Iubirea te schimba, timpul il schimba pe el, in ochii
tai. Cum ajungem sa il uram pe barbatul caruia i-am jurat iubire eterna si de
ce nu ne putem trai povestea de dragoste "pana la adanci batraneti".
Relatiile sunt un lucru extrem de complicat, iar dinamica lor ar trebui sa reprezinte tema de studiu pentru cei mai iscusiti cercetatori. Nu de alta, dar o viata intreaga pare sa nu fie suficienta pentru a intelege felul in care evolueaza o relatie si motivele pentru care unele merg, iar altele pur si simplu nu.
Faptul ca 50% dintre casatorii se termina cu divort constituie o statistica suficient de ingrijoratoare. In realitate, cifrele stau mult mai dramatic de atat. Pentru ca din aceste 50% de cupluri care aleg sa raman impreuna pana la adanci batraneti, putine functioneaza cu adevarat. Cunosc un cuplu care a trait 30 de ani linistiti impreuna, pentru ca ma apoi sa se indeparteze. La propriu si la figurat. Cu 100 de km intre ei, raman casatoriti in acte. Statistic, fac parte dintre cei 50% de fericiti. Faptic, nu.
Apoi, trebuie sa tinem cont ca nu toate relatiile duc la casatorie. In ziua de astazi tot mai multe cupluri aleg sa intemeieze familii fara "acte in regula", in timp ce altele traiesc frumoase povesti de dragoste timp de 2, 3 - 9 ani, pentru ca ma apoi sa o ia pe drumuri separate. Pentru acestea nu avem o statistica, dar daca privim in jurul nostru sau in propriul nostru trecut, realizam ca cifrele sunt mult, mult mai ingrijoratoare decat par la prima vedere.
Relatiile sunt un lucru extrem de complicat, iar dinamica lor ar trebui sa reprezinte tema de studiu pentru cei mai iscusiti cercetatori. Nu de alta, dar o viata intreaga pare sa nu fie suficienta pentru a intelege felul in care evolueaza o relatie si motivele pentru care unele merg, iar altele pur si simplu nu.
Faptul ca 50% dintre casatorii se termina cu divort constituie o statistica suficient de ingrijoratoare. In realitate, cifrele stau mult mai dramatic de atat. Pentru ca din aceste 50% de cupluri care aleg sa raman impreuna pana la adanci batraneti, putine functioneaza cu adevarat. Cunosc un cuplu care a trait 30 de ani linistiti impreuna, pentru ca ma apoi sa se indeparteze. La propriu si la figurat. Cu 100 de km intre ei, raman casatoriti in acte. Statistic, fac parte dintre cei 50% de fericiti. Faptic, nu.
Apoi, trebuie sa tinem cont ca nu toate relatiile duc la casatorie. In ziua de astazi tot mai multe cupluri aleg sa intemeieze familii fara "acte in regula", in timp ce altele traiesc frumoase povesti de dragoste timp de 2, 3 - 9 ani, pentru ca ma apoi sa o ia pe drumuri separate. Pentru acestea nu avem o statistica, dar daca privim in jurul nostru sau in propriul nostru trecut, realizam ca cifrele sunt mult, mult mai ingrijoratoare decat par la prima vedere.
De ce se intampla asta? De ce este atat de greu sa
traiesti frumos alaturi de un om pe care se presupune ca il iubesti? Raspunsul
la care am ajuns este ca dragostea e oarba, iar timpul iti deschide ochii.
Dragostea e oarba. Timpul iti deschide ochii
"Te-ai schimbat! Nu mai esti la fel ca la inceput!" Nu aveti idee de cate ori i-am spus aceste cuvinte partenerului meu, in lipsa unora mai bune care sa exprime starea mea interioara. In realitate, oameni nu se schimba, pur si simplu cu timpul reusim sa ii cunoastem mai bine. Si ei pe noi. Si oh, cat noroi se ascunde sub mastile de aur pe care le purtam cu atata nonsalanta!
Stii cum ti se spune prin tot felul de articole ca ar trebui sa pastrezi misterul la inceput? Si faci asta, il pastrezi... o perioada. La fel il pastreaza si partenerul tau, voluntar sau involuntar. Cu timpul, insa, incepi sa dai la o parte strat dupa strat din misterul ce-l invaluie pe celelalt, iar acesta ramane gol in fata ta, dezbracat de armuri, cu toate insecuritatile si defectele lui. Si tu ramai la fel de dezbracata, cu toata pleiada ta de probleme.
