Resuscitarea optimismului: Viata merge inainte chiar si cu greseli

Am invatat ca oamenii fac greseli,... greseli mari. Dar am mai invatat ca toate aceste actiuni si erori fac parte din viata noastra si trebuie sa le acceptam pentru a merge mai departe. Indiferent de gravitatea acestora, noi trebuie sa ne continuam viata. Ti-ai pierdut sufletul pereche, ti-ai dat demisia de la locul de munca sau ai renuntat la dieta... toate aceste greseli te trag in trecut. Tu trebuie sa mergi mai departe, sa lupti pentru ce ai si sa nu te mai gandesti la cum ar fi fost daca...

Am invatat ca oamenii fac greseli,... greseli mari. Dar am mai invatat ca toate aceste actiuni si erori fac parte din viata noastra si trebuie sa le acceptam pentru a merge mai departe. Indiferent de gravitatea acestora, noi trebuie sa ne continuam viata. Ti-ai pierdut sufletul pereche, ti-ai dat demisia de la locul de munca sau ai renuntat la dieta... toate aceste greseli te trag in trecut. Tu trebuie sa mergi mai departe, sa lupti pentru ce ai si sa nu te mai gandesti la cum ar fi fost daca...

1. Scapa de indoieli

Atata timp cat te gandesti la faptul ca trebuia sa rezolvi altfel problemele sau ca nu trebuia sa faci aia si nici aia, vei fi legata de irealitate. Greseala a fost facuta asa ca nu mai exista cale de intoarcere. Accepta obiectivitatea, traiesti intr-o lume reala in care astfel de momente fac parte din viata omului, ajungand sa il defineasca.

Regretul este intotdeauna ineficient deoarece ajunge sa iti contureze greselile si sa te faca sa traiesti cu vina o lunga perioada de timp. Oamenii tind sa evite situatiile dificile, care ii sperie si in preajma carora nu pot face nimic. Ceea ce ai facut, nu mai poate fi schimbat. Daca vrei sa mergi mai departe si sa iti continui viata, nu mai pune expresia „Nu trebuia sa...” in fata fiecarei fraze pe care o spui.

2. Fa-ti ordine in idei

Invata sa separi gandurile rele de cele bune si sa stii care sunt emotiile pe care le simti. Sa fie vorba despre tristete sau teama? Esti influentata de fericire sau de mandrie? Nu reactionezi din cauza temerilor sau a regretului?

Trebuie sa stii care sunt emotiile care te leaga in mod direct de actiunile tale. In plus, fii constienta de consecintele pe care le vor avea sau le-au avut faptele tale.

 

3. Lasa trecutul in urma

Intristarea si regretul reprezinta reactii naturale ale oamenilor in fata greselilor. Durerea isi face si ea aparitia, insa trebuie sa inveti sa o gestionezi. Supravietuieste suferintelor fizice, apreciaza ceea ce ai si lasa greselile in urma pentru a iti putea continua viata.

Nu este o perioada in care tristetea trebuie sa fie inlocuita cu normalitatea. Regretul iti spune sa cauti o parte din ceea ce ai pierdut, in timp ce timpul iti curata greselile. Ar fi cazul sa lasi in trecut disperarea si parerile de rau pentru a merge inainte cu viata ta. Vei mai gresi de nenumarate ori asa ca invata sa supravietuiesti, sa uiti de vina si erori.

4. In viata fii realista

Nu te poti invinui in totalitate pentru faptele si actiunile tale: te-ai ingrasat in perioada sarbatorilor, ai pierdut la lotto sau ti-ai dat toti banii pe cadouri. Pe langa partea neagra a lucrurilor, exista si o parte mai buna, care trebuie exploatata mai mult. In cazul de fata, te-ai simtit bine de sarbatori, ai avut incredere in tine sau ai facut pe cineva fericit.

Inlatura vina din viata ta si inlocuieste-o cu iubirea daca vrei sa ai parte de un viitor linistit. Poarta o conversatie cu eul tau interior, fa deosebire intre vina si intamplare si lasa timpul sa iti contureze viata, eliminand sentimentele pline de regret si amagire.

http://www.kudika.ro/

Iubirea… nu e invincibilă!

