Esti cinstit cu fericirea ta?

Că știm sau nu ce este fericirea, știm sigur că vrem să fim fericiți. Dar cât suntem de cinstiți în căutarea noastră de mai bine și cât de sărguincioși? Cât suntem de conștienți de noi înșine, cât înțelegem cum funcționează viața și cât suntem de pregătiți să înțelegem și să prețuim binele ce am vrea să ni se întâmple?

Cât ne pregătim sufletul pentru a întelege și a simți cum se cuvine?

Fericirea nu poate fi separată de adevăr, pentru că numai adevărul funcționează. Fericirea se află în cum știm să ne bucurăm, nu în ce avem.
Putem fi fericiți dacă ne luăm fericirea în serios. Este nevoie ca fericirea să fie asumată.

 „Fericirea nu este determinată de nivelul de prosperitate, ci de căldura relației dintre inimi și de modul în care percepem lumea. Ambele atitudini sunt în puterea noastră.” Aleksandr Isaievici Soljenitin

Omul necinstit cu fericirea sa

·         Temătorul
Omul care ar vrea să fie fericit, dar de-abia dacă are curajul să spere.  Nu își dorește fericirea în mod asumat și activ și nu acționează în consecință. Nu este dispus să își asume riscuri. Îi este teamă de eșec. Sau nu este obișnuit să fie înțeles și acceptat. Sau nu are încredere în sine. Sau îi este teamă că ceea ce ar putea afla despre sine sau despre viață ar necesita eforturi prea mari de adaptare și îi este frică de schimbare. Sau nu este sigur ca efortul investit ar da rezultate, așa că preferă doar să spere. În secret. Să viseze cu adevărat i-ar lua prea mult timp și i-ar consuma prea mult suflet. Nu are curajul să creadă că binele ar putea să i se întâmple pentru că atunci ar trebui să facă un efort conștient pentru ca să-l obțină și îi este teamă.
Nu-ți îngădui să obosești, nu ai voie sa-ți pierzi încrederea. Nu e cinstit să te porți ca și cum fericirea ar fi un fel de hoț și să te găndești că, dacă-ți găsește ușa bine închisă, va suna prelung, va intra pe fereastră, va căuta cheia ruginită de sub piatra de la poartă sau îți va sparge ușa.
Cum să știi ce este de făcut dacă ți-e teamă să privești fericirea în ochi și să vezi cum arată și cum funcționează?
Fericirea este comoara ta și nu se găsește singură. Pune mâna pe hartă și onorează-ți fericirea cu încrederea și cu dăruirea ta.

·         Leneșul
Omul care nu depune efort pentru că nu este dispus să se obosească, așadar caută soluții rapide. Dar nu pe scurtatură ajungi unde merită să ajungi. Ai parte de bine dacă înțelegi ce este binele și dacă îți antrenezi sufletul să recunoască și să se bucure de ceea ce este bine. Pe scurtătură nu se întâmplă mare lucru, nu te străduiești prea tare, așadar nu vei învăța ce funcționează și ce nu, nu vei înțelege valoarea lucrurilor.
Nu e cinstit să privești fericirea ca pe o loterie, ca pe un câștig fără investiție. Pe fericirea care vine fără strădanie nu o înțelegi prea bine, prin urmare nu știi să o gestionezi în asa fel încât să îți facă bine. Un câștig brusc și neașteptat, care schimbă total coordonatele vieții tale, te poate rătăci cu totul dacă nu înțelegi ce se întâmplă și ce ai de făcut. Pe fericirea care vine ‘de-a gata’ nu știi să o prețuiești (pentru că nu ai investit mai nimic) și nu știi să o păstrezi (pentru că nu înțelegi cum funcționează).
Lenea nu e modestie. Lenea e trândăvie. Dacă tu nu ai chef să te ostenești pentru fericire, fericirea de ce s-ar osteni cu tine? Cât te străduiești, atât te bucuri de răsplată. Iar răsplata nu este numai împlinirea visului tau, ci mai ales ceea ce ai învățat împlinindu-ți visul, căci ceea ce ai învățat te face un om mai înțelept, așadar mai bun. Prin urmare vei ști să visezi cu folos.
Te bucuri de ceea ce obții agonisind. Para mălăiață e pentru nătăfleață.

·         Șiretul
Omul care vrea să prindă fericirea în capcană. O ademenește, o ispitește. Oferă foarte puțin, cât să amăgească. Dar vrea să ia mult, cât nu i se cuvine. Omul care păcălește fericirea. O aduce la marginea capcanei și îi dă un brânci. Omul care se folosește de oameni și de viață – nu cu respect, ci după bunul său plac. Omul care nu dăruiește, ci ademenește. Prin ceea ce face nu este vrednic de acea fericire. Precum brânza bună în burduf de câine. Omul care trăiește prin simțuri și nu prin simțire. Omul care confundă fericirea cu plăcerea. Se irosește pe sine și face risipă de bine. Ce se întâmplă după ce omul acesta își va fi risipit tot binele și se va fi irosit de tot? Ce se întâmplă după ce îi va fi nefericit pe ceilalți prin nechibzuința și nepăsarea sa?
Crezi că fericirea se fură? Rămâi tu fără căciulă.