In tot ascest timp, in tine se intampla tot felul de schimbari. Daca la inceput, plina de admiratie fata de partenerul tau, incepi sa te schimbi, adoptand tot mai multe dintre lucrurile ce-l caracterizeaza pe el, cu timpul nu doar ca descoperi ca nu est la fel de fabulos cum il pictasei in mintea ta la inceput, dar in unele cazuri incepi chiar sa renegi schimbarile pe care le-ai facut de dragul lui si incepi sa-ti aduci aminte cum erai inainte de el.
Apar frictiuni in cuplu, iar pe masura ce relatia dintre parteneri se erodeaza, se schimba si iubirea pe care o simt unul pentru celalalt. Incepi sa crezi ca iarba e mai verde in alta parte, ca ti-ar fi mai bine fara el, ca poate vei gasi un alt barbat care sa te implineasca. Schimbi partenerul, dar uiti sa te schimbi pe tine. Si dupa o anumita perioada, fiecare noua relatie ajunge in acelasi punct. Daca pornesti pe acelasi drum vei ajunge la aceeasi destinatie.
Dragostea ne transforma si nu o face doar o data. Ne metamorfozam odata cu relatia, odata cu partenerul nostru, evoluam si involuam in functie de dinamica relatiei, ne apropiem si ne indepartam. Cuplurile care reusesc sa ramana conectate pana la adanci batraneti sunt, cred eu, cele care reusesc sa vada dincolo de valul superficialitatii, dincolo de rolurile pe care ni le asumam sau nu in viata, si sa se conecteze cu partenerul la un cu totul alt nivel, unul spiritual, daca vreti. Dar acestia sunt oamenii care nu isi iubesc doar partenerul, ci intreaga viata, intreaga umanitate, cu bune si cu rele. Caci toti avem un morman de noroi sub mastile de aur.
Dragostea e oarba. Timpul iti deschide ochii
"Te-ai schimbat! Nu mai esti la fel ca la inceput!" Nu aveti idee de cate ori i-am spus aceste cuvinte partenerului meu, in lipsa unora mai bune care sa exprime starea mea interioara. In realitate, oameni nu se schimba, pur si simplu cu timpul reusim sa ii cunoastem mai bine. Si ei pe noi. Si oh, cat noroi se ascunde sub mastile de aur pe care le purtam cu atata nonsalanta!
Stii cum ti se spune prin tot felul de articole ca ar trebui sa pastrezi misterul la inceput? Si faci asta, il pastrezi... o perioada. La fel il pastreaza si partenerul tau, voluntar sau involuntar. Cu timpul, insa, incepi sa dai la o parte strat dupa strat din misterul ce-l invaluie pe celelalt, iar acesta ramane gol in fata ta, dezbracat de armuri, cu toate insecuritatile si defectele lui. Si tu ramai la fel de dezbracata, cu toata pleiada ta de probleme.
In tot ascest timp, in tine se intampla tot felul de schimbari. Daca la inceput, plina de admiratie fata de partenerul tau, incepi sa te schimbi, adoptand tot mai multe dintre lucrurile ce-l caracterizeaza pe el, cu timpul nu doar ca descoperi ca nu est la fel de fabulos cum il pictasei in mintea ta la inceput, dar in unele cazuri incepi chiar sa renegi schimbarile pe care le-ai facut de dragul lui si incepi sa-ti aduci aminte cum erai inainte de el.
Apar frictiuni in cuplu, iar pe masura ce relatia dintre parteneri se erodeaza, se schimba si iubirea pe care o simt unul pentru celalalt. Incepi sa crezi ca iarba e mai verde in alta parte, ca ti-ar fi mai bine fara el, ca poate vei gasi un alt barbat care sa te implineasca. Schimbi partenerul, dar uiti sa te schimbi pe tine. Si dupa o anumita perioada, fiecare noua relatie ajunge in acelasi punct. Daca pornesti pe acelasi drum vei ajunge la aceeasi destinatie.
Dragostea ne transforma si nu o face doar o data. Ne metamorfozam odata cu relatia, odata cu partenerul nostru, evoluam si involuam in functie de dinamica relatiei, ne apropiem si ne indepartam. Cuplurile care reusesc sa ramana conectate pana la adanci batraneti sunt, cred eu, cele care reusesc sa vada dincolo de valul superficialitatii, dincolo de rolurile pe care ni le asumam sau nu in viata, si sa se conecteze cu partenerul la un cu totul alt nivel, unul spiritual, daca vreti. Dar acestia sunt oamenii care nu isi iubesc doar partenerul, ci intreaga viata, intreaga umanitate, cu bune si cu rele. Caci toti avem un morman de noroi sub mastile de aur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu