Unde este curajul, lumina din ochi?
Oamenii triști paralizează viața. Oamenii sătui de viață înăbușă bucuria.
Oamenii posomorâți înmormântează credința. Oamenii fără credință seamănă
disperarea. Frica devorează din energie și îi epuizează pe oameni. Panica
anesteziază puterea de care avem nevoie zi de zi. Iar copii caută lumina în
ochii adulților. Și aceștia sunt stinși… Părinții pierd inima propriului copil
și astfel mor câte puțin de nerecunoștința acestora.
De-a lungul vremii, tristețea își
schimbă forma și devine o haină pe care mulți o îmbrăcăm și adeseori nu ne
încape. Nu mai e a noastră. Purtăm haina tristeții părinților, bunicilor,
șefilor, colegilor, sistemelor. Se fabrică multe arme pentru a produce tristețe.
Gloanțele vorbelor, sârma ghimpată a tăcerii, setea pentru putere. Hipnoza
unora de a avea dreptate și nu de a fi fericiți. Iar dacă oamenii nu se schimbă
în inimile lor, mâine se vor fabrica arme noi. Critica, frica și rușinea nu
schimbă niciodată pe nimeni. Oamenii au nevoie de dragoste… Nu devenim mai mari
dacă îi facem pe ceilalți mai mici. Vecinul tău este mai bun decât gândești că
este.
Trupul nu trebuie să devină o mașină de
mâncat, de muncit, de dormit. Trupul este o mașină a iubirii. Degeaba murim cu
burta plină, dar cu inima goală. În jurul nostru există atâția copaci, păsări,
flori, pajiști, atâtea minuni care nu așteaptă decât să vindece un om de
tristețea lui. Pentru ce ești trist acum va mai conta peste zece ani?
Suflet drag, nu te mai pierde în ieri
sau în mâine! Bucură-te de Astăzi și tot ce îți aduce această binecuvântată
clipă. În fiecare zi începem din nou viața și în fiecare seară transmitem
pagina scrisă Tatălui Ceresc.
Îndrăzniți să rămâneți copii și veți
vedea că orice muncă va deveni un joc, un prilej de cunoaștere, de
împrietenire, de iubire, de dăruire. Cine vorbește de bine pe alții îi face mai
buni. Poți vindeca pe cel de lângă tine iubindu-l! Iar cine iubește poate
orice.
ieromonah Hrisostom Filipescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu