Giuseppe
Colombero: 'Omul este o carte unica. Nu se lasa prinsa in mana si rasfoita de
catre oricine. El este autorul care se deschide si se lasa citit in fata cui
doreste, arata paginile pe care le doreste, cand doreste. El spune si se
auto-comenteaza. Iar aceste carti, se stie... sunt toate diverse, fiecare
scrise intr-un singur exemplar. Aceste documente umane isi arata secretul lor
doar in fata acelora care stau in fata lor in liniste si cu modestie... ' Si tu
poti fi un inger printre oameni... Ascultand.
Ascultarea este unul dintre elementele esentiale ale
comunicarii. Ascultarea este momentul in care receptam mesajul transmis, este
momentul cand absorbim precum niste bureti amanunte ale energiei generate de
celalalt, cand ii percepem limbajul ochilor, grimasele si gesturile.
De obicei, cand trecem prin perioade dificile ii cautam pe acei
oameni care au capacitatea de a ne ajuta sa ne regasim pacea interioara. Ei au
o caracteristica comuna si anume… stiu sa asculte. Stiinta aceasta deosebita a
tamaduitorilor de oameni este comuna persoanelor speciale, este asociata cu
sfintenia, cu bunatatea si intelepciunea… Dar fiecare dintre noi putem sa
accedem catre acest grad de intelepciune.
Giuseppe Colombero sacerdot si psiholog Italian, autorul carii “De
la Bla-Bla la dialog - Secretele comunicarii” (Dal Bla Bla al Dialogo. I
segreti della comunicazione), avand o vasta experienta ca doctor in
teologie, psihologie si filosofie explica ce insemana a fi un bun ascultator,
incercand sa ne invete de ce este important ca fiecare dintre noi sa ne oferim
prin tacere in fata celor care ne vorbesc.
Colombero este un specialist al comunicarii. Se simte intru
totul atunci cand citesti cartea sa. Marturisesc ca este una dintre cele mai
pline de intelepciune, cunoastere si in acelasi timp caldura, lecturi pe care
am parcurs-o pana acum… Simt ca acest om, prin cuvintele sale bogate in
cunoastere, transmite o energeie aparte.
In mod cert, inteleg acum, mai mult decat niciodata, ca actul
comunicarii este o arta ce faciliteaza legatura cu cei din jurul nostru, iar
ascultarea este unul dintre elementele esentiale ale existentei si relatiei cu
oamenii.
In momentul in care constientizam ca a sti sa asculti, sa te
opresti din tumultul verbalizarii pentru a capta nu doar sensul cuvintelor pe
care ti le transmite cineva, ci si emotiile sale… atunci cand intelegem cat de
important este sa invatam sa ascultam, cu ingaduinta si respect, pe celalalt,
legaturile noastre umane pot capata o noua dimensiune, marcata de intelepciune
si frumusete sufleteasca.
Giuseppe Colombero descrie intr-un amplu capitol ce inseamna sa
ascultam pe cel de langa noi. Ce inseamna comunicarea bazata pe atentia pe care
o oferim celorlalti. Cat miracol exista in actul tacerii in fata omului care
isi deschide sufletul fata de noi.
De aici am extras 10 idei esentiale pentru actul comunicarii
prin tacere:
1. Asculta cu toata fiinta
“Raspunsul la intrebarea cu ce ascultam pare a fi evident: cu
urechile. Si nu cu mintea? Nu cu inima, cu expresiile noastre de pe chip,
miscarile capului, privirile, postura corpului, mainile… Nu… raspunsul este:
Ascultam cu toata fiinta. Se aude cu urechile, se asculta cu fiinta.
Cred ca din obisnuinta nu se da atentia cuvenita acestui
multiform si neconstientizat limbaj al prezentei”, spune Colombero.
O expresivitate speciala o are privirea, spune acelasi
specialist. El ne indeamna sa il privim pe celalalt atunci cand comunicam.
Destinul unei prietenii sau a unei uniuni depinde in mare masura de modul cum
privim. Trebuie sa ii aratam celui care ne vorbeste ca suntem atenti, sa il
incurajam sa spuna mai departe fara a intrerupe.
2. Ascultati si lasati pe celalalt sa
vorbeasca…
Taceti! Taceti... Taceti! Dati timp celui care va vorbeste
astfel incat sa poata sa isi exprime gandurile si starea sufleteasca in maniera
proprie si in modul pe care il considera oportun. Giuseppe Colombero foloseste
o metafora superba pentru a descrie unicitatea oamenilor si importanta
facultatii de a-i asculta, de a-i lasa sa se descopere.
“Omul este o carte unica. Nu se lasa prinsa in mana si rasfoita
de catre oricine. El este autorul care se deschide si se lasa citit in fata cui
doreste, arata paginile pe care le doreste, cand doreste. El spune si se
auto-comenteaza. Iar aceste carti, se stie… sunt toate diverse, fiecare scrise
intr-un singur exemplar. Aceste documente umane isi arata secretul lor doar in
fata acelora care stau in fata lor in liniste si cu modestie…”
3. Cand linistea locuieste in tine
Cine este obisnuit sa faca liniste in sine insusi, poate si sa
asculte pe ceilalti; in sens contrar, cine nu gaseste prea usor linistea
proprie, nu poate sa taca nici in fata celorlalti.
Linistea este un mod de viata, un mod particular de a trai in
liniste cu tine insuti si cu cei din jurul tau. Linistea e o obisnuinta… iar a
face liniste este cu totul si cu totul altceva decat a tace din gura.
Inseamna a-ti crea un loc in interiorul propriei fiinte unde te
poti retrage pentru auto - reparare cand doresti acest lucru sau pentru a te
feri de agresiunea mesajelor dure. Linistea este o dimensiune spirituala a
persoanei, locul unde decidem ceea ce merge si ce nu… unde desenam o harta a
actiunilor noastre. Sa iti descoperi acest centru interior este o cucerire
fundamentala, inseamna sa tii in propriile maini, guvernul propriei tale
existente…
Cine isi gaseste linistea interioara… stie sa asculte in
liniste, oferind liniste.
4. Timpul din interiorul cuvintelor
Vorbitul si ascultatul, asemeni actului de a scrie si de a citi
necesita timp, consuma timp. Ascultarea necesita timp. Psihologul incearca sa
ne atraga atentia ca, implicit, comunicarea necesita timp si ca in felul acesta
se naste si nevoia de a pastra in memorie cele spuse de catre celalalt.
Partitura ramane, dar muzica nu o mai auzim. Muzica nu inseamna
partitura, dar ne putem aminti ce inseamna farmecul ei. Datorita memoriei si
imaginatiei se obtine acea vizualizare a operei, acea proiectie proprie in
spatiul imaginar.
Ascultarea este o stare care se traieste deci, minut cu minut. O
stare care se traieste intens. Din cand in cand oferiti cuiva placerea de a-l
lasa sa vorbeasca, dandu-i timp si ascultand asa cum ascultam o bucata
muzicala, amintindu-ne cu responsabilitate preocesul destainuirii.
5. Timp daruit sau timp pierdut?
Cel care se decide sa ofere placerea de a asculta pe cineva,
trebuie sa accepte o anume senzatie de prizonierat intr-o situatie care
se succede minut dupa minut, fara a sti neaparat cand aceasta va lua sfarsit.
Nu puteti ca de la un punct incolo sa incercati sa impingeti
discutia catre mai departe pentru a reduce timpul si dispozitia celui care va
vorbeste. Trebuie deci sa fim constienti de timpul pe care il daruim celuilalt
si sa nu incercam sa ii grabim expunerea.
6. A sti sa asculti si a sti sa iti intrerupi propria fraza pentru a-l lasa pe celalalt sa vorbeasca
A-ti interupe propriul discurs exact atunci cand interlocutorul
incepe sa vorbeasca la randul sau, reprezinta un gest rafinat de consideratie
pentru cel care vorbeste si pentru ceea ce el expune…
Acest lucru este deosebit de important in cazul oamenilor bolnavi
sau in cazul celor care sufera. Suferinta naste nevoia de a fi ascultat. Sa
vorbesti unei persoane care sufera este dificil; o ascultare
silentioasa, in acelasi timp insotita de o atitudine ingaduitoare, ajuta la
depasirea acestei dificultati.
