Iubește!

Iubește! Să iubești mereu câte ceva, o dimineaţă, cana de cafea, floarea din fereastră, drumul spre şcoală, iubeşte oamenii, iubeşte tot. Mărunt sau imens, colorat sau şters, oricum ar fi. Nu ştii de unde se întoarce iubirea. Dacă stai cu ea în braţe şi cauți pe cineva să o dăruieşti, nu vei fi niciodată fericit pentru că îţi va fi greu să găseşti pe cineva care să merite cu adevărat. Iar în timp, vei deveni şi mai pretenţios. Vei muri singur cu un munte de iubire lângă tine. Împrăşti-o în jurul tău. Vei fi fericit în fiecare zi pentru că vei putea spune "Azi iubesc!” 

https://www.facebook.com/FemeileDe40DeAni/

Rocada oamenilor din viata noastra

 

Cunoasteti momentul acela in jocul de sah cand Regele se apropie de Tura pentru a face schimb de locuri intre ele? Acel moment numit rocada pe care si noi, oamenii il folosim in acelasi joc in ale carui piese suntem, numit viata?

Exista oameni pe care am fi putut jura ca nu ii vom parasi niciodata la fel de bine cum exista oameni pe care nu am fi vrut sa ni-i apropiem nicioadata. Si totusi am facut-o. In ambele cazuri. Mai mult sau mai putin constienti.

Le putem opune oare rezistenta tuturor acelor Nebuni care au intrat pe diagonala in vietile noastre? Sau Regilor si Reginelor care asteapta sa intre in sufletele noastre? Sau Turelor ale caror miscari directe si uniforme ne pot conduce catre cele mai interesante experiente in lectiile noastre de dezvoltare personala?

Cu totii suntem martorii unei rocade ale oamenilor din viata noastra. Si oricat am incerca sa i ne impotrivim, sa-i schimbam cursul sau sa o neglijam, pur si simplu nu vom reusi.

Ma intreb care sunt criteriile dupa care Universul ne scoate in fata mereu aceiasi oameni. Si mai ales ma intreb care este numele acelui fenomen care ne aduce in prim plan o serie de invataturi prin intermediul oamenilor pe care poate nu i-am fi ascultat niciodata.

Oare cum este posibil ca timp de 3 ani sa trecem pe strada unul pe langa altul si abia in urma acestei perioade de timp, sa reusim sa avem un schimb de replici? Sau oare cum ajunge cel mai “obraznic” elev sa ne devina invatator? Sau oare cum este posibil sa ajungem sa iubim omul care altadata ar fi fost pe lista lui “Asa NU”?

Si mai ales, ce creaza toata aceasta rocada in sufletul nostru? Ne atentioneaza ca suntem “in sah” si ne propune sa fim mai atenti data viitoare? Sau oare eram mat demult si noi inca mai speram sa fim castigatori?

Toti acesti oameni, toti acesti ochi mai mult sau mai putini limpezi, toate aceste maini care se intind spre noi, toate aceste vorbe rostite spre noi…toate acestea, ce facem cu toate acestea? Cum ajungem sa nu ne pierdem pe noi insine printre toate aceste mutari bruste? Si cum ajungem sa ne reechilibram in urma unor avalanse de oameni care tot schimba temperatura sufletului nostru?

Pentru ca bine spune cantecul: ”…niciodata nu as fi crezut ca am nevoie de toti acesti oameni…”

http://www.damaideparte.ro/

 

Resuscitarea optimismului: Viata merge inainte chiar si cu greseli

Am invatat ca oamenii fac greseli,... greseli mari. Dar am mai invatat ca toate aceste actiuni si erori fac parte din viata noastra si trebuie sa le acceptam pentru a merge mai departe. Indiferent de gravitatea acestora, noi trebuie sa ne continuam viata. Ti-ai pierdut sufletul pereche, ti-ai dat demisia de la locul de munca sau ai renuntat la dieta... toate aceste greseli te trag in trecut. Tu trebuie sa mergi mai departe, sa lupti pentru ce ai si sa nu te mai gandesti la cum ar fi fost daca...

