In fiecare relatie, exista o zona in
care cei doi se manifesta pe ei insisi in cea mai buna varianta a lor si o
alta zona in care durerile si traumele se amesteca intr-un mod amenintator
pentru ceea ce curge in acea relatie.
Ceea ce facem, de obicei, este ca dam atat de multa putere celei de-a doua
zone, incat uitam de prima. Si lasam deoparte tot potentialul acela
sublim, toata frumusetea posibila in acea relatie. Lasam totul
deoparte pentru a ne invinui reciproc de ranile cu care, de fapt, am venit
fiecare in relatie.
Daca fiecare din noi ar reusi sa-si
gestioneze propria zona crepusculara a ranilor, traumelor, nevoilor
neimplinite, pentru a se aduce apoi pe sine in relatie intr-un mod matur,
continut, responsabil…in ce lume am trai oare?
Cred cu tarie ca atunci am putea sa ne echilibram unii pe altii, sa ne
sprijinim unii pe altii in mod real, sa ne deschidem sufletele si sa intram in
contact real unii cu altii.
Ce se intampla de obicei este ca lucrurile se amesteca atat de tare,
incat nu mai stim ce rani ne apartin noua, ce rani apartin partenerului, de
unde si pana unde se intind nevoile mele si de unde si pana unde incep
sa existe nevoile celuilalt. Pentru ca, desigur, ne si alegem
partenerii conform acelorasi tipare, care au la baza aceleasi traume si
acelasi modele de a reactiona in diferite situatii.
Am identificat mai jos cateva din
tiparele care ne saboteaza fericirea intr-o relatie.
Fie ca provin din nevoile copilului ranit din interiorul nostru, fie
ca sunt expresia unei inimi frante careia ii e frica sa se mai
deschida, fie ca ascund in ele dureri de ani de zile, furii de o viata
si frici transgenerationale de secole, toate aceste tipare stau undeva
in umbra, la nivel inconstient, si interfereaza cu modul in care suntem, ne
manifestam si simtim intr-o relatie.
1. Indeplineste-mi nevoile, ca sa fiu fericit. Aici este
exprimata nevoia copilului care nu a primit suficient de la parinti. Cand
vii dintr-o astfel de pozitie catre partenerul din relatie, foarte probabil ca
partenerul va simti sa-ti spuna un mare NU, identificandu-se la nivel
inconstient cu Nu-ul pe care l-ai primit de la parinti.
Ideea este sa reusesti sa-ti
constientizezi si sa-ti indeplinesti singur nevoile ca adult, pentru ca apoi sa
stii ce poti cere, ce poti si ce nu poti primi de la cealalta persoana prezenta
in relatie.
2. Voi fi aici, indiferent ce faci. Acesta este un tipar foarte
dureros de dependenta intr-o relatie. E foarte putin probabil ca partenerul
sa te poata respecta cu adevarat atunci cand iti manifesti o disponibilitate
continua, fara limite, fara prioritati personale, fara respect fata de
propria persoana.
O relatie reala este o relatie in care
cei doi se simt liberi sa plece in orice moment, insa cu toate astea aleg sa nu
o faca.
3. Nu trebuie sa ai prea mult spatiu personal si nu trebuie sa te simti
bine fara mine…pentru ca asta inseamna ca relatia noastra nu functioneaza. Daca ar
functiona perfect, am petrece tot timpul impreuna – aceasta fraza este,
desigur, o iluzie.
Depinde de cat spatiu personal are nevoie fiecare atunci cand se afla
intr-o relatie. Daca avem nevoie de timp pentru a sta singuri si a ne incarca
bateriile, sau daca ne dorim sa facem activitati separate, nu inseamna
ca nu putem apoi sa relationam intr-un mod autentic atunci cand ne intalnim.
4. Trebuie sa stii de ce sunt suparat/a, nu trebuie sa-ti spun eu. E un
comportament de tip pasiv-agresiv: atunci cand unul din parteneri il pedepseste
pe celalalt pentru ca nu ii sunt ghicite nevoile in relatie.
Singura perioada cand trebuie sa ni se ghiceasca nevoile este perioada
preverbala a copilariei noastre, cand mamei noastre ii revine
sarcina sa-si dea seama de ce plangem. In rest, atat timp cat stim sa vorbim si
nu avem un handicap, trebuie sa fim capabili sa ne exprimam propriile nevoi
intr-o relatie.
5. Trebuie sa nu te superi pe mine. Cu alte cuvinte, trebuie sa ma
aprobi tot timpul in ceea ce fac,pentru ca acel copilas din interiorul meu
nu suporta sa stie ca nu esti de acord cu mine de fiecare data.
Dar realitatea este ca noi, ca adulti, avem preferinte diferite,
facem uneori alegeri diferite si avem asteptari diferite. Nu putem fi de
acord de fiecare data si uneori da, ne simtim raniti de alegerile partenerului.
Daca suntem cu adevarat maturi, vom alege sa facem ceea ce este
bine pentru noi, indiferent de reactia partenerului. Sau vom ajunge la un
compromis, atunci cand situatia o cere.
6. Esti mereu nemultumita, oricat de mult as face pentru tine. Am folosit
adjectivul la feminin, pentru ca asta aud foarte des in jurul meu: dorinta
barbatului sa vada femeia de langa el fericita mereu. Este o dorinta nobila si
minunata, insa supararile femeilor nu tin intotdeauna de barbatii de langa ele.
Femeile se simt uneori triste, nefericite, deprimate din cauza traumelor
personale pe care nu stiu cum sa le gestioneze.
Dragi barbati, nu mai considerati ca femeile sunt nemultumite tot
timpul pentru ca voi nu ati facut suficient. Incetati sa va asumati ceea ce
nu sta in puterea voastra sa reparati.
7. Trebuie sa nu fii egoist, ci sa faci compromisuri. Da, uneori este
adevarat. Relatiile se bazeaza uneori pe compromis, pe acea zona de
mijloc in care cei doi trebuie sa se intalneasca atunci cand
inainteaza unul spre celalalt.
Insa aceasta fraza devine o problema cand unul din parteneri ii reproseaza
celuilalt deciziile importante pentru el, pe care acesta le ia doar in functie
de propria persoana. Intr-o relatie sanatoasa, e nevoie sa stim ca
putem face acest lucru.
Daca trebuie sa facem compromisuri tot
timpul, mergand pana la a ne compromite propriile nevoi si propria identitate,
atunci poate ca trebuie sa ne intrebam daca acea relatie merita atat de mult
efort.
8. Trebuie sa fii disponibil pentru mine tot timpul. O cerinta care
vine dintr-o nevoie pe care un partener de cuplu nu o va putea indeplini
niciodata. Partenerul este o persoana separata, cu propriile nevoi si cu
propriul spatiu personal in care isi traieste propria viata. Nu poate
fi disponibil tot timpul si nici nu trebuie sa faca asta intr-o relatie
autentica.
Persoanele care ar fi trebuit sa faca asta sunt parintii nostri, in
copilarie, si nici intr-o astfel de relatie acest lucru nu se poate intampla
tot timpul. Astfel invatam sa toleram faptul ca, din cand in cand, in
viata noastra suntem singuri si cateodata singura persoana disponibila pentru
noi suntem noi insine.
9. Daca faci asta, inseamna ca nu ma iubesti. O propozitie
care suna ca un fel de santaj emotional. Iubirea reala nu poate impune astfel
de conditii, pentru ca atunci cand iubim cu adevarat o persoana intelegem ca
libertatea si fericirea ei sunt doua lucruri importante atat pentru ea, cat si
pentru noi.
Cum ar suna urmatorul discurs: „Daca faci acest lucru, inseamna ca
asa ai simtit sa faci si asa e cel mai bine pentru tine. Nu inseamna ca sunt de
acord si nu inseamna ca nu sunt ranit, insa nu are legatura cu cat de mult ma
iubesti sau nu pe mine. Este o alegere pe care ai facut-o pentru tine si o
respect.”
Acestea sunt doar cateva din tiparele care ne mutileaza relatiile, uneori
absolut inconstient. Constientizarea lor ne ajuta sa facem un pas in spate si
sa admitem ca aceste ganduri care au avut atata putere asupra noastra
pana acum nu reprezinta adevarul absolut.
Astfel, putem avea acces la alte moduri
de a reactiona autentic intr-o relatie. Putem descoperi ca suntem cei
responsabili pentru ranile noastre, responsabili pentru a ne vedea asa cum
suntem si a ne acorda atentia cuvenita.
Apoi putem intra intr-o relatie de la egal la egal, cu cineva responsabil
pentru propriile rani, pentru a se vedea asa cum este si a-si acorda siesi
atentia cuvenita.
Si ce poate fi mai frumos decat o astfel
de relatie, complet asumata si constienta?
Cu drag,
Mihaela Marinas
Mihaela Marinas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu