele tale, asa ca nu-mi pierd vremea fiind aici si scriindu-ti.

Din punct de vedere al unui om de afaceri, este o decizie foarte proasta sa ma casatoresc cu tine. Raspunsul este simplu, sa-ti explic:

Punand detaliile la o parte, ceea ce incerci tu sa faci este un schimb de frumusete pentru bani: persoana A ofera frumusete si persoana B plateste.

Cu toate acestea, exista o problema aici: frumusetea ta va disparea, dar banii mei nu. De fapt, venitul meu anual cel mai probabil va creste de la an la an…

Prin urmare, din punct de vedere al economiei, eu sunt intr-o constanta apreciere, iar tu intr-o constanta depreciere. Si nu-i vorba de o depreciere normala, ci una exponentiala. Adica in 10 ani valoarea ta va fi scazut groaznic!

In termenii folositi pe Wall Street, fiecare tranzactie are o pozitie, iar posibilitatea ca eu sa ma casatoresc cu tine are o “pozitie de tranzactie”.

Daca valoarea tranzactiei scade, noi o vindem si nu e o idee buna sa tinem marfa pentru mult timp pe loc – asta se intampla si cu casatoria pe care tu ti-o doresti. Ar putea fi putin dur ceea ce-ti scriu, dar o decizie inteleapta este sa scapi rapid de marfa care se depreciaza.

Oricine are un salariu de peste 500 de mii de dolari anual nu este prost; noi am iesi cu tine, dar nu ne-am casatori cu tine. Te-as sfatui sa nu mai incerci sa te casatoresti cu un barbat bogat. Si apropos, e mai usor sa devii chiar tu un om cu 500 de mii de dolari salariu anual decat sa pacalesti un om care are deja asa un salariu.

Sper ca acest raspuns ti-este de ajutor,
semnat CEO al J.P. Morgan

3. Un loc unde exista oameni fara probleme

- Am o problema.
Tanarul tocmai venise la doctorul Norman Vincent Peale de pe Fifth Avenue din New York, il apucase pe aceasta de revere si ii spusese:
- Domnule doctor, va rog sa ma ajutati. Nu pot face fata problemelor. Sunt prea mari!
- Uite, zise doctorul, trebuie sa tin un discurs. Daca imi dai drumul la revere, iti voi arata un loc in care exista oameni fara probleme.

- Daca puteti face asta, spuse tanarul barbat, as da orice sa merg acolo!
- S-ar putea sa nu vrei sa ajungi acolo, zise doctorul, dupa ce vei vedea locul. Este doar la doua strazi departare.
Mersera la cimitirul Forest Lawn si doctorul Peale spuse:
- Uite, sunt 150.000 de oameni aici. Intamplator, stiu ca nici unul dintre ei nu are nicio problema.

http://www.garbo.ro/

 

Dependenta de propria drama

 

Dependenta de propria drama in procesul de dezvoltare personala nu este constienta de propria dependenta. Precum orice alt dependent, ea isi joaca in continuare rolul nestiind ca poate schimba genul programului din drama, poate nu in comedie, dar macar in reality show.

In fiecare zi imi spun povestea. Iar pe langa povestea mea, ceilalti se aseza cu picioarele incrucisate pentru a o rosti pe al lor. Desi stam cu totii in cerc si parem sa ascultam ce au altii de spus, pe noi ne intereseaza un singur moment: acela in care vine randul nostru sa spunem ce avem de spus. Iar daca drama celuilalt este cutremuratoare, cumva ne straduim sa o cream pe a noastra sfasaietoare, astfel incat toata atentia sa fie asupra noastra…

Oare nu facem acest lucru in fiecare zi?

Oare cand o prietena isi arunca bucatele de suflet in timp ce ne povesteste despre cat de putin se simte iubita in relatia ei, nu cumva incepem si noi sa enumeram defectele partenerului nostru? Oare cand cineva se plange de durerile de spate pe care le are nu incepem si noi sa facem o recapitulare a durerilor din acea zi de parca motto-ul nostru ar fi ,,vrei cu sabii sa ne duelam sau in dureri sa ne plangem”? Oare cand o alta cunostinta se plange ca nu are suficienti bani sa traiasca, nu ne alaturam si noi plangandu-ne ca nu avem suficienti bani sa calatorim?

Alegandu-ne povestea, uitam diferenta dintre o drama nascuta dintr-o nevoie primara, dureroasa, poate chiar disperata si dintr-o drama nascuta din lipsa de atentie sau lipsa de activitate.

Astfel, patrundem intr-un automatism al exagerarii crezand ca deplangandu-ne soarta, il putem sustine mai bine pe celalat. Dar nu facem decat sa scriem filele unei carti care desi se vrea autentica, este cat se poate de falsa, care desi trebuia sa contureze un roman realist, intamplarile creaza cea mai pura fictiune.

Si atunci ne mai putem plange ca nu stim cine suntem, ca nu ne cunoastem cu adevarat si ca ne surpindem de fiecare data?

Poate ca in loc sa alegem sa traim drama altuia, am putea macar sa incercam sa delimitam granitele dintre povestea noastra si a celorlalti. Am putea sa afirmam ca i-am ascultat povestea si apoi sa ne intrebam: ,,Cat din mine a intervenit in povestea ta?” sau ,,Cat am preluat din povestea ta pentru a o contura pe a mea?”

Cu totii ne identificam cu o mai mica sau mai mare drama pe care o purtam cu noi.

Unii isi pot deplange relatiile esuate mai bine decat isi deplang altii boala incurabila cu care se lupta. Unii isi pot dramatiza legatura nefavorabila cu proprii parinti mai bine decat deplang altii faptul ca si-au pierdut ambii parinti. Unii se pot plange cu mai mult patos ca nu au suficiente haine pentru toate starile sufletesti mai bine decat cei care se plang ca pur si simplu nu au haine.

Ne putem dramatiza atat de bine conditia, putem juca atat de impecabil acest rol incat toata sala se ridica si ne aplauda cu putere si entuziasm, iar noi ramanem singurii care in ciuda interpretarii perfecte, simtim un gol neinteles, un gol al pierderii…

Putem oare delimita o drama adevarata de o drama falsa? Atata timp cat este privita cu intensitate, deja nu mai conteaza granitele ei…ea deja este creata si traita…Un adult ingropat in datorii priveste nervos spre adolescentul a carui drama este cum isi va depasi timiditatea pentru a darui cuiva drag o floarea…Si ne permitem oare sa judecam asta?

Poate ca dramele nu ar trebui rostite. Iar motivul pentru care ar trebui sa se intample acest lucru este simplul fapt ca sunt traite, iar in unele momente puterea cuvintelor devine atat de limitata incat stim ca ce simtim inauntrul nostru este singurul Cuvant care poate fi rostit.

Iar atunci cand li se da un glas mai strident decat ar trebui sa il aiba, poate ca dramele nu ar trebui ascultate. Iar motivul pentru care ar trebui sa se intample acest lucru este constientizarea faptului ca persoana care isi repeta la nesfarsit durerea este cea care a inceput sa-si indrageasca propria poveste.

http://www.damaideparte.ro/

 

Ziua sfanta a Craciunului

 

Ceva ii spunea ca tot astfel framantase si Dumnezeu nimicul spre a zamisli lumea...

Incepea sa fie iarna de-a binelea pe strada. Mirosea a rece, a proaspat in aer, a sentiment nedefinit de iarna, de Craciun. Nu ningea, dar linistea strazii avea ceva specific, intalnit doar o data pe an, atunci cand inimile sunt mai deschise, chipurile mai fericite, mintile mai curioase, glasurile mai calde.

Era ca un cantec fara sunet, fara cuvinte, un zumzet nestavilit, neauzit, izvorat dintre pietrele caldaramului, dintre zidurile caselor, din ferestrele si usile ce chemau inauntru. Parca nici lumina lampioanelor de pe strada nu mai era aceeasi, parca umbrele caselor incepusera sa se miste, sa se prelinga, sa se imbratiseze intre ele si sa se legene alene intr-un ritm la fel de ludic si tandru. Iesea fum pe hornuri, iar valatucii de fum se indreptau si ei spre inaltimi in acelasi dans abia simtit. Dar nu, nu despre strada era vorba in acea seara.

Sarbatoarea se simtea peste tot. Era ceva de neoprit...

In capatul strazii, acolo unde se termina pavajul si casele pareau parca mai cuminti, mai modeste, lipsite de aroganta treptelor mozaicate si a acordurilor de pian ce se auzeau din locuintele din cealalta parte a strazii, se afla o casuta vesela, de o culoare ce amintea de obrajii imbujorati de copil venit de la joaca. Sarbatoarea se simtea peste tot. Era ceva de neoprit.

Deasupra usii, o coronita de brad. Acele se miscau usor, aproape nevazut, la fiecare adiere a vantului. Usa intredeschisa lasa sa se vada o haina agatata intr-un cui si o pereche de galosi murdari. In spatele ferestrelor aburite, peretii asudasera de caldura sarbatorii. Toata energia casei venea dintr-o bucatarie mica si colorata, cu o soba mica in care se framantau maruntaie de jaratec.

 

Un motan alb se asezase pe pervaz, leganandu-si coada grea in ritm lenes, privind cand afara, cand inauntru, la masa plina cu bunatati. Punctul de atractie era o albie de lemn asezata pe masa, intre bucate. In albie statea, ca un copilas in patut, invelita in straturi de faina si acoperita cu un servet, o coca galben-aurie care crestea vazand cu ochii, se intindea si se strangea ca un nou nascut care face primele miscari. Crestea si crestea, sufocandu-se de caldura de sub servetul cu care fusese acoperita albia, muncindu-se sa se elibereze.

Cand servetul fu dat la o parte, asupra aluatului se aplecara doua maini de femeie, puternice, grijulii si moi. Degetele indemanatice se infundau in aluatul dospit si il impingeau cu putere, lasand in el tot dragul femeii care plamadea.

Femeia nu era nici tanara, nici batrana, era o femeie ca toate femeile, care plamadea un cozonac pentru ziua sfanta a Craciunului, cu toata dragostea ei adunata de-a lungul timpului, pastrata in amintiri, insuflata in copiii ei, conservata in zidurile casutei de la capatul unei strazi ca oricare alta. Ochii ii straluceau de placerea acestei munci, zambetul devenea din ce in ce mai mare, chipul i se luminase la gandul ca-i va face fericiti pe cei dragi, ca le va vedea obrajii rosii si licarul din ochi.

Plamadea, plamadea, si coca aceea se transforma, mainile preschimbau neinsufletitul in insufletit. Motanul deschisese cu totul ochii si isi privea stapana cu atentie, urmarindu-i mainile rapide si viata care se scurgea din ele in coca, nereusind insa sa o vlaguiasca pe femeie, ci reinnoindu-se permanent in interiorul ei, ca un curent ce venea de undeva din adancuri si ajungea in albie.

Ceva ii spunea ca tot astfel framantase si Dumnezeu nimicul spre a zamisli lumea. Parca mainile Domnului se intruchipasera in mainile ei, iar suflarea ei de oboseala aducea a suflarea lui Dumnezeu de viata. Cand termina, femeia ofta peste coca framantata si aceasta prinse parca viata. Si motanul, care privise totul cu ochii lui stralucitori, stiu ca din mainile femeii pornise Craciunul care se simtea pe strada, Craciunul pe care il cautau toti in magazine si in pagini de carte si pe care vroiau sa il cumpere de la supermarket.

Autor:Marina Ardelean

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/13020/ziua-sfanta-a-craciunului.html

 

 

Puterea sufletului sensibil: 6 Principii pentru a fi o invingatoare

 

Femeia are un suflet sensibil, insa ea s-a aratat foarte puternica de multe ori. Iata cele 6 schimbari simple care te vor transforma intr-o invingatoare.

6 Principii pentru a fi o invingatoare

Incredere in sine

Totul porneste de la incredere. Daca nu avem incredere in fortele proprii, atunci nu vom reusi sa facem nimic. Lipsa de incredere este un minus care ne poate trage in jos chiar in fata persoanelor mult mai slabe decat noi. Daca l-ai luat pe NU in brate, sau pe NU POT, trebuie sa scapi de el. Urgent!

Imagineaza-ti ca tu esti un produs care are n calitati, dar care nu este promovat. Cine il va cumpara? Nu, incredere nu inseamna sa te lauzi, ci sa fii constienta de aceste calitati ale tale si sa poti sa te folosesti de ele atunci cand este cazul.

Atunci cand esti intr-un moment de cumpana, gandeste-te ca fiecare din noi a piedut ceva, ficaruia ii este teama de ceva si ca toti facem greseli. De cele mai multe ori, increderea vine din lucruri marunte.

Nu cu mult timp in urma o prietena de-a mea imi povestea ca la munca a avut de contactat niste clienti si nu reusea sa ii convinga sa semneze contractele la care lucra. Cineva a sfatuit-o sa se imbrace in costum, sa-si schimbe pozitia corpului si.. atat. Aceste doua simple schimbari au schimbat-o si pe ea: i-au dat un dram de incredere necesar sa-si schimbe tonul. A invins obstacolul.