Am invatat ca oamenii fac greseli,... greseli mari. Dar am mai invatat ca toate aceste actiuni si erori fac parte din viata noastra si trebuie sa le acceptam pentru a merge mai departe. Indiferent de gravitatea acestora, noi trebuie sa ne continuam viata. Ti-ai pierdut sufletul pereche, ti-ai dat demisia de la locul de munca sau ai renuntat la dieta... toate aceste greseli te trag in trecut. Tu trebuie sa mergi mai departe, sa lupti pentru ce ai si sa nu te mai gandesti la cum ar fi fost daca...

1. Scapa de indoieli

Atata timp cat te gandesti la faptul ca trebuia sa rezolvi altfel problemele sau ca nu trebuia sa faci aia si nici aia, vei fi legata de irealitate. Greseala a fost facuta asa ca nu mai exista cale de intoarcere. Accepta obiectivitatea, traiesti intr-o lume reala in care astfel de momente fac parte din viata omului, ajungand sa il defineasca.

Regretul este intotdeauna ineficient deoarece ajunge sa iti contureze greselile si sa te faca sa traiesti cu vina o lunga perioada de timp. Oamenii tind sa evite situatiile dificile, care ii sperie si in preajma carora nu pot face nimic. Ceea ce ai facut, nu mai poate fi schimbat. Daca vrei sa mergi mai departe si sa iti continui viata, nu mai pune expresia „Nu trebuia sa...” in fata fiecarei fraze pe care o spui.

2. Fa-ti ordine in idei

Invata sa separi gandurile rele de cele bune si sa stii care sunt emotiile pe care le simti. Sa fie vorba despre tristete sau teama? Esti influentata de fericire sau de mandrie? Nu reactionezi din cauza temerilor sau a regretului?

Trebuie sa stii care sunt emotiile care te leaga in mod direct de actiunile tale. In plus, fii constienta de consecintele pe care le vor avea sau le-au avut faptele tale.

 

3. Lasa trecutul in urma

Intristarea si regretul reprezinta reactii naturale ale oamenilor in fata greselilor. Durerea isi face si ea aparitia, insa trebuie sa inveti sa o gestionezi. Supravietuieste suferintelor fizice, apreciaza ceea ce ai si lasa greselile in urma pentru a iti putea continua viata.

Nu este o perioada in care tristetea trebuie sa fie inlocuita cu normalitatea. Regretul iti spune sa cauti o parte din ceea ce ai pierdut, in timp ce timpul iti curata greselile. Ar fi cazul sa lasi in trecut disperarea si parerile de rau pentru a merge inainte cu viata ta. Vei mai gresi de nenumarate ori asa ca invata sa supravietuiesti, sa uiti de vina si erori.

4. In viata fii realista

Nu te poti invinui in totalitate pentru faptele si actiunile tale: te-ai ingrasat in perioada sarbatorilor, ai pierdut la lotto sau ti-ai dat toti banii pe cadouri. Pe langa partea neagra a lucrurilor, exista si o parte mai buna, care trebuie exploatata mai mult. In cazul de fata, te-ai simtit bine de sarbatori, ai avut incredere in tine sau ai facut pe cineva fericit.

Inlatura vina din viata ta si inlocuieste-o cu iubirea daca vrei sa ai parte de un viitor linistit. Poarta o conversatie cu eul tau interior, fa deosebire intre vina si intamplare si lasa timpul sa iti contureze viata, eliminand sentimentele pline de regret si amagire.

http://www.kudika.ro/

Oamenii care stiu sa asculte, ingerii de care avem nevoie

 

Giuseppe Colombero: 'Omul este o carte unica. Nu se lasa prinsa in mana si rasfoita de catre oricine. El este autorul care se deschide si se lasa citit in fata cui doreste, arata paginile pe care le doreste, cand doreste. El spune si se auto-comenteaza. Iar aceste carti, se stie... sunt toate diverse, fiecare scrise intr-un singur exemplar. Aceste documente umane isi arata secretul lor doar in fata acelora care stau in fata lor in liniste si cu modestie... ' Si tu poti fi un inger printre oameni... Ascultand.