Nu mi-aş fi imaginat că n-o să avem nici măcar o şansă. Acum, când e atât de târziu, îţi iert totul pentru că tu n-ai fost de vină, aşa cum nu am fost nici eu. Te iert pentru fiecare lacrimă şi pentru fiecare clipă amară, întrucât, în punctul în care-am ajuns, ele deja nu mai au nicio relevanţă. Am putut să cred că mi-ai fi putut fi amant, prieten sau iubit, am putut să plâng de dor şi să-ţi strig numele cu înverşunare. Am vrut să-mi fii totul. Atât de mult, încât, în naivitatea mea, am îndrăznit să cred că ai putea să te schimbi. Nu-nţelegeam că tu nu poţi fi altceva decât ceea ce eşti, iar dacă ea n-a reuşit să te facă să-ţi revii, eu, de ce-aş reuşi?

Te-am condamnat destul, şi cred că mi-a ajuns. M-am săturat de dezamăgiri, de sentimente care vin şi pleacă, şi care până de curând, nu am ştiut cât sunt de sincere. Mă aşez cu braţele încrucişate şi-mi privesc visul cum se năruie uşor. Îl văd cum îmi scapă printre degete precum nisipul, iar eu nu pot să fac nimic. Iartă-mă , nu pot să ne salvez. Aş da orice să nu fiu nevoită să spun asta, dar ştim amândoi că tu nu ai nevoie de mine, la fel cum eu nu am nevoie de un om ca tine. Ne-am face mult rău, mult mai mult decât cel care deja a fost făcut, şi cred că nu merităm asta. Nici eu, nici tu. Poate că meritam o şansă, amândoi. Dar vezi tu, există lucruri în viaţă cu care nu putem lupta, oricât de mult ne-am dori. Nu vreau să mă resemnez, să-mi caut alte drumuri şi altă iubire. Nu asta mi-am dorit pentru noi. Dar am de ales?

Nu te-aş condamna dacă n-ai avea curajul să renunţi la ea, eu nu-ţi pot oferi nimic din ceea ce ai acum. Eu doar ţi-aş pune sufletul în palmă, te-aş iubi, te-aş face fericit sau cel puţin aş încerca din răsputeri. Dar, să fim serioşi, astea sunt doar clişee pe lângă ceea ce reprezintă o reală nevoie şi prioritate pentru tine. Şi te-nţeleg. Aş vrea ca şi tu să-nţelegi că n-aş putea să trăiesc aşa cum eşti tu obişnuit să trăieşti, că nu eşti tocmai bărbatul cu care mi-am dorit să am copii.

E-adevărat că nu-mi pot scoate din minte vocea ta şi că, în continuare sunt atâtea lucruri pe care le iubesc la tine. Nu o să neg. Nu mai are rost. Odată ce am pus cărţile pe masă, nu mai contează câte lacrimi au curs în trecut. Iubesc aproape tot la tine. Dar asta nu-i suficient.
Noi doi am putea fi fericiţi doar pe o perioadă scurtă de timp. Un viitor comun e exclus. Am înţeles, într-un târziu, că noi n-o să fim împreună niciodată, nu aşa cum mi-am dorit. Cu câtă uşurinţă am scris asta, şi cât de mult mă doare de fapt.

Eşti totul pentru mine. Tu eşti iluzia mea, eşti visul meu frumos şi cel mai de preţ lucru. Dar nu pot face nimic pentru noi. Dă vina pe viaţă, dă vina pe soartă, noi doi n-am fost făcuţi să ne iubim. Mi-a fost dat să te port în suflet sub formă de vis neîmplinit. Mi-aş fi dorit atât de mult să fiu cu tine, şi-atât de bine ştiu că nu se poate… Degeaba mut eu munţii din loc pentru tine, dacă iubirea, de data asta, n-are puterea să învingă.

Cred în continuare că ai cea mai calmă voce pe care am auzit-o, cea mai caldă privire şi cele mai frumoase buze. Încă iubesc cu patimă atâtea părţi din tine. Dar asta nu-i suficient. Aşa cum nici iubirea nu-i suficientă atunci când nu poate fi vorba de un viitor comun. Nu e prima dată când mă conving că există lucruri mai puternice decât iubirea, dar e prima dată când afirmaţia asta mă arde atât de mult. Da, poate prea târziu pentru noi, am înţeles că nu iubirea ne face să fim ceea ce suntem, şi că acolo unde există piedici imposibil de înfruntat, ea nu e invincibilă.

Author: Roxanna Stoian

http://www.blow.ro/2012/04/23/iubirea-nu-e-invincibila/