Perseverenta

Nu de putine ori s-a intamplat sa auzim povestea de succes a unei persoane care nu a renuntat, care a luptat si cu morile vant ca sa ajunga acolo unde si-a dorit. Femeia puternica este perseverenta. Nu te lasa doborata de toate obstacolele care iti ies in drum. Atunci cand lucrezi la ceva sau iti doresti sa faci ceva dar intampini dificultati, nu te lasa doborata. Doar stiti prea bine ca drumul spre succes nu este niciodata usor. Si nu lasa pe maine ce poti face azi. Problemele nerezolvate se pot aduna si atunci pot deveni un adevarat chin.

Tu esti pe primul loc

De cate ori ai facut ceva ce nu iti doreai doar pentru ca ti-a fost rusine sa spui nu? Daca raspunsul este de multe ori... atunci e cazul sa schimbi ceva. Daca nu, oamenii din jurul tau vor profita de tine. Nu o vor face din rautate, sau cel putin nu toti, ci involuntar. Iar altii o vor face pentru ca stiu sa profite de slabiciunile celor din jurul lor. Femeile cu un suflet sensibil isi vor dori mereu sa-i protejeze pe cei din jurul lor, insa ele trebuie sa inteleaga ca nu trebuie sa devina noua mama a ranitilor. Nu vei putea oricum sa-i ajuti pe toti. Plus ca nu trebuie sa ii ajuti pe altii iar tu sa ramai in urma.

Nu te lasa prada rugamintilor de genul „Am nevoie de tine urgent!”. Inainte sa iei o decizie de acest gen, gandeste-te cum iti va afecta aceasta decizie viata: merita sa iti anulezi intalnirea ca sa iti ajuti colega? Daca o vei ajuta, vei ramane in urma cu proiectele tale?

Nu iti spunem ca nu trebuie sa ii ajuti, ci iti spunem sa te ajuti pe tine mai intai si apoi si pe ei, intr-o anumita masura. Nu trebuie sa faci treaba nimanui.

Fii independenta

Este foarte important ca atunci cand iti alegi sa faci ceva, sa faci alegerea pentru ca tu iti doresti, nu pentru ca isi doresc ceilalti. Asta nu inseamna sa mergi impotriva curentului, ci doar sa alegi sa faci uneori si alte lucruri decat iti propun cei din jurul tau, atunci cand ceea ce isi doresc ei nu este ceea ce iti doresti si tu. Nu trebuie sa depinzi de nimeni pentru a te simti bine.

Ritual propriu de ingrijire – Mananca sanatos si fa putin sport

Trebuie sa ai mereu in vedere faptul ca o femeie puternica are grija de ea, de sufletul si de corpul ei. Este important sa avem grija ce mancam pentru ca starea de bine din interior se reflecta mereu in exterior. Nu degeaba se spune ca frumusetea vine din interior. Da, se refera la personalitatea noastra blanda si fermecatoare, dar trebuie sa ne gandim si ca un corp sanatos este lacasul unei minti sanatoase. Carentele de vitamine pot cauza depresie, anemie etc. Primul lucru pe care oamenii il percep la noi este exteriorul, iar daca tu ai grija de el si il respecti, atunci si ceilalti te vor respecta. Plus ca, daca tu ai grija de tine, vei fi si mai frumoasa, iar acest lucru te va face sa ai mai multa incredere in tine si sa te simti mai confortabil cu tine.

Mananca sanatos si nu da inapoi de la putina miscare.

Atitudinea: Vezi jumatatea plina a paharului

Care este diferenta dintre doua persoane cu acelasi nivel intelectual, cu acelasi nivel de cultura, inteligenta, frumusete etc.? Atitudinea! Intr-o seara ma uitam la un serial al caror personaje principale erau doua fete dragute, interesante si destepte, dar foarte sarace. Scopul lor era sa adune o suma de bani pentru a-si deschide o afacere, asa ca au pornit pas cu pas. Ce m-a „lovit” a fost atitudinea lor care se reflecta in tot ceea ce faceau. Una dintre ele era pesimismul in persoana, iar cealalta optimismul. Atunci mi-am dat seama cat de mult poate aceasta atitudine sa-ti influenteze viata. Optimista se vedea facand ceva si avea incredere ca poate sa ajunga acolo unde si-a propus si reusea, iar cealalta vedea numai jumatatea goala a paharului si isi punea singura bete in roate. Bineinteles, un dram de realism nu strica, insa daca nu vedem si raza de lumina, nu avem cum sa inaintam in intuneric. Fii o invingatoare!

http://www.garbo.ro/articol/Psihologie/10027/puterea-sufletului-sensibil-6-principii-pentru-a-fi-o-femeie-puternica.html

 

Nichita Stanescu-Poveste sentimentala

Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.