 

Ascultarea este unul dintre elementele esentiale ale comunicarii. Ascultarea este momentul in care receptam mesajul transmis, este momentul cand absorbim precum niste bureti amanunte ale energiei generate de celalalt, cand ii percepem limbajul ochilor, grimasele si gesturile.

De obicei, cand trecem prin perioade dificile ii cautam pe acei oameni care au capacitatea de a ne ajuta sa ne regasim pacea interioara. Ei au o caracteristica comuna si anume… stiu sa asculte. Stiinta aceasta deosebita a tamaduitorilor de oameni este comuna persoanelor speciale, este asociata cu sfintenia, cu bunatatea si intelepciunea… Dar fiecare dintre noi putem sa accedem catre acest grad de intelepciune.

Giuseppe Colombero sacerdot si psiholog Italian, autorul carii “De la Bla-Bla la dialog - Secretele comunicarii” (Dal Bla Bla al Dialogo. I segreti della comunicazione), avand o vasta experienta ca doctor in teologie, psihologie si filosofie explica ce insemana a fi un bun ascultator, incercand sa ne invete de ce este important ca fiecare dintre noi sa ne oferim prin tacere in fata celor care ne vorbesc.

Colombero este un specialist al comunicarii. Se simte intru totul atunci cand citesti cartea sa. Marturisesc ca este una dintre cele mai pline de intelepciune, cunoastere si in acelasi timp caldura, lecturi pe care am parcurs-o pana acum… Simt ca acest om, prin cuvintele sale bogate in cunoastere, transmite o energeie aparte.

In mod cert, inteleg acum, mai mult decat niciodata, ca actul comunicarii este o arta ce faciliteaza legatura cu cei din jurul nostru, iar ascultarea este unul dintre elementele esentiale ale existentei si relatiei cu oamenii.

In momentul in care constientizam ca a sti sa asculti, sa te opresti din tumultul verbalizarii pentru a capta nu doar sensul cuvintelor pe care ti le transmite cineva, ci si emotiile sale… atunci cand intelegem cat de important este sa invatam sa ascultam, cu ingaduinta si respect, pe celalalt, legaturile noastre umane pot capata o noua dimensiune, marcata de intelepciune si frumusete sufleteasca.

Giuseppe Colombero descrie intr-un amplu capitol ce inseamna sa ascultam pe cel de langa noi. Ce inseamna comunicarea bazata pe atentia pe care o oferim celorlalti. Cat miracol exista in actul tacerii in fata omului care isi deschide sufletul fata de noi.

De aici am extras 10 idei esentiale pentru actul comunicarii prin tacere:

1. Asculta cu toata fiinta

“Raspunsul la intrebarea cu ce ascultam pare a fi evident: cu urechile. Si nu cu mintea? Nu cu inima, cu expresiile noastre de pe chip, miscarile capului, privirile, postura corpului, mainile… Nu… raspunsul este: Ascultam cu toata fiinta. Se aude cu urechile, se asculta cu fiinta.

Cred ca din obisnuinta nu se da atentia cuvenita acestui multiform si neconstientizat limbaj al prezentei”, spune Colombero.

O expresivitate speciala o are privirea, spune acelasi specialist. El ne indeamna sa il privim pe celalalt atunci cand comunicam. Destinul unei prietenii sau a unei uniuni depinde in mare masura de modul cum privim. Trebuie sa ii aratam celui care ne vorbeste ca suntem atenti, sa il incurajam sa spuna mai departe fara a intrerupe.

2. Ascultati si lasati pe celalalt sa vorbeasca…

Taceti! Taceti... Taceti! Dati timp celui care va vorbeste astfel incat sa poata sa isi exprime gandurile si starea sufleteasca in maniera proprie si in modul pe care il considera oportun. Giuseppe Colombero foloseste o metafora superba pentru a descrie unicitatea oamenilor si importanta facultatii de a-i asculta, de a-i lasa sa se descopere.

“Omul este o carte unica. Nu se lasa prinsa in mana si rasfoita de catre oricine. El este autorul care se deschide si se lasa citit in fata cui doreste, arata paginile pe care le doreste, cand doreste. El spune si se auto-comenteaza. Iar aceste carti, se stie… sunt toate diverse, fiecare scrise intr-un singur exemplar. Aceste documente umane isi arata secretul lor doar in fata acelora care stau in fata lor in liniste si cu modestie…”

3. Cand linistea locuieste in tine

Cine este obisnuit sa faca liniste in sine insusi, poate si sa asculte pe ceilalti; in sens contrar, cine nu gaseste prea usor linistea proprie, nu poate sa taca nici in fata celorlalti.

Linistea este un mod de viata, un mod particular de a trai in liniste cu tine insuti si cu cei din jurul tau. Linistea e o obisnuinta… iar a face liniste este cu totul si cu totul altceva decat a tace din gura.

Inseamna a-ti crea un loc in interiorul propriei fiinte unde te poti retrage pentru auto - reparare cand doresti acest lucru sau pentru a te feri de agresiunea mesajelor dure. Linistea este o dimensiune spirituala a persoanei, locul unde decidem ceea ce merge si ce nu… unde desenam o harta a actiunilor noastre. Sa iti descoperi acest centru interior este o cucerire fundamentala, inseamna sa tii in propriile maini, guvernul propriei tale existente…

Cine isi gaseste linistea interioara… stie sa asculte in liniste, oferind liniste.

4. Timpul din interiorul cuvintelor

Vorbitul si ascultatul, asemeni actului de a scrie si de a citi necesita timp, consuma timp. Ascultarea necesita timp. Psihologul incearca sa ne atraga atentia ca, implicit, comunicarea necesita timp si ca in felul acesta se naste si nevoia de a pastra in memorie cele spuse de catre celalalt.

Partitura ramane, dar muzica nu o mai auzim. Muzica nu inseamna partitura, dar ne putem aminti ce inseamna farmecul ei. Datorita memoriei si imaginatiei se obtine acea vizualizare a operei, acea proiectie proprie in spatiul imaginar.

Ascultarea este o stare care se traieste deci, minut cu minut. O stare care se traieste intens. Din cand in cand oferiti cuiva placerea de a-l lasa sa vorbeasca, dandu-i timp si ascultand asa cum ascultam o bucata muzicala, amintindu-ne cu responsabilitate preocesul destainuirii.

 

5. Timp daruit sau timp pierdut?

Cel care se decide sa ofere placerea de a asculta pe cineva, trebuie sa accepte o anume senzatie de prizonierat intr-o situatie care se succede minut dupa minut, fara a sti neaparat cand aceasta va lua sfarsit.

Nu puteti ca de la un punct incolo sa incercati sa impingeti discutia catre mai departe pentru a reduce timpul si dispozitia celui care va vorbeste. Trebuie deci sa fim constienti de timpul pe care il daruim celuilalt si sa nu incercam sa ii grabim expunerea.

6. A sti sa asculti si a sti sa iti intrerupi propria fraza pentru a-l lasa pe celalalt sa vorbeasca

A-ti interupe propriul discurs exact atunci cand interlocutorul incepe sa vorbeasca la randul sau, reprezinta un gest rafinat de consideratie pentru cel care vorbeste si pentru ceea ce el expune…

Acest lucru este deosebit de important in cazul oamenilor bolnavi sau in cazul celor care sufera. Suferinta naste nevoia de a fi ascultat. Sa vorbesti unei persoane care sufera este dificil; o ascultare silentioasa, in acelasi timp insotita de o atitudine ingaduitoare, ajuta la depasirea acestei dificultati.

