Mesajele secrete ale ingerilor tai

 

Ingerii sunt alaturi de noi in fiecare etapa a vietii noastre. Ei sunt o instanta divina intre noi si Dumnezeu, putand sa ne ajute in numeroase momente dificile ale vietii, fara a interfera insa cu lectiile noastre de viata. Pentru a ne bucura de ajutorul si protectia lor divina, tot ce trebuie sa facem este sa ne deschidem mintea, sufletul si...simturile.

Metode de primire a mesajelor de la ingeri

Mesajele de la ingeri pot fi primite in aproape orice context in care ne aflam, atata timp cat ne rugam pentru ele si suntem deschisi sa le primim sub orice forma posibila. Ne putem afla pe strada ori in autobuz si sa auzim o frantura de conversatie care ne lumineaza in legatura cu un anumit subiect. Sau pur si simplu sa auzim in jurul nostru, in mod repetat si la oameni diferiti, un cuvant ori o anumita expresie menita sa ne incurajeze pe calea noastra.

Poate nu ne este initial la indemana sa auzim sau sa observam mesajele angelice. Depinde de structura mental-emotional-spirituala a fiecaruia si de lectiile de viata cu care a venit pe Pamant. Cu totii avem insa capacitatea de a ne conecta in mod direct si vindecator la lumea ingerilor. Cu timpul si avand incredere in intuitia noastra, ne va veni foarte usor sa identificam si sa descifram mesajele primite de la acesti ghizi divini. Iar pentru inceput, urmatoarele doua modalitati ne pot ajuta sa accesam mai usor informatiile angelice.

Meditatia si comunicarea cu lumea ingerilor

Meditatia favorizeaza primirea mesajelor de la ingeri. Pentru aceasta, trebuie sa ne gasim un loc linistit, unde sa fim singuri si sa ne putem relaxa complet fara teama de a fi intrerupti. Aici ne vom aseza intr-un loc confortabil, fie pe un scaun sau fotoliu, cu spatele lipit de spatar, fie direct pe jos, avand de asemenea grija sa ne mentinem spatele drept. Aceasta pozitie favorizeaza circulatia libera a energiei prin corpul nostru. Apoi vom inchide ochii si ne vom concentra asupra senzatiilor din corp. Ne vom strabate cu mintea fiecare particica a corpului, incepand cu degetele de la picioare, urcand spre gambe si coapse, brate, trunchi, umeri, fata si frunte, pana la crestetul capului. In aceasta stare de relaxare corporala si mentala putem primi mesajele angelice intr-un mod clar si usor de descifrat la nivel intuitiv.

Visele si comunicarea cu lumea ingerilor

Cei care sunt conectati la lumea viselor nocturne pot primi usor mesaje pe aceasta cale, mintea (constiinta diurna) nemafiind capabila aici sa bruieze intelegerea intuitiva a mesajelor. Asa ca daca vrei sa primesti ghidare pe aceasta cale, este de ajuns sa faci o rugaciune si sa-ti rogi ingerii inainte de culcare sa-ti ofere un raspuns la o intrebare, sau o solutie la problema care te framanta. Imediat ce te-ai trezit, noteaza undeva tot ce iti aduci aminte si starea pe care o ai in acel moment. Este posibil, de asemenea, sa te trezesti cu anumite cuvinte sau imagini in gand. Daca te-ai rugat inainte pentru un raspuns/solutie, acestea cu siguranta iti vor fi de ajutor, oricat de simple sau bizare ar putea parea la inceput.

Verifica intotdeauna cu un dictionar bun de simboluri sau de vise, dar nu te lasa totusi limitata de anumite explicatii, daca ele nu rezoneaza cu ceea ce iti dicteaza intuitia ta. Aceasta ar trebui sa aiba intotdeauna ultimul cuvant in orice tip de interpretare a mesajelor de la ingeri. S-ar putea ca la inceput sa nu ai atata incredere in intuitia ta, sau sa nu o auzi bine datorita interventiei ego-ului tau temator. Daca nu esti sigura ca ai interpretat corect mesajul, roaga-ti ingerii sa ti-l trimita din nou sub alta forma, sau sa-ti dea un semn in legatura cu corectitudinea interpretarii tale.

Mesajele angelice pot fi primite prin intermediul muzicii: prin versuri pe care le auzim in mod repetat, in exterior sau in mintea noastra, ori prin titlul unei melodii care ne sare in ochi de mai multe ori. Alteori, mesajele pe care le primim pot veni sub forma de imagini simbolice (inclusiv forme ori culori), pe care le observam <din senin> si in mod repetat in mediul nostru de viata sau de lucru. Putem afla semnificatia acestora consultand dictionarul de simboluri sau de vise, dar lasand intuitia sa aiba ultimul cuvant.

Alta modalitate prin care putem primi mesaje de la ingeri este prin intermediul unui parfum discret pe care il simtim din senin, fara a avea o sursa vizibila. Cel mai important este ca parfumul sa fie placut/inspirator si sa-l putem asocia cu lucruri pozitive. Astfel de parfumuri pot fi cele de trandafir, lavanda, santal, iasomie, cafea, miere sau capsuni, fiecare dintre ele avand semnificatiile sale specifice. Mai multe informatii despre aceste semnificatii se gasesc in orice carte legata de arta aromoterapiei.

Ghidarea angelica poate veni si prin intermediul unor numere sau secvente de numere pe care le vedem frecvent intr-o anumita perioada, mai ales daca am solicitat inainte ajutorul ingerilor. Adesea poate fi vorba de numere formate din doua sau mai multe cifre diferite, caz in care vom combina semnificatiile individuale ale fiecarei cifre.

Astfel, daca vedem in mod repetat si consecvent cifra:

0, inseamna ca Dumnezeu ne trimite mesajul Sau de iubire neconditionata;

1, inseamna ca trebuie sa ne concentram pe dorinte si ganduri pozitive in detrimentul temerilor, pentru a atrage doar ceea ce este mai bun pentru noi in viata noastra;

2, ea reprezinta un indemn la a nu abandona speranta si a ne pastra credinta;

3, inseamna ca Maestrii elevati sunt alaturi de noi si ne ofera ajutorul lor;

4, inseamna ca beneficiem de ajutorul ingerilor in acest moment;

5, ea anunta aparitia unei schimbari pozitive in viata noastra;

6, inseamna ca trebuie sa ne echilibram gandurile si emotiile legate de lumea materiala, incredintand lui Dumnezeu si ingerilor grijile legate de viata de zi cu zi;

7, inseamna ca ingerii ne indeamna sa mergem inainte pe calea pe care suntem, ea fiind cea mai buna pentru noi in momentul actual;

8, inseamna ca ingerii ne anunta sosirea prosperitatii si abundentei in viata noastra;

9, ea reprezinta un indemn la a lucra fara amanare la indeplinirea misiunii noastre personale (daca nu stim care este aceasta inca, ii putem ruga pe ingeri sa ne ghideze in acest sens).

Andreea Peticaru

http://www.garbo.ro/

 

Cele 10 Porunci Erotice

 

“Iubirea are 3 posibilitati: sexul - cea mai de jos, iubirea - mai inalta decat sexul si rugaciunea - cea mai inalta.” (Osho)

Suntem mai mult decat un trup. Suntem alcatuiti din trup, suflet si spirit. Prin urmare, actul sexual nu poate fi rezumat doar la uniunea trupurilor, nu poate fi in totalitate fizic si nu este deloc o notiune atat de simpla si limitata pe cat pare. In cartea "Soul Mates: Honoring the Mystery of Love and Relationship", dar si intr-un articol pe care acesta l-a scris pentru revista yourtango.com, Thomas Moore ne prezinta o alta viziune asupra sexului, o viziune erotico-spirituala si ne face totodata cunoscute cele 10 porunci erotice.

Ce reprezinta sexul spiritual in viziunea lui Thomas Moore si care sunt poruncile care ne aduc aproape de atingerea extazului spiritual si sexual? Daca v-am facut curiosi, va invitam sa descoperiti fata nevazuta a sexului si sa cititi acest articol. Va poate ajuta in imbunatatirea vietii sexuale si a calitatii sexului

Thomas Moore: Sexul spiritual si cele 10 Porunci Erotice

1. Etica
 

Mai intai de toate, pentru a da o latura spirituala vietii tale sexuale, spune Thomas Moore, este esential sa scapam de egocentrismul care exista mai mult sau mai putin in fiecare din noi. Este vital sa putem evada din noi insine. “Spiritualitatea incepe in a obtine un dificil, dar fundamental aspect al maturitatii – A NU FI EGOIST”. A nu fi egoist nu inseamna a te neglija pe tine sau a nu avea grija de tine si de propria satisfactia sexuala, ci a avea in vedere si fericirea celuilalt. Doar astfel poti fi cu adevarat fericita, stiindu-l si pe celalalt fericit. Autorul ne sfatuieste sa ne purtam fata de partener cu Sinceritate, Respect si Bunavointa.

2. Parteneriatul

Sexul “este o uniune de persoane, nu doar de trupuri”, spune frumos Thomas Moore. “Este altceva sa faci dragoste cu un corp frumos, si altceva sa fii intim cu o persoana adevarata.” Mai mult decat adevarat… Una din modalitatile de a te pregati pentru actul sexual este sa fii o persoana interesanta. Adu-te pe tine in relatia ta si impartaseste cu partenerul tau inteligenta ta, cultura, ideile, valorile si talentele.

Este esential sa comunici cu partenerul tau, poate chiar sa discutati deschis inainte de a face dragoste, aducand in fata lucrurile care au importanta pentru tine. Aceste lucruri care conteaza pot conduce, dupa cum spune autorul cartii, nu doar la usurarea emotionala, ci “la un sens fizic de eliberare”.

3. Viziunea

A fi spiritual inseamna a avea in permanenta in vedere viata, lumea, sensul, a arata interes pentru ele. A fi spiritual inseamna a ajunge intr-un punct care se afla dincolo de transcendent si de sine. “De obicei, sexul incepe si se termina cu o conversatie. Conversatia vizionara, in contrast cu sporovaiala pamanteasca centrata asupra sinelui, poate fi vitala si erotica”.

Poate ca urmatorul citat din Hermann Hesse va poate servi totodata ca inspiratie atunci cand faceti dragoste cu partenerul:

“Indragostitii nu ar trebui sa se separe unul de celalalt dupa ce au facut dragoste fara sa nu se fi admirat unul pe celalalt, fara sa nu se lase cuceriti de celalalt, fara a nu-l fi cucerit astfel incat astfel incat sa nu se nasca sentimentul singuratatii sau al satisfactiei sau odiosul sentiment de a fi folosit. – Hermann Hesse

 4. Meditatia

Spiritualitatea presupune, afirma Moore, si un anumit tip de contemplare sau meditatie. Ea presupune a iesi afara din realitatea comuna, obisnuita. “A face dragoste poate avea o calitate contemplativa – poate lua timp, iti poate permite sa fii visator, iti poate permite sa cedezi nu doar in fata pasiunii sexuale, dar si a atmosferei nemuritoare a sexului.” Astfel poti atinge extazul, o stare sublima, aproape nepamanteasca.

5. Ritualul

“Sexul este la fel de mult un ritual ca orice facut in biserica sau templu, iar ritualul este o actiune care vorbeste inainte de toate inimii si sufletului. Nu are mult sens practic”, afirma Thomas Moore pentru revista yourtango.com. Sexul este departe de a fi doar o metoda de a face copii sau de a te simti bine. Ba este chiar mai mult decat o metoda de a-ti exprima iubirea pentru celalalta. Este adevarat ca poti face aceste lucruri prin intermediul lui, insa sexul este mai mult. El poate la fel de bine fi un ritual perfect capabil sa descrie spiritualitatea unei relatii. “Calitatea spirituala a sexului poate creste daca dai atentie aspectului sau ritualic: temporizarea, imbracamintea, muzica, luminarile, decorul, limbajul”, adauga Moore.

 6. Generozitatea

Una din marile calitati ale sexului, este de parere Moore, este generozitatea, adica abilitatea de a oferi partenerului sentimente abundente, profunde, inteligenta si egalitate. In acelasi timp, generozitatea in sex nu inseamna capitulare totala, ci o “oferire de sine moderata si profunda”.

7. Frumusetea

“Sexul are de-a face cu aprecierea frumusetii corpului uman si a persoanei”. Atunci cand iubesti o persoana si o vezi frumoasa, ii iubesti si trupul si i-l vezi frumos. Implicit, cand iubesti o persoana, ai tendinta de a transfera trupului frumusetea personalitii. Pe langa acest fapt, pasiunea sexuala, adauga Moore, este cea care “ne permite sa vedem frumusetea trupului in elemente mici si gesturi”.

 8. Rugaciunea

Nu te speria si nici nu te gandi ca trebuie sa spui rugaciuni formale inainte de a face dragoste. Este suficient sa apreciezi intens puterea sexului de a exprima iubirea si de a realiza uniunea totala cu celalalt. Atunci cand crezi intens in puterea sexului de a face toate acestea, sexul insusi devine similar unei rugaciuni.

 9. Consacrarea

In cartea “Soul Mates: Honoring the Mystery of Love and Relationship”, Moore este de parere ca pentru a te darui cu totul actului sexual si a-l transforma in ceva profund si adanc este necesara o evocare a spiritului (zeitei) sexului. El da ca exemplu pe vechii greci si romani ce isi dezvoltasera o ascutita constientizare a spiritualitatii sexuale, personificata in zeita Afrodita si Venus. Acest spirit poate fi muza si sursa de inspiratie pentru cupluri atunci cand fac dragoste.

 10. Comunitatea

Chiar daca a face dragoste este o chestiune cat se poate de intima si de privata, a face dragoste intr-un mod satisfacator te poate ajuta in sudarea relatiilor cu ceilalti. Sexul de calitate, sexul spiritual aduce bucurie pura, bucurie ce poate combate sentimentele de depresie ce au tendinta de a ne dezumaniza. Un sex de calitate creste gradul de pozitivism si optimism, ceea ce conduce la bucuria de a te afla alaturi de ceilalti in societate. Sexul de calitate te face sa fii vesel, multumit si fericit nu doar in particular, ci si in comunitate.

 

Nota! Acest articol se bazeaza pe un fragment prezentat de Thomas Moore in cartea Soul Mates: Honoring the Mystery of Love and Relationship, dar si pe articolul publicat de acesta in 2006 in revista yourtango.com.

Pe Thomas Moore il puteti gasi pe site-ul careofthesoul.net

 

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/12414/10-porunci-erotice.html

Osho: Ce este dragostea?

Urmatorul fragment face parte din cartea Cand iubesti, aparuta la PRO Editura si Tipografie.

Ce este dragostea?
N-ar trebui sa punem aceasta intrebare. Pe firul natural al lucrurilor, toata lumea ar trebui sa stie ce este dragostea. Insa de fapt nimeni nu stie sau foarte rar se intampla sa mai fie cate cineva care sa stie ce este dragostea. Dragostea a devenit una dintre cele mai rare experiente.

Da, se vorbeste despre ea. Se scriu scenarii de film si romane de dragoste, se compun cantece de dragoste, o vei vedea la spectacolele de televiziune, o vei auzi la radio, in reviste – exista o imensa industrie care sa-ti puna la dispozitie idei despre ceea ce inseamna dragostea. Multi sunt implicati in industria destinata sa-i ajute pe oameni sa inteleaga dragostea. Insa dragostea ramane in continuare un fenomen necunoscut. Si ar trebui sa fie unul dintre cele mai bine cunoscute fenomene.

Este aproape ca si cum cineva ar intreba: „Ce este hrana?“ Nu ai fi surprins daca ar veni cineva la tine si ti-ar pune aceasta intrebare? Aceasta intrebare ar fi relevanta numai daca persoana respectiva ar fi fost privata de mancare de la inceputul inceputului si nu ar fi gustat niciodata hrana. La fel este intrebarea „Ce este dragostea?“

Dragostea este hrana sufletului, insa ai fost privat de ea. Sufletul tau nu a primit deloc dragoste, astfel incat nu-i cunosti gustul. Prin urmare, intrebarea este relevanta, dar este trista. Trupul si-a primit hrana, asa ca poate sa mearga mai departe. Insa sufletul nu si-a primit hrana, drept pentru care sufletul este mort sau nu s-a nascut inca, ori se afla etern pe patul de moarte.

Cand ne nastem, suntem dotati cu capacitatea de a iubi si de a fi iubiti. Oricare copil se naste plin de dragoste si stie exact ce este dragostea. Nu este deloc nevoie sa i se spuna copilului ce este dragostea. Dar problema apare deoarece mama si tatal nu stiu ce este dragostea.

Nici un copil nu primeste parintii pe care ii merita – nici un copil nu primeste vreodata parintii pe care ii merita; parintii aceia pur si simplu nu exista pe pamant. Iar pana cand acest copil devine parinte, si el isi va fi pierdut capacitatea de a iubi.

Am auzit de o mica vale in care se nasc copii si in trei luni dupa nastere orbesc. Era o societate mica, primitiva, in sanul careia exista o musca ce provoca o infectie si orbirea, astfel incat intreaga comunitate orbise. Fiecare copil se nastea cu ochi care functionau perfect, dar in decurs de trei luni cel mult, orbea din cauza acestor muste.

Si probabil ca mult mai tarziu, in cursul vietii lor, acesti copii trebuie sa se fi intrebat, „Ce sunt ochii? Ce vrei sa spui cand folosesti cuvantul ochi? Ce este vederea? Ce inseamna sa vezi? Ce vrei sa spui cu asta?“ Iar intrebarea trebuie sa fi fost lipsita de sens. Acesti copii se nasteau cu vedere, insa o pierdeau cumva, in timpul cresterii.

Asta s-a intamplat si cu dragostea. Fiecare copil se naste cu toata dragostea care poate sa incapa in el, cu o dragoste care se revarsa din el. Copilul se naste ca dragoste; copilul este facut dintr-o materie care se numeste dragoste. Insa parintii nu pot sa le dea dragoste. Au propriile antecedente – ar fi trebuit ca si parintii lor sa-i fi iubit la randul lor.

Parintii nu pot decat sa se prefaca. Pot sa vorbeasca despre dragoste. Pot sa spuna „Te iubim foarte mult“, dar ceea ce fac, de fapt, este lipsit de iubire. Felul in care se poarta, felul in care isi trateaza copilul este insultator; nu exista nici un pic de respect.

Copilul nici macar nu este considerat ca fiind o persoana. Cui ii trece prin minte sa respecte un copil? Copilul nici macar nu este considerat a fi o persoana. Copilul este considerat a fi o problema. Daca tace, este bun; daca nu tipa si nu face nici o prostie, e bine; daca pur si simplu nu le sta in cale parintilor, e bun. Asa trebuie sa fie un copil. Insa nu exista nici un fel de respect si nici un fel de dragoste.

Parintii nu stiu ce este dragostea. Sotia nu si-a iubit sotul, sotul nu si-a iubit sotia. Intre ei nu exista dragoste – in schimb exista dominatie, posesiune, gelozie si tot felul de otravuri care distrug dragostea. La fel cum o anumita otrava iti poate distruge vederea, asa si otrava posesiunii si geloziei distruge dragostea.

Dragostea este o floare fragila. Trebuie sa fie protejata, trebuie sa fie calita, trebuie sa fie udata; numai atunci devine puternica. Iar dragostea copilului este foarte fragila – fapt natural, deoarece copilul este fragil, corpul sau este fragil.

Crezi ca un copil lasat singur este capabil sa supravietuiasca? Gandeste-te numai cat de neajutorat este copilul – daca un copil este lasat singur, este aproape imposibil sa supravietuiasca. Va muri – si asta se intampla si cu dragostea. Dragostea este data de-o parte, este neingrijita.

Parintii nu pot iubi, nu stiu ce este dragostea, nu au plutit niciodata in dragoste. Gandeste-te numai la parintii tai – si aminteste-ti, nu spun ca ar fi raspunzatori de ceva. Sunt victime, cum si tu esti o victima; si parintii lor au fost la fel. Si asa mai departe… poti sa ajungi pana la Adam si Eva si pana la Dumnezeu Tatal!

S-ar parea ca pana si Dumnezeu Tatal nu prea a dat dovada de respect fata de Adam si Eva. De aceea, din capul locului a inceput sa le porunceasca: „Sa faceti asta“ si „Sa nu faceti asta“ – a inceput sa faca toate mofturile pe care le fac toti parintii. „Sa nu mancati fructele din pomul acesta.“ Si, cand Adam a mancat fructul, Tatal Dumnezeu a fost atat de furios, incat i-a alungat pe Adam si pe Eva din Rai.

Aceasta alungare este permanent prezenta si fiecare parinte ameninta cu alungarea copilului, ameninta sa-l dea afara. „Daca nu asculti, daca nu te porti frumos, vei fi alungat.“ In mod natural, copilul se teme. Sa fie alungat? In salbaticia acestei vieti? Incepe sa faca unele compromisuri.

Incetul cu incetul, devine diform si incepe sa manipuleze. Nu vrea sa zambeasca, dar, daca mama este prin preajma, iar el vrea lapte, zambeste. De-acum avem de-a face cu politica – inceputul, ABC-ul politicii.

In sinea lui, copilul incepe sa isi urasca parintii, pentru ca nu este respectat; in sinea lui, incepe sa se simta frustrat deoarece nu este iubit asa cum este. Se asteapta din partea lui sa faca anumite lucruri si abia pe urma va fi iubit. Dragostea are conditii; nu este bun asa cum este. Mai intai trebuie sa fie bun si abia pe urma va primi dragostea parintilor.

Asa ca, pentru a „merita“ copilul incepe sa devina fals; isi pierde orice urma de contact cu propria valoare intrinseca. Isi pierde respectul de sine si incetul cu incetul incepe sa se simta vinovat.

De multe ori, copilului ii trece prin mintea ideea urmatoare: „Astia chiar sunt parintii mei adevarati? Ar fi posibil sa ma fi adoptat? Poate ca ma pacalesc pentru ca s-ar parea sa nu existe nici un fel de dragoste.“ De o mie de ori vede furia in ochii lor, furia urata de pe chipurile parintilor sai si inca pentru asemenea nimicuri, incat nu intelege proportiile furiei provocate de aceste nimicuri.

La orice nimic, vede furia parintilor – nu-i vine sa creada, este atat de injust si de nedrept! Insa trebuie sa se supuna, trebuie sa plece capul, trebuie sa accepte ca necesitate. Incetul cu incetul, capacitatea lui de a iubi este ucisa.

Dragostea creste numai din dragoste. Dragostea are nevoie de un mediu plin de dragoste – acesta este aspectul fundamental care trebuie sa fie retinut. Numai intr-un mediu plin de dragoste creste dragostea; are nevoie de acelasi fel de palpitatie imprejurul ei.

Daca mama este iubitoare, daca tatal este iubitor – nu numai fata de copil, ci daca sunt iubitori si unul fata de celalalt, daca in casa exista o atmosfera de dragoste – copilul va incepe sa functioneze ca o fiinta a dragostei si nu va pune niciodata intrebarea „Ce este dragostea?“ Va sti acest lucru de la bun inceput, acesta va deveni fundamentul sau.

Insa acest lucru nu se intampla. Este pacat, dar acest lucru nu s-a intamplat pana acum. Iar copiii invata felul de a se purta al parintilor lor – reprosurile lor, conflictul dintre ei. Uita-te la tine insusi. Daca esti femeie, uita-te – este posibil sa repeti, aproape identic, comportamentul mamei tale. Uita-te la tine cand esti impreuna cu iubitul sau cu sotul tau: ce faci? Nu cumva repeti un model? Daca esti barbat, uita-te ce faci. Nu cumva te porti exact ca tatal tau? Nu cumva faci aceleasi prostii pe care le facea el? Odata, candva, erai surprins – „Cum poate tata sa faca asa ceva?“ –, iar acum faci aceleasi lucruri.

Oamenii nu fac decat sa repete; oamenii sunt imitatori. Fiinta umana este o maimuta. Repeti comportamentul mamei si al tatalui tau si trebuie sa renunti sa faci asta. Abia atunci vei sti ce inseamna dragostea, altfel vei ramane deformat.

Nu pot sa definesc ce este dragostea, pentru ca nu exista nici o definitie a dragostei. Este unul dintre lucrurile care nu pot sa fie definite, asemenea nasterii, mortii, asemenea lui Dumnezeu, asemenea meditatiei. Este unul dintre lucrurile care nu pot sa fie definite – nu pot sa-l definesc.

Nu pot sa spun „asta inseamna dragoste“, nu pot sa ti-o arat. Nu este un fenomen vizibil. Nu poate sa fie disecat, nu poate sa fie analizat; poate numai sa fie traita si numai prin traire vei sti ce este. Insa pot sa-ti arat calea pentru a o trai.

Primul pas este sa scapi de parintii tai. Si prin asta nu vreau sa spun sa nu-ti respecti parintii, nici gand. As fi ultimul care sa-ti spuna asa ceva. Nu vreau sa spun sa scapi fizic de parintii tai, vreau sa spun sa scapi de vocile parintilor dinlauntrul tau, de programul dinlauntrul tau, de inregistrarile dinlauntrul tau.

Sterge-le pur si simplu… si vei fi pur si simplu surprins ca, daca vei scapa de parintii din launtrul fiintei tale, te vei elibera. Pentru prima oara vei putea sa ai compasiune fata de parintii tai, altfel acest lucru nu se va intampla: vei ramane plin de resentimente.

Oricine are resentimente fata de propriii parinti. Cum sa nu nutresti resentimente fata de ei, cand ti-au facut atat de mult rau? Si nu te-au ranit cu stiinta – ti-au dorit numai binele, au vrut sa faca tot ce puteau pentru binele tau. Insa ce ar fi putut sa faca? Simplul fapt ca-ti doresti ceva nu inseamna ca se va si intampla. Doar cu dorinta de bine nu se intampla nimic.

Iti doreau tot binele, acesta este adevarul; nu exista nici o indoiala in aceasta privinta; oricare parinte vrea ca viata sa aduca toate bucuriile copiilor lor. Insa ce pot face? Ei insisi nu au cunoscut nici o bucurie in viata. Sunt roboti si cu buna-stiinta, ori fara sa-si dea seama, deliberat sau intentionat, vor crea o atmosfera in care copiii lor se vor transforma, mai devreme sau mai tarziu, in niste roboti.

Daca vrei sa fii o fiinta omeneasca si nu o masina, descotoroseste-te de parintii tai. Si va trebui sa fii cu foarte mare bagare de seama. Este o munca grea, solicitanta; nu poti sa faci lucru acesta instantaneu. Va trebui sa fii foarte atent la comportamentul tau. Uita-te si vezi cand este prezenta mama ta, cand actioneaza ea prin intermediul tau – opreste asta, departeaza-te de asta.

Fa ceva absolut nou, un lucru pe care mama ta nici macar n-ar fi putut sa si-l imagineze. De exemplu, iubitul tau se uita la o alta femeie cu o privire foarte apreciativa. Acum uita-te la ceea ce faci tu. Faci acelasi lucru pe care l-ar fi facut mama ta cand tatal tau se uita la o alta femeie cu o privire plina de apreciere?

Daca faci acest lucru, nu vei sti niciodata ce inseamna dragostea, pur si simplu vei repeta o poveste. Exact aceleasi roluri vor fi interpretate de alti actori, asta-i tot; aceeasi piesa mizerabila repetata din nou si din nou.

Nu fi un imitator, iesi din asta. Fa ceva nou. Fa un lucru pe care mama ta nici macar n-ar fi conceput sa-l faca. Fa un lucru nou, pe care tatal tau nici macar n-ar fi conceput sa-l faca. Aceasta noutate va trebui sa fie adusa in fiinta ta si dupa aceea va incepe sa se reverse dragostea.

Prin urmare, primul lucru esential pe care trebuie sa-l faci este sa te descotorosesti de parintii tai.

Al doilea lucru esential este acesta: oamenii cred ca pot sa iubeasca numai atunci cand gasesc partenerul potrivit – o prostie! Nu vei gasi niciodata unul. Oamenii cred ca vor iubi numai atunci cand vor gasi barbatul perfect sau femeia perfecta. Prostie! Nu-i vei gasi niciodata, deoarece femeia perfecta si barbatul perfect nu exista. Iar daca ar exista, nu si-ar bate capul cu dragostea ta. Pur si simplu nu i-ar interesa.

Am auzit de un barbat care a ramas holtei toata viata pentru ca o cauta pe femeia perfecta. La varsta de saptezeci de ani, cineva l-a intrebat: „Ai calatorit foarte mult – ai cautat de la New York in Katmandu, din Katmandu la Roma, de la Roma la Londra. Chiar nu ai putut sa gasesti femeia perfecta? Nici macar una?“

Batranul s-a intristat profund. A spus: „Ba da, o data am gasit-o. Intr-o zi, candva de mult, am dat peste o femeie perfecta.“

Curiosul l-a intrebat mai departe: „Si ce s-a intamplat? De ce nu te-ai casatorit?“

Trist, batranul i-a spus: „Pentru ce? Ea il cauta pe barbatul perfect.“

Si aminteste-ti, cand doua fiinte sunt perfecte, nevoia lor de dragoste nu este aceeasi ca nevoia ta de dragoste. Are niste caracteristici cu totul diferite. Nu intelegi nici macar dragostea care este posibila pentru tine, asa ca nu vei intelege dragostea lui Buddha sau dragostea pe care o revarsa asupra ta un Lao Tzu – nu vei putea sa o intelegi.

Mai intai trebuie sa intelegi dragostea care este un fenomen natural. Nici macar acest lucru nu s-a intamplat. Mai intai trebuie sa intelegi ceea ce este natural si apoi ceea ce este transcendental.

Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa-l retii este sa nu cauti niciodata barbatul perfect sau femeia perfecta. Si aceasta idee ti-a fost bagata in cap – ca daca nu vei gasi barbatul perfect sau femeia perfecta, nu vei cunoaste fericirea. Asa ca tot continui sa cauti perfectiunea si nu o gasesti, asa ca esti nefericit.

Pentru a pluti si a creste in dragoste nu este necesara perfectiunea. Dragostea nu are nimic de-a face cu celalalt. O persoana iubitoare pur si simplu iubeste, la fel cum o persoana vie respira si bea, mananca si doarme. Exact la fel, o persoana cu adevarat iubitoare iubeste.

Nu spui, „Daca aerul nu este perfect, nepoluat, eu nu respir.“ Continui sa respiri chiar si in Los Angeles; continui sa respiri chiar si in Bombay. Continui sa respiri pretutindeni, chiar daca aerul este poluat, otravit. Continui sa respiri! Nu-ti poti permite sa nu respiri pentru ca aerul nu este asa cum ar trebui sa fie.

Daca ti-e foame, mananci ceva, indiferent ce. In desert, daca mori de sete, bei orice. Nu vei insista sa ti se dea o Coca-Cola, merge orice – orice este de baut, apa chioara, chiar si apa murdara. Este un fapt cunoscut ca au existat oameni care si-au baut propria urina. Cand mori de sete, nu te mai intereseaza ce este, bei orice sa-ti astamperi setea. Oamenii si-au ucis camilele in desert sa bea apa – camilele stocheaza apa in corpul lor.

Situatia devenea periculoasa in acest conditii, pentru ca oamenii trebuiau sa mearga pe jos kilometri intregi. Insa le era atat de sete, incat setea a contat mai mult – mai intai apa; altfel mureau. Fara apa, chiar daca ar fi mai trait camila, ce-ar fi mai putut sa faca? Camila ar fi dus un cadavru in orasul cel mai apropiat, deoarece fara apa oamenii ar fi murit.

O persoana vie si iubitoare pur si simplu iubeste. Dragostea este o functie naturala.

Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti este sa nu cauti perfectiunea; altfel nu va curge nici un fel de dragoste prin tine. Dimpotriva, vei deveni ne-iubitor. Oamenii care cer perfectiunea sunt oameni complet ne-iubitori, nevrotici. Chiar daca isi pot gasi un iubit sau o iubita, cer perfectiune, iar dragostea este distrusa din caza acestei pretentii.

Daca un barbat iubeste o femeie sau o femeie iubeste un barbat, apar imediat pretentiile. Femeia incepe sa aiba pretentia ca barbatul sa fie perfect, doar pentru ca o iubeste pe ea. Ca si cum ar fi comis un pacat! De-acum trebuie sa fie perfect, de-acum trebuie sa se descotoroseasca de toate limitarile lui – brusc, doar din cauza acestei femei?

De-acum nu mai poate sa fie om? Trebuie sa devina fie supraom, fie un fals, un prefacut. Natural, este foarte greu sa devii un supraom, asa ca oamenii devin niste falsuri. Incep sa se prefaca, sa joace teatru, sa se prefaca. In numele dragostei, oamenii nu fac decat devina niste prefacuti.

Prin urmare, al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti este sa nu ceri niciodata perfectiunea. Nu ai nici un drept sa pretinzi nimic de la nimeni. Daca nu te iubeste nimeni, fii recunoscator, dar nu cere nimic – pentru ca celalalt nu are nici o obligatie sa te iubeasca. Atunci cand cineva iubeste, este un miracol. Fii impresionat de miracol.

Insa oamenii nu sunt impresionati. Pentru niste nimicuri, distrug toate posibilitatile de a exista dragoste. Nu sunt prea interesati de dragoste si de bucuria ei. Sunt mai interesati de incursiunile in alte ego-uri.

Fii preocupat de bucuria ta. Fii cat se poate de preocupat de bucuria ta, sa nu te intereseze altceva decat bucuria ta. Toate celelalte sunt neesentiale. Dragostea – ca functie naturala, la fel cum respiri. Iar atunci cand iubesti pe cineva, nu incepe sa ai pretentii; altfel, de la bun inceput vei inchide portile. Nu te astepta la nimic. Daca ti se iveste ceva in cale, fii recunoscator. Daca nu se iveste nimic, nu este nevoie sa se iveasca. Nu poti sa te astepti la ceva.

Insa urmareste-i pe oameni, urmareste-i cum se trateaza unii pe altii ca si cum ar avea obligatii reciproce. Daca sotia iti pregateste masa, nu-i multumesti niciodata. Nu spun ca ar trebui sa dai glas multumirilor, insa ar trebui sa se vada in ochii tai. Insa nu-ti bati capul, iei lucrul acesta ca fiind de la sine inteles – asta e treaba ei. Cine ti-a spus asta? Daca sotul tau castiga bani, nu-i multumesti niciodata. Nu simti nici un fel de gratitudine. „Asta e treaba barbatului.“ Asta se petrece in mintea ta. Cum ar putea sa creasca dragostea?

Dragostea are nevoie de un climat de dragoste, dragostea are nevoie de un climat de gratitudine, de multumire. Dragostea are nevoie de o atmosfera neconstrangatoare, de o atmosfera lipsita de asteptari. Acesta este al doilea lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti.

Iar al treilea lucru este urmatorul. In loc sa te gandesti cum sa faci sa primesti dragoste, incepe sa o dai. Nu exista nici un alt mijloc. Oamenii sunt mai preocupati cum sa apuce si sa ia. Pe toti ii intereseaza sa primeasca si se pare ca nimanui nu-i face vreo placere sa dea.

Atunci cand dau, oamenii o fac cu o mare reticenta – chiar daca dau, dau numai ca sa primeasca la randul lor si au o atitudine comerciala. Este un targ. Totdeauna au foarte mare grija sa primeasca mai mult decat dau – in felul acesta au facut un targ bun, o afacere buna. Iar celalalt face acelasi lucru. Dragostea nu este o afacere, asa ca inceteaza sa ai o atitudine de am de afaceri.

Altfel iti vei irosi viata si vei rata dragostea si tot ceea ce este frumos in ea – pentru ca tot ceea ce este frumos nu are nimic in comun cu afacerile. Afacerile sunt lucrul cel mai urat din lume – un rau necesar, insa existenta nu are nimic in comun cu afacerile.

Copacii infloresc, nu este o afacere; stelele sclipesc, nu este o afacere, si nu trebuie sa platesti nimic nimanui pentru asta si nimeni nu cere nimic de la tine. Vine o pasare, se asaza la usa ta, canta un cantec si nu-ti cere nici un certificat si nici un semn de apreciere. A cantat cantecul si apoi pleaca fericita in alta parte, fara sa lase vreo urma.

Asa creste dragostea. Da si nu astepta sa vezi cat de mult poti sa iei. Da, ea vine, inmiita, dar vine natural. Vine dupa propria vointa, nu este nevoie sa o chemi. Cand o chemi, nu vine niciodata. Cand o chemi, o ucizi. Prin urmare, da. Incepe sa dai.

La inceput va fi greu, deoarece intreaga ta viata ai fost antrenat nu sa dai, ci sa iei. La inceput va trebui sa te lupti cu propria platosa. Musculatura ti-a intepenit, inima ti-a inghetat, ai devenit rece. La inceput iti va fi greu, dar fiecare pas facut te va duce la un altul si incetul cu incetul, fluviul va incepe sa curga.

La inceput descotoroseste-te de parintii tai. Descotorosindu-te de parintii tai, te descotorosesti de societate, descotorosindu-te de parintii tai, te descotorosesti de civilizatie, educatie, de totul – deoarece parintii tai reprezinta toate acestea. Devii un individ. Pentru prima oara, nu mai faci parte din masa, ai o individualitate autentica. Esti pe cont propriu. Asta inseamna maturizarea. Asa ar trebui sa fie o persoana matura.

O persoana matura este o persoana care nu are nevoie de parinti. O persoana matura este o persoana care nu are nevoie de nimeni de care sa se agate sau sa se sprijine. O persoana matura este o persoana fericita in solitudinea ei – solitudinea ei este un cantec, o sarbatoare. O persoana matura este o persoana care poate sa fie fericita cu ea insasi. Aceasta singuratate nu inseamna singuratate, faptul de a fi solitar inseamna solitudine, este meditativa.

Intr-o buna zi a trebuit sa iesi din pantecul mamei. Daca ai fi ramas acolo mai mult de noua luni, ai fi murit – nu numai tu, ci si mama ta ar fi murit. Intr-o buna zi a trebuit sa iesi din pantecul mamei tale; apoi intr-o alta zi a trebuit sa iesi din atmosfera familiei tale, un alt pantec, ca sa te duci la scoala. Dupa aceea intr-o alta zi a trebuit sa iesi din atmosfera scolii, un alt pantec, ca sa iesi in lumea larga.

Insa in profunzimea sinelui tau, esti in continuare tot un copil. Inca te afli in pantec! Exista straturi suprapuse de pantec si acest pantec trebuie spart. Asta reprezinta ceea ce in Orient am numit cea de-a doua nastere. Cand ai ajuns la cea de-a doua nastere, esti complet liber de impresiile parintilor.

Si frumusetea este ca o asemenea persoana le este recunoscatoare parintilor sai. Paradoxul este ca numai o asemenea persoana isi poate ierta parintii. Are compasiune si dragoste pentru ei, are sentimente extraordinar de puternice pentru ei, pentru ca si ei au suferit la fel. Nu este o persoana furioasa, nu, nici pe departe. Poate sa aiba lacrimi in ochi, dar nu este o persoana furioasa si va face tot ceea ce va putea pentru a-si ajuta parintii sa avanseze catre o asemenea plenitudine a singuratatii, la o asemenea inaltime a singuratatii.

Trebuie sa devii o individualitate, acesta este primul lucru. Al doilea lucru este sa nu astepti perfectiunea si sa nu ceri si sa nu pretinzi. Iubeste oamenii obisnuiti. Nu e nimic in neregula cu oamenii obisnuiti. Oamenii obisnuiti sunt extraordinari! Fiecare fiinta umana este atat de unica; arata respect pentru aceasta unicitate.

In al treilea rand, da, si da fara nici o conditie – atunci vei sti ce inseamna dragostea. Eu nu o pot defini. Iti pot arata calea pentru a o cultiva. Iti pot arata cum sa sadesti o tufa de trandafiri, cum sa o uzi, cum sa ii pui ingrasamant, cum sa o protejezi. Apoi, din senin, intr-o buna zi, apare trandafirul si casa ta e plina de parfumul lui. Asa se intampla si dragostea.

Osho
http://www.damaideparte.ro/index.php/osho-ce-este-dragostea/614/4/

Cum sa ne traim profund sentimentele

Cred ca este momentul sa aprofundam tematica articolului precedent, referitor la trairea profunda a sentimentelor. Cum sa traim profund sentimentele pe care le avem? Cum sa gasim drumul catre noi insine? Cum sa renuntam la toate instrumentele si carjele care ni se propun si care ne pot fi de mare ajutor, cateodata? Atunci cand simtim emotii si sentimente inconfortabile, unde sa gasim resursele sa le traim pana la capat? Cum sa capatam curajul sa trecem prin iadul emotiilor noastre, asteptand momentul in care, dincolo de asta, la picioarele noastre se va asterne nemarginirea?

Pe fundalul acestor ganduri care ma urmaresc de ceva timp, mi-am adus aminte de procesul profund de vindecare emotionala prin care a trecut Brandon Bays, autoarea cartii “Calatoria”, aparute la editura Adevar Divin. In continuarea articolului “Trairea profunda a sentimentelor: cheia vindecarii”, vreau sa va ofer cateva fragmente din aceasta carte, in care se descrie procesul profund vindecator de traire a emotiilor la capat:

“In timpul unui curs la care participam, un cursant a pus urmatoarea intrebare: Ce trebuie sa fac daca simt o emotie foarte intensa? Cum imi pot gasi pacea interioara in aceste conditii?

Instructoarea i-a raspuns: “Nu te misca. Scufunda-te in totalitate in emotia ta si fii constient de ea. Intampin-o cu bucurie. Daca este o emotie negativa, nu fugi de ea. Nu alerga la frigider pentru a manca ceva, astfel incat sa o acoperi cu senzatiile tale fizice. Nu da drumul la televizor pentru a-ti distra mintea si a o face sa uite de ea. Nu-ti suna la telefon prietenii pentru a-i dispersa energia vorbind despre ea. Pur si simplu, opreste-o si simte-o. Accept-o in momentul prezent. Daca nu vei incerca sa fugi sau sa uiti de ea, ori inca si mai rau, sa i-o pasezi altcuiva, vei descoperi chiar in esenta ei starea de pace interioara. De aceea, daca simti o emotie puternica, las-o sa se manifeste si constientizeaza-o. Nu te misca. Accept-o.”

M-am decis sa incerc. La urma urmelor, ce aveam de pierdut?
Stiam ca am o problema emotionala veche, pe care trebuia la un moment dat sa incerc sa o rezolv. Simteam tot timpul dorinta de a-i ajuta pe ceilalti oameni si de a le sluji cu orice pret, chiar daca aveam apoi eu insami probleme de sanatate. Pur si simplu, nu stiam sa spun nu. De aceea, m-am gandit ca aceasta era oportunitatea perfecta pentru a investiga mai de aproape cauza acestui tip de comportament.

Intreaga mea identitate era asociata cu imaginea nobila si altruista pe care o aveam despre mine. De aceea, in timp ce stateam in fotoliul meu, am inteles ca ma aflu acolo nu numai pentru a incerca sa-mi rezolv o veche problema emotionala, ci trebuia sa ma confrunt cu una dintre cele mai mari provocari ale vetii mele: examinarea propriei mele identitati. Ceea ce trebuia sa descopar era impulsul care ma mana de la spate, si mai ales ce anume se ascundea in esenta lui.

Am continuat sa astept, inocenta si deschisa, fara sa stiu de unde sa incep. Ma simteam foarte singura. Nu aveam un maestru care sa imi indice calea si care sa ma ajute de-a lungul ei. Sotul meu nu era de fata, ca sa ma tina de mana. Eram in totalitate pe cont propriu.

Asadar, m-am aseza mai bine in fotoliu. Dupa circa cinci minute am inceput sa transpir. Inima a inceput sa-mi bata cu putere la gandul ca nu voi mai raspunde la niciun telefon; daca cineva avea nevoie de mine? Mi-am amintit instantaneu de toti oamenii din viata mea care ar fi putut avea nevoie de mine. Pentru a-mi calma mintea, m-am decis sa incep marele experiment cu o meditatie.Nu mi-a fost insa deloc usor, caci meditatia m-a facut sa imi privesc si mai direct teama in fata. Fara sa vreau, mi-am pus intrebarea: Daca nu fac niciun serviciu nimanui, atunci cine sunt eu?
Am simtit o frica intensa la gandul ca daca nu voi mai avea pe nimeni caruia sa ii fac un serviciu, voi ramane absolut singura. De aceea, m-am decis sa privesc in fata aceasta frica, sa nu o evit ci sa ma las in totalitate patrunsa de ea, oricat de tare m-ar coplesi. Pe scurt, m-am decis sa nu ma misc si sa imi intampin frica cu toata deschiderea.

Am ramas astfel strangand bratele fotoliului si constientizand intreaga energie a fricii. Mainile imi transpirau abundent si simteam cum sudoarea mi se prelinge pe corp. Pe masura ce ma lasam coplesita de senzatia de teama, am simtit cum ma scufund in interiorul meu, intr-un fel de singuratate, atat de adanca incat parca emana din intreaga camera, din scaune si din pereti. Parca toate moleculele camerei vibrau la unison cu aceasta singuratate. Practic, nu aveam unde sa ma ascund de ea. Mi-am respectat insa legamantul si nu m-am miscat din loc. Dimpotriva, am intampinat aceasta singuratate cu bratele deschise, am constientizat-o complet si m-am lasat purtata in insasi inima ei. Nu am mai experimentat niciodata pana atunci o singuratate atat de profunda. De aceea, nu mi-am imaginat nicio clipa cat de dureroasa poate fi aceasta experienta. Si totusi, nu m-am miscat din loc!

Dupa o vreme, am inceput sa ma scufund din aceasta singuratate intr-un alt strat al emotiei, inca si mai profund. Am simtit astfel o disperare cum nu mi-as fi imaginat vreodata caeste posibil sa simt. Am simtit ca “Daca nu am pe cine sa ajut, ce rost mai are sa traiesc? De ce sa imi mai dau osteneala?”Mi-am dorit atunci sa renunt la toate si sa mor. Nu am trait niciodata in viata o durere atat de coplesitoare, dublata de o asemenea neajutorare si lipsa de speranta. La fel ca in cazul de dinainte, disperarea exista pretutindeni si nu ma puteam ascunde de ea.

Tocmai cand mi se parea ca aceasta disperare ma va sufoca de tot, am simtit ca ma scufund intr-un strat si mai profund al emotiei. Practic, ma simteam pe marginea unui abis fara fund, a unei gauri negre in care nu exista absolut nimic. Mi-am simtit corpul scaldat intr-o transpiratie rece si inima cuprinsa de teroare. M-am gandit ca daca o sa intru in acea gara neagra, am sa mor.

Am incremenit. Dintr-o data, am devenit rigida si am inceput sa opun rezistenta. Nu mai doream sa intru in acea hruba care m-ar fi anihilat. Am ramas astfel, incremenita pe marginea prapastiei, convinsa ca dincolo de ea nu se ascunde decat moartea-sau cel putin moartea acelei Brandon pe care o cunosc. Teoarea pe care o simteam era coplesitoare. Lacrimile imi curgeau abundent pe obraji si strangeam puternic bratele fotoliului. Pur si simplu nu eram dispusa sa ma confrunt cu ceea ce se ascundea in acel vid de nepatruns.

Dupa o vreme, aceasta teroare intensa m-a epuizat. Si totusi, am continuat sa nu ma misc. Pe de alta parte, eram incapabila sa ma arunc in prapastia fara fund. Practic, nu mai stiam ce sa fac. Si astfel, a trecut timpul. In cele din urma, in mintea mea a aparut intrebarea: “Ce s-ar intampla daca nu as mai putea parasi niciodata acest loc, daca as fi blocata pentru totdeauna in el?” In acel moment s-a intamplat ceva: vointa mea a cedat si eu m-am abandonat in totalitate. M-am aruncat in prapastie…Am simtit ca ma prabusesc si am continuat astfel sa cad la nesfarsit, fara sa simt nici cel mai mic obstacol. In tot acest timp, constiinta mea a continuat sa se dilate si m-a cuprins o pace indescriptibila.

De data aceasta, intreaga camera vibra la unison cu aceasta frecventa a pacii. Pacea emana de pretutindeni, fiind dublata de o mare iubire. Era acea iubire care reprezinta insasi sursa vietii, un dans al moleculelor si al spatiilor dintre acestea. Eu eram ea. Practic, ma prabusisem in propriul meu suflet. Iar acesta este nesfarsit.”

http://www.damaideparte.ro/index.php/cum-sa-ne-traim-profund-sentimentele/6974/