7. A asculta si a vrea sa intelegi
Ca sa intelegi ceea ce iti transmite celalalt este nevoie de
vointa de a intelege. A vrea sa intelegi nu e mereu sufiecient, dar este mereu
indispensabil! Si de cate ori nu simtim acest lucru, nu e asa? Ca persoana
careia ii comuicam, nu are deloc disponibilitatea de a vrea sa ne inteleaga, de
a empatiza.
Fiecare persoana are o anume profunzime interioara, propriul sau
cod de a lectura realitatea, miturile sale, utopiile sale, labirinturile sale;
propria realitate spirituala care are analogie cu realitatile tuturor
celorlalti oameni, dar care nu este in mod perfect echivalenta cu a sa. De
aceea este nevoie sa parasim pentru moment propriul drum. E nevoie de ascultare
rabdatoare, de empatie, intuitie si mai presus de toate… bunatate si iubire.
8. Nu-ti fie frica de pauzele de vorbire
O ascultare corecta inseamna ca stim sa gestionam pauzele de
tacere, pentru ca mereu… tacerea este intensa. Respectati pauzele de vorbire si
lasati la dispozitia celui care vorbeste posibilitatea de a se regasi, de a-si
aduna gandurile, de a lua o pauza din tensiunea emotiva, pentru a-si reaccesa
memoria, pentru a verifica daca cel care il asculta este atent la vorbele sale.
Nu va fie frica de momentele de liniste nici macar atunci cand aceastea survin
dupa o intrebare.
Nu raspundeti subit, astfel veti da de inteles ca acea intrebare
nu este banala, este serioasa, merita respect si cere reflectie. Si nu va fie
teama sa recunoasteti explicit ca aveti nevoie de o pauza de gandire. Spuneti:
"Ma pui pe ganduri", "Ma lasi putin sa analizez?"
Linistea este plina de semnificatii… de energie, de sens.
Muzicieni ca John Cage, Arvo Part sau Debussy au explorat din punct de vedere
muzical linistea.
9. A asculta si a centra atentia pe “tu”
Oamenii care stiu sa asculte cunosc si folosesc o tehnica
deosebita in timpul raporturilor lor cu ceilalti: ei isi focalizeaza si isi
mentin atentia asupra celuilalt. Psihologul Carl Rogers este cunoscut ca
maestru al acestei tehnici pe care el o numea “terapie centrata pe client”.
A-ti centra atentia pe celalalt inseamna a-i oferi un serviciu,
a-i oferi putin din timpul tau si din sufletul tau, spune Colombero. Astfel,
cel care vorbeste isi poate concentra atentia mentala si afectiva asupra temei
care ii sta pe inima sau asupra problemei care il copleseste.
Sa iti mentii atentia centrata pe celalalt nu e ceva ce vine cu
naturalete. Puteti face acest lucru doar adaugand o doza de constiinta. Este o
problema de alegere. Trebuie sa reusim sa uitam de noi… Sa reusim sa stopam
acea rumoare, acea voce si acele senzatii care salasuiesc in noi,
preocupandu-ne in loc de acestea, de emotiile celuilalt.
De asemenea, un bun ascultator nu inregistreaza pasiv, precum un
magnet, ceea ce simte, iar raspunsurile sale nu sunt mecanice sau standardizate,
ci elaborate, in functie de persoana care ii comunica, bazandu-se pe
patrimoniul uman si afectiv al existentei sale.
10. Scopul ascultarii?
Nu este acela de a da sfaturi, de a pune intrebari, de a face
dizertatii culturale… ci de a trai alaturi de celalt starea sa sufleteasca, de
a empatiza cu acesta si de a-l face sa inteleaga ca ii sunteti alaturi…
Articol bazat pe cartea "Dal Bla Bla al
Dialogo- I segreti della communicazione" de Giuseppe Colombero, Famiglia
Cristiana, Milano 2005
Julia S.