 

7. A asculta si a vrea sa intelegi

Ca sa intelegi ceea ce iti transmite celalalt este nevoie de vointa de a intelege. A vrea sa intelegi nu e mereu sufiecient, dar este mereu indispensabil! Si de cate ori nu simtim acest lucru, nu e asa? Ca persoana careia ii comuicam, nu are deloc disponibilitatea de a vrea sa ne inteleaga, de a empatiza.

Fiecare persoana are o anume profunzime interioara, propriul sau cod de a lectura realitatea, miturile sale, utopiile sale, labirinturile sale; propria realitate spirituala care are analogie cu realitatile tuturor celorlalti oameni, dar care nu este in mod perfect echivalenta cu a sa. De aceea este nevoie sa parasim pentru moment propriul drum. E nevoie de ascultare rabdatoare, de empatie, intuitie si mai presus de toate… bunatate si iubire.

8. Nu-ti fie frica de pauzele de vorbire

O ascultare corecta inseamna ca stim sa gestionam pauzele de tacere, pentru ca mereu… tacerea este intensa. Respectati pauzele de vorbire si lasati la dispozitia celui care vorbeste posibilitatea de a se regasi, de a-si aduna gandurile, de a lua o pauza din tensiunea emotiva, pentru a-si reaccesa memoria, pentru a verifica daca cel care il asculta este atent la vorbele sale. Nu va fie frica de momentele de liniste nici macar atunci cand aceastea survin dupa o intrebare.

Nu raspundeti subit, astfel veti da de inteles ca acea intrebare nu este banala, este serioasa, merita respect si cere reflectie. Si nu va fie teama sa recunoasteti explicit ca aveti nevoie de o pauza de gandire. Spuneti: "Ma pui pe ganduri", "Ma lasi putin sa analizez?"

Linistea este plina de semnificatii… de energie, de sens. Muzicieni ca John Cage, Arvo Part sau Debussy au explorat din punct de vedere muzical linistea.

9. A asculta si a centra atentia pe “tu”

Oamenii care stiu sa asculte cunosc si folosesc o tehnica deosebita in timpul raporturilor lor cu ceilalti: ei isi focalizeaza si isi mentin atentia asupra celuilalt. Psihologul Carl Rogers este cunoscut ca maestru al acestei tehnici pe care el o numea “terapie centrata pe client”.

A-ti centra atentia pe celalalt inseamna a-i oferi un serviciu, a-i oferi putin din timpul tau si din sufletul tau, spune Colombero. Astfel, cel care vorbeste isi poate concentra atentia mentala si afectiva asupra temei care ii sta pe inima sau asupra problemei care il copleseste.

Sa iti mentii atentia centrata pe celalalt nu e ceva ce vine cu naturalete. Puteti face acest lucru doar adaugand o doza de constiinta. Este o problema de alegere. Trebuie sa reusim sa uitam de noi… Sa reusim sa stopam acea rumoare, acea voce si acele senzatii care salasuiesc in noi, preocupandu-ne in loc de acestea, de emotiile celuilalt.

De asemenea, un bun ascultator nu inregistreaza pasiv, precum un magnet, ceea ce simte, iar raspunsurile sale nu sunt mecanice sau standardizate, ci elaborate, in functie de persoana care ii comunica, bazandu-se pe patrimoniul uman si afectiv al existentei sale.

10. Scopul ascultarii?

Nu este acela de a da sfaturi, de a pune intrebari, de a face dizertatii culturale… ci de a trai alaturi de celalt starea sa sufleteasca, de a empatiza cu acesta si de a-l face sa inteleaga ca ii sunteti alaturi…

Articol bazat pe cartea "Dal Bla Bla al Dialogo- I segreti della communicazione" de Giuseppe Colombero, Famiglia Cristiana, Milano 2005

Julia S.

http://www.garbo.ro/