·         Planificatorul
Omul care își planifică și își programează fericirea în cele mai mici detalii. Are un design prestabilit al fericirii și nu o recunoaște decât dacă arată exact așa cum a decis el. Și nu este dispus/pregătit să o trăiască decât dacă apare în anul și în intervalul orar stabilit. Dar alergând după forma fericirii, îi scapă conținutul fericirii. Nu își dă seama că forma nu garantează conținutul pentru că forma poate fi de mai multe feluri sau poate fi goală de conținut.
Dacă forma prestabilită nu îi livrează conținutul de fericire așteptat el se va preface fericit. Nu înțelege cum ar putea să nu-i fie bine, de vreme ce el știe ca e ‘în grafic’. Însă iluziile nu livrează. Acest om va trăi o viață fără prea mult conținut pentru că se va opri la a mima o formă ‘cool’.
Cum să gasesti ceva ce nu știi să recunoști? Cum să faci ceva ce nu recunoști? Cum să trăiești și cum să prețuiești ceva ce nu recunoști?

·         Visătorul
Omul care crede că tot ce trebuie să facă pentru a fi fericit este să viseze și care nici măcar nu se asigură că visele sale sunt funcționale, pentru a se putea putea împlini.  Crede că secretul fericirii stă numai în puterea gândului și nu înțelege că nu orice își dorește este drept și înțelept să se împlinească. Nu se gândește că numai lucrurile funcționale și cu rost se pot împlini. Nu-și dă seama că gândului îi trebuie și fapte. Faptele scot la iveală ceea ce nu este funcțional și îi arată ce este de făcut.
Baghetele magice și peștișorii aurii ți-ar putea aduce un soare albastru, dacă asta vrei. Dar după aceea te vei mira de ce e întuneric și ți-e frig și nu ți-e bine. Că doar tu ai primit exact ce ai vrut.

·         Sfidătorul
Omul care este hotărât să fie nefericit și vrea să primească un premiu pentru asta.

„ Majoritatea oamenilor sunt atât de fericiți pe cât se hotărăsc să fie” – Abraham Lincoln

Cum să fii cinstit cu fericirea ta

·         Asumă-ți răspunderea de a dori să fii fericit. 
Asumă-ți fericirea. Poți fi fericit dacă îți iei fericirea în serios. Doar e vorba despre fericirea ta, așa că este bine să știi să o cauți ca să o poți găsi, e bine să știi să o trăiești ca să o poți pretui. Știind că ești răspunzător pentru toate acestea vei dobândi atitudinea potrivită pentru a da de bine. Vei afla cine ești, ce te face fericit, care sunt adevărurile vieții tale și din ce este facut binele tău. Așadar îl vei căuta după conținut, nu vei fi păcălit de formă. Pri urmare nu te vei abate de la drumul tău, nu te vei rătăci în formele altora și nu te vei risipi în forme prea mici sau prea reci pentru tine, prea mari sau prea incomode sau pur și simplu nefuncționale. Vei scăpa de neconcordanțe (vei ști că setea nu-ți trece daca mănânci pâine) așa că nu vei mai face lucruri care nu funcționează, care nu ți se potrivesc și care nu au cum să te facă fericit. Nu te vei mai simți neadecvat, așadar vei avea încredere în tine și te vei respecta. Vei trăi în armonie cu tine. Îți va fi bine și vei simți bucurie.
Asumă-ți fericirea. Așa o onorezi. Așa o meriți.

·         Cunoaște-te pe tine și rămâi sincer cu tine.
Află ce te bucură pe tine. Bucuria ta nu este la fel cu a altora. Caută-ți binele după reperele sufletului tău, nu te ghida dupa reperele altora (pe care uneori nici ei nu le înțeleg prea bine). Tu cauți împlinirea ta, nu a lor.
Nu abdica de la adevărul tău interior, pentru că nu poți fi fericit decât dacă trăiești în concordanță cu tine, nu în ciuda ta. Când trăiești în armonie cu tine ai claritatea în gândire și simțire de care ai nevoie ca să-tți găsești drumul spre mai bine și să nu te abați de la el. Adevărul tău interior îți este far pe orice ceață și în orice întuneric.

·         Înțelege că fericirea este bucurie și adevăr (nu plăcere și formă fără fond).
Conștientizează că fericirea se află în capacitatea ta de a te bucura. Îngrijește-te de sufletul tău. Antrenează-l pentru a simți bucuria. Învață-l să o recunoască, să o caute, să o trăiască. Învață să faci diferența între plăcere (care consumă, deci nu hrănește / care depinde de exterior, deci e limitată / care îți consumă sufletul, deci nu te împlinește și te face mic la suflet) și bucurie (care îți dăruiește, deci te hrănește /care vine din interior, deci este intensă și nelimitată/ care depinde de cât știi tu să fii de recunoscător și să prețuiești, deci îți hrănește și îți crește sufletul). Ai grijă să știi să te bucuri.
Fericirea este adevăr, pentru că numai adevărul funcționează. Nu te minți pe tine, nu mima, nu te ascunde, nu visa la mere cu gust de portocală. Înțelege că ce începe struț nu se termină cămilă. ‘Struțocămila’ nu-i adevărată.

·          Să știi să iubești. Numai din iubire și prin iubire se poate.
Respectă și prețuiește lumea în care trăiești. Înțelege grija și respectul pe care i le datorezi. Înțelege ce ai de făcut, în mod necesar, pentru a trăi și pentru a respecta viața. Când acționezi din iubire faci ceea ce trebuie făcut. Iubirea este busola care ne arată întotdeauna încotro e Binele.
Numai iubirea este viață. Iar tu ești în viață. Numai prin iubire se construiește. Iubește-te și iubește.

·         Ai răbdare. Dacă durează mult este pentru că se construiește bine.

Bucuria este, la bază, recunoștință. Este un act de mulțumire pentru tot ceea ce primim. Bucuria exprimă conștiența că Dumnezeu ne-a dat în stăpânire lumea. Lev Gillet

http://www.truetoyourself.ro/esti-cinstit-cu-fericirea